Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Ce este credinta Crestina?

Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Dorind să publice o carte despre viaÈ›a Domnului nostru Iisus Hristos, care să sporească credinÈ›a È™i dragostea copiilor pentru Mântuitorul, directorul unei cunoscute edituri americane a venit cu ideea unui premiu de 1.000 dolari pentru cel mai bun manuscris. Scrierea trebuia să nu se mărginească la o simplă naraÈ›iune, ci să fie o istorisire care împletind trăirile personajelor, legătura ucenicilor cu ÎnvăÈ›ătorul lor, împrejurările vremii È™i învăÈ›ăturile mesianice, să È›ină întru totul seama de adevărurile Sfintei Scripturi.

Titus, tovarăÈ™ al crucii a fost ales din mai bine de 350 manuscrise È™i a avut de îndată succes, ajungând în cele din urmă la tiraje de peste două milioane exemplare. Cartea a fost tradusă în peste 19 limbi È™i e socotită una dintre cele mai bune cărÈ›i ale secolului XX, bucurându-se de mare apreciere până în ziua de astăzi. 

Îmbinând într-un mod fericit ficÈ›iunea cu realitatea, povestea se întreÈ›ese în jurul vieÈ›ii mai multor personaje contemporane cu Mesia. Punându-ne înainte un întreg alai de pericope evanghelice, autoarea ne furnizează totodată È™i o sumedenie de amănunte (inedite) legate de vieÈ›uirea zilnică a oamenilor de atunci, trezindu-ne simÈ›ământul că È™i noi suntem martori ai tămăduirilor săvârÈ™ite de Hristos, ai propovăduirii Sale, ai pătimirii È™i Răstignirii Sale pe Cruce, precum È™i ai Învierii Lui 
celei de a treia zi. 

Scrisă simplu, pe înÈ›elesul tuturor, această carte se adresează atât copiilor È™i tinerilor, cât È™i celor mari, fiindu-ne tuturor de mare ajutor în înÈ›elegerea mai adâncă a Sfintei Evanghelii. 

Volumul Raiul se dobândeÈ™te aici întregeÈ™te viziunea duhovnicească pe care StareÈ›ul Tadei ne-a lăsat-o moştenire, spre mântuirea noastră. Suntem răspunzători de gândurile pe care le întreÈ›inem, iată un adevăr foarte greu de crezut È™i de primit pentru omul postmodern, obiÈ™nuit să relativizeze orice È™i, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărÈ›ile duhovniceÈ™ti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aÈ™ează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii.

Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune StareÈ›ul Tadei, sunt: smerenia, ascultarea, blândeÈ›ea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor. Calea Cuviosului Tadei este una mărturisitoare. El se opune duhului materialist al lumii, se ridică împotriva prorocilor mincinoÈ™i care au apărut sau stau să apară, împotriva orientalismelor propagate de curentul New-Age. Mântuirea noastră stă numai în Domnul nostru Iisus Hristos pentru că prin El „firea noastră omenească a pătruns în taina Sfintei Treimi; este un dar nemăsurat.” Èšinta vieÈ›ii noastre este aceeaÈ™i pentru toÈ›i: „Aici ne este dat să ne pregătim pentru veÈ™nicie, să biruim răul, ca niciodată să nu cădem din dragostea Părintelui Ceresc.”
Daniel Mazilu

Prima ediÈ›ie a volumului a apărut cu titlul: Pace È™i bucurie în Duhul Sfânt în anul 2010.

Autori clasici pentru tinerii cititori

Seria Anne de la Green Gables

Feti?a orfană de altădată care acum are 18 ani devine un deschizător de drumuri — prima fată din Avonlea care pleacă la facultate. În acest volum urmează să pă?im delicat dincolo de pragul adolescen?ei, să retrăim alături de ea emo?ia începutului ?i provocarea de a face fa?ă unei lumi cu totul necunoscute. Regăsim prieteni vechi ?i facem cuno?tin?ă cu al?ii noi. Vom fi alături de Anne în momente de bucurie, dar vom gusta ?i din amărăciunea ?i suferin?a inerente întâlnirii cu marile taine ale vie?ii. Ambi?ioasă, puternică ?i curajoasă, va trece peste toate încercările cu suflet curat, având încredin?area că via?a din Rai trebuie începută aici, pe pământ ?i trăită ca atare. Sensibilitatea Annei rămâne neschimbată, iar ecoul întrebării sale a fi om mare e la fel de frumos cum ne închipuiam noi când eram copii? plute?te discret dincolo de paginile căr?ii.

Nu mai daÈ›i atâta însemnătate întâmplărilor din afară. FiÈ›i mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaÈ›i-le!

Chiar de am cădea de o sută de ori pe zi, nu vă îngrijiÈ›i de aceasta, ci doar să vă ridicaÈ›i È™i să mergeÈ›i mai departe, fără a privi înapoi. Ce a fost, a fost È™i a trecut. Voi doar să mergeÈ›i înainte È™i să vă rugaÈ›i Domnului pentru ajutor.

Staretul Tadei

Și, într-adevăr, este !

Însă, puterea rugăciunii nu stă nici în orele îndelungi petrecute la biserică È™i nici în alegerea cuvintelor potrivite, ci în starea inimii noastre  în timp ce ne rugăm, în curăÈ›ie, simplitate È™i mai ales în încrederea desăvărÈ™ită în bunătatea Tatălui Ceresc, în mâinile Căruia, ar trebui să aÈ™ezăm, fără îndoieli, întreagă viaÈ™a noastră. Cel mai bun exemplu sunt copiii, care cred sincer, fără vreo umbră de îndoială, È™i nădajduiesc spre bine.

Nu în zadar Domnul a spus să fin asemenea pruncilor căci a unora ca aceÈ™tia este ÎmpărăÈ›ia Cerurilor. - Matei 19, 14 

Volumul Lidia ne invită să fim în continuare părtaÈ™i în minunata călătorie misionară întreprinsă de Apostolul Pavel, refăcând cu mintea traseul punctelor istorice marcate de nemuritoarele sale Epistole È™i coborând mereu, către propriile noastre inimi, în încercarea de a descoperi acolo izvorul de bucurie pură, de nestăvilit È™i netăgăduit al VieÈ›ii celei Noi, pe care el a propovăduit-o cu fiecare fibră a fiinÈ›ei sale.

În Cesareea Antiohiei, însoÈ›it de Varnava, fugind apoi în Listra, ajungând în Ierusalim È™i Galatia, pornind spre Macedonia, împreună cu Sila, Timotei È™i Luca, oprindu-se la Filipi, sau săvârÈ™ind minunile de pe insula Malta, acelaÈ™i Pavel, însuflat de Dumnezeu, vorbeÈ™te tuturor celor care vor să-l asculte „că prin credinÈ›a în Acest Iisus Hristos toate păcatele vieÈ›ii lor de până atunci pot fi iertate, că prin moartea Sa a fost înghiÈ›ită toată amărăciunea gropii, că izvorul cel preacurat dătător de viaÈ›ă vecinică e descoperit nouă tuturor încă din această viaÈ›ă È™i că oricine poate sorbi în voie din această apă vie.”

În oraÈ™ul filipenilor facem cunoÈ™tinÈ›ă cu Lidia, o simplă vânzătoare de purpură, dar care este doar una dintre figurile pe care le vom regăsi, însufleÈ›ite de periplul fascinant al filelor ce se derulează una după cealaltă: Dionisie Areopagitul, Aquila È™i Priscilla din Corint, Sosthenes, argintarul Demetrius din Efes, sora È™i nepotul lui Pavel, prinÈ›ul Agrippa al II-lea, ultimul reprezentant al dinastiei Irozilor.

Volumul de faÈ›a, ni-l dezvăluie pe Pavel, dacă mai era nevoie de această întărire, a fi „un om drept, cu viaÈ›ă sfântă È™i cu dreaptă judecată.” AÈ™a cum, întru Adevăr, suntem chemaÈ›i cu toÈ›ii să trăim È™i să fim, cu bucuria negrăită a certitudinii că moartea nu este sfârÈ™itul.