Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Să nu irosim timpul preÈ›ios menit dragostei pentru copiii noÈ™tri! Să nu pregetăm să le arătăm iubire câtă vreme sunt ­mici! Pu­tem spune că în aceasta constă taina zidirii du­hov­niceÈ™ti, sufleteÈ™ti, fizice, emoÈ›ionale pe care se va sprijini întreaga lor viaÈ›ă. Dacă picioarele copilu­lui vor sta pe temelia solidă a dragostei, el va creÈ™te devenind un om fericit.

Educându-ne copiii în dragoste, căl­când peste „eul” nostru, cu ajutorul lui Dumnezeu facem să rodească pe de-a-ntregul potenţialul pe care Acesta l-a sădit în ei.

„Ai grijă de fiecare zi, nu sunt atât de multe cât crezi. StrăduieÈ™te‑te să‑ți copleÈ™eÈ™ti copilul cu darul iu­birii, nu te sfii să i-o arăÈ›i. Nu considera pierdut timpul petrecut cu copiii, căci de asta depinde È™i fericirea ta. Ca părinÈ›i, primim atâta dragoste câtă oferim, ba chiar mai multă.”

Pr. Feodor Borodin

La vreme bine primita, dupa soborniceasca recunoastere a proslavirii Ierarhului Nicolae in ceata sfintilor lui Dumnezeu, a aparut al doilea si ultimul volum al "Raspunsurilor la intrebari ale lumii de astazi".  Comoara intelepciunii apostolesti si parintesti se daruieste din belsug celor osteniti si impovarati prin lamuririle si povetele celui pe care Cuviosul Iustin Popovici il numea "Apostol intre Apostoli, Proroc intre Proroci".  Din raspunsurile nou-proslavitului Dascal al lumii si Ierarh omul contemporan, prea des cazut intre talharii cei nevazuti, primeste luminare si intarire, pace si bucurie, spor si suis neincetat catre Lumina Cea Neapropiata.

Îndatorirea creÈ™tinului faÈ›ă de sine însuÈ™i stă în aceea ca el să nu slăbească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în nevoinÈ›a credinÈ›ei, È™i astfel să primească mântuirea cea veÈ™nică, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Că, deÈ™i credincioÈ™ii primesc în dar, numai prin har, viaÈ›a veÈ™nică, după cuvântul Scripturii: „darul lui Dumnezeu este viaÈ›a veÈ™nică întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23), totuÈ™i se cere nevoinÈ›ă necontenită împotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici creÈ™tinilor È™i nu le îngăduie să ajungă la fericirea cea veÈ™nică.

Cel ce vrea să se mântuiască are nevoie de multă osteneală împotriva acestor vrăjmaÈ™i, de­oarece pe cât este de mare È™i de înalt CreÈ™­ti­nismul, pe atât de multe ispite È™i necazuri are a suferi. Drept aceea, cu ochi neadormit trebuie păzit. 

Sf. Tihon din Zadonsk

Ne putem ruga stând, È™ezând, umblând, odihnindu‑ne, lucrând ceva cu mâinile, în singurătate È™i în adunare, fiindcă întotdeauna, în tot locul È™i în toate lucrările noastre, È™i când mâncăm È™i bem, È™i în împreu­nă‑vor­birile cele plăcute lui Dumnezeu ne putem înălÈ›a mintea È™i inima către Dumnezeu, Îi putem înfăÈ›iÈ™a cu sme­renie È™i credinÈ›ă nevoile noastre È™i putem cere milă de la El, grăind: Doamne miluieÈ™te!... 
Asta fiindcă Dumnezeu nu caută la în­fă­È›iÈ™are È™i la felul cum arată trupul, ci la inimă, la smerenie È™i credinÈ›ă È™i la dorirea inimii. 
Sfântul Tihon din Zadonsk

Cartea de fata reprezinta rodul unei colaborari dintre preoti, psihologi si pedagogi ortodocsi cu o vasta experienta, care va propun perspective noi asupra problemelor care ii framanta pe toti parintii.  Abordand numeroase teme fundamentale despre cresterea si educarea copiilor in lumea contemporana, ea ofera indrumari cuprinzatoare tuturor celor ce isi doresc o viata de familie implinita.  Diversitatea punctelor de vedere complementare, abordarea care combina intr‑un intreg armonios vi­­­ziunea religioasa, cea psihologica si cea pedagogi­ca, largul spectru al problemelor tratate fac din aceas­ta lucrare un ghid util pentru parin­tii ortodocsi care se confrunta cu dificultatile si provocarile vietii moderne si conditiilor in care trebuie sa isi creasca copiii.

În efortul redescoperirii bogăţiei teologiei Părinţilor, acest prim volum, dintr‑o serie dedicată teologiei ­ortodoxe în perioada ei formativă (ce culminează cu Sinodul al doilea de la Niceea È™i cu recunoaÈ™terea È™i consacrarea cinstirii sfintelor icoane), insistă într-un mod aparte asupra perioadei „creş­tinismului primar”, a problemelor şi incertitudinilor is­torice È™i dogmatice, pe temeiul celei mai bune cercetări mo­derne.
Abordând întreaga tematică esenÈ›ială a formării teologiei creş­tine în perioada premergătoare Sinodului I Ecu­menic, autorul reuÈ™eÈ™te să lămurească teme precum canonul scripturistic, tradiţia şi succesiunea apostolică.
Într-un amplu periplu, care trece prin Roma, Alexandria È™i Antiohia, ni se redă pulsul teologic al întregii oikoumene È™i ni se dezvăluie profunzimile marilor teologi ai perioadei (SfinÈ›ii Ignatie al Antiohiei, Iustin Martirul sau Irineu al Lyonului), în contextul disputei comunităÈ›ii creÈ™tine cu adversari care, deÈ™i eretici (Sabelie, Origen sau Pavel de Samosata È™.a.), au oferit Bisericii prilejul unei aprofundări a adevărului revelat, ce va supravieÈ›ui peste veacuri, călă­u­­­zind spiritul uman la Hristos.