De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

 Cititorii interesaÈ›i de spiritualitatea athonită pot regăsi în paginile acestui volum un veritabil breviar de cultură duhovnicească È™i monahală, o experienÈ›ă creÈ™tină deplină, marcată de înnoirea vieÈ›ii în duh, predată nouă de unul dintre cei mai de seamă vieÈ›uitori contemporanidin Sfântul Munte Athos, monahul Moise Aghioritul. DeÈ™i cunoscut mai puÈ›in creÈ™tinilor È™i monahilor români, cuviosul Moise Aghioritul a intrat deja în conÈ™tiinÈ›a creÈ™tinilor eleni din ultima jumătate de veac ca un adevărat Apostol al Cuvântului, un far È™i sprijin călăuzitor în confuzia spirituală a lumii în c

Lucrarea de faÈ›ă adună între coperÈ›ile ei documentele sau procesele-verbale ale unui eveniment duhovnicesc ce a avut drept scop întâlnirea în duh cu Sfântul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul È™i StareÈ›ul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Marea Britanie.Textele ce pot fi lecturate sunt mărturii personale împărtăÈ™ite, în perioada 13-15 noiembrie 2016, în cadrul Simpozionului InternaÈ›ional „Întâlnirea cu Duhovnicul − Arhimandritul Sofronie Saharov”, de unii dintre cei mai de seamă ucenici ai Cuviosului Sofronie È™i de o parte dintre cei care l-au cunoscut pentru mai mult sau mai puÈ›in timp. Aceste mărturii au creat, dacă nu pentru toÈ›i, pentru cei mai mulÈ›i dintre participanÈ›ii la Simpozionul menÈ›ionat, impresia profundă a unei întâlniri duhovniceÈ™ti reale cu StareÈ›ul Sofronie, experienÈ›ă pe care dorim să o împărtăÈ™im mai departe spre folos È™i zidire sufletească.Prezentul volum reprezintă varianta revizuită È™i adăugită a primei ediÈ›ii publicate în anul 2018 de Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei. Între timp, Cuviosul StareÈ› Sofronie a fost trecut de Patriarhia Ecumenică,la data de 27 Noiembrie 2019, în Sinaxarul Bisericii, fiind pomenit în rândul SfinÈ›ilor CuvioÈ™i.

De ce ar trebui să È™tim cum, de unde È™i pentru ce a apărut lumea? Pentru ca, aflând despre originea lumii, cu toate cele ce sunt în ea, plămădită fiind de atotbunul Creator, să înÈ›elegem intenÈ›ia cu care El le-a creat pe toate, să nutrim evlavie faÈ›ă de Creatorul nostru, È™tiind preÈ›ul adevărat al lucrurilor, È™i cu recunoÈ™tinÈ›ă să le folosim pe toate pe care le avem È™i care ne înconjoară. Astfel, aflând ce înseamnă întreaga lume văzută, cu toate atributele ei, observând că trece împreună cu timpul, să nu ne legăm prea mult de această viaÈ›ă grabnic trecătoare È™i de bunătăÈ›ile ei, ci să ne îndreptăm de la lumea cea văzută È™i schimbătoare la lumea cea nevăzută, neschimbătoare È™i veÈ™nică a împărăÈ›iei cerurilor, pentru care trebuie să ne pregătim de aici.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Cateheza a VIII-a

Boala este uneori o povară grea pe umerii celui afectat de ea, însă aceasta poate deveni un prilej de sfinÈ›ire atunci când este primită cu bucurie È™i cu încredere în Dumnezeu. Mitropolitul Neofit de Morfu prezintă câteva momente din vieÈ›uirea sfântă a doi oameni ai lui Dumnezeu, care au suferit de o boală foarte grea: Sfântul Nichifor Leprosul (1887-1964), prăznuit pe 4 ianuarie, È™i a ucenicului său, Părintele Evmenie Saridakis Leprosul (1931-1999).

Nenumăratele vindecări pe care le săvârÈ™este Sfântul Nichifor Leprosul demonstrează că el este unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre, grabnic ajutător la vreme de boală.

„Cinstita mână stângă izvorâtoare de har a Sfintei, slăvitei MironosiÈ›e È™i cea întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, constituie o binecuvântare pentru mănăstirea noastră È™i o sfântă laudă, bogăÈ›ie È™i renume pentru Sfântul Munte, dar È™i un odor multcinstit al Bisericii lui Hristos.

Sărbătoarea Sfintei se prăznuieÈ™te în mod strălucit în sfânta noastră mănăstire pe data de 22 iulie. Sfânta Maria Magdalena împreună cu Sfântul Cuvios Simon Izvorâtorul de Mir constituie cei doi stâlpi È™i ctitori ai Mănăstirii Simonos Petras. Necesitatea editării unei cărÈ›i care să cuprindă viaÈ›a, petrecerea È™i locul Sfintei Magdalena printre ucenicii lui Hristos, atitudinea ei vitejească la Răstignirea È™i Învierea lui Hristos È™i, în general, activitatea ei apostolească, precum È™i cele privitoare la confuzia care s‐a făcut cu privire la curăÈ›ia ei feciorelnică, ne‐au preocupat adeseori.
De aceea, am hotărât să încredinÈ›ăm o asemenea operă Ieromonahului Theologos, care a considerat ca pe o binecuvântare faptul de a se ocupa È™tiinÈ›ific de un astfel de studiu, cercetând izvoare vrednice de crezare. Desigur, încercarea în discuÈ›ie impunea multe dificultăÈ›i, dat fiind faptul că mărturiile autentice din Scripturi despre viaÈ›a È™i activitatea misionară a Sfintei sunt limitate È™i informaÈ›iile corespunzătoare puteau fi extrase numai din operele SfinÈ›ilor PărinÈ›i ai Bisericii noastre È™i din mărturiile autentice ale TradiÈ›iei noastre bisericeÈ™ti, atât cele vechi, cât È™i cele mai noi.
Cartea în discuÈ›ie, Sfânta Maria Magdalena. Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras , credem că prezintă complet imaginea personalităÈ›ii Sfintei Maria Magdalena.
De aceea se È™i editează acum pentru luminarea È™i zidirea sufletească a credincioÈ™ilor evlavioÈ™i care o cinstesc pe Maria Magdalena. Ea ocupă un loc de seamă printre femeile la care face referire Noul Testament.

Pe de altă parte, mâna făcătoare de minuni È™i izvorâtoare de mir a Sfintei noastre care s‐a atins de Cel Neatins, Domnul cel Înviat È™i Dumnezeul nostru, este pusă la închinarea pelerinilor evlavioÈ™i înlăuntrul sfintei noastre mănăstiri, în fiecare zi, dar È™i afară din mănăstire, când se scot spre închinare È™i binecuvântare pentru sfinÈ›irea poporului dreptcredincios al lui Dumnezeu.
Fără îndoială, înmiit au a se folosi închinătorii care imită, atât cât le este cu putinÈ›ă, sfânta È™i dumnezeiasca ei vieÈ›uire, vrednică de imitare È™i, mai ales, credinÈ›a, adâncimea dragostei È™i devotamentul ei pentru Cel ce a pătimit pentru noi È™i S‐a îngropat È™i a înviat, Hristos, Domnul È™i Dumnezeul nostru."

Arhimandritul Elisei,
StareÈ›ul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras

Parintele ieromonah Ilarion (adormit in Domnul pe data de 18 septembrie 1873), steretul de la Optina, duhovnicul manastirii si conducatorul Schitului de pe langa Sihastrie, in lume Rodion Nikitici ponomariov, s-a nascut in noaptea de Pasti, pe data de 8 spre 9 aprilie 1805.Referitor la copilarie si prima tinerete, o parte a petrecut-o in judetul Novohoioporsk, gubernia Voronej, iar cealalta, incepand cu luna decembrie 1825, in orasul Moscova. Apoi, in anul 1826, la varsta de 25 de ani si opt luni, Rodion Nikitici s-a mutat cu familia in orasul Saratov, unde a petrecut noua ani de viata activa si fructuoasa. Facea parte dintr-o familie de negustor, dar de meserie era croitor si proprietar de ateliere si magazine de confectii, de incaltaminte si produse de iuft. Rodion Nikitici, fiind un pastrator fidel al poruncilor Bisericii Ortodoxe, gasea si in familie hrana pentru evlavia sa, implinind neabatut obligatiile crestinesti prin biserica sa de acasa - artelul muncitorilor; dar si aceasta lucrare era insuficienta pentru natura energica a sarguinciosului fiu al Bisericii...