Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

O poveste despre întoarcerea la Dumnezeu

Sir Edward Wentworth, un celibatar convins, trăieÈ™te retras pe moÈ™ia lui, bucurându‑se de singurătate. Într‑o bună zi, o nepoÈ›ică orfană soseÈ™te pe nepusă masă, tulburându‑i tihna, iar Sir Edward se vede nevoit s-o ia în grija sa, chiar dacă prezenÈ›a copilului îl stânjeneÈ™te peste măsură. Însă inocenÈ›a micuÈ›ei Milly È™i încrederea ei neÈ›ărmurită în bunătatea lui Dumnezeu izbutesc să înmoaie până È™i o inimă aparent împietrită ca cea a lui Sir Edward.
Pe nesimÈ›ite, Sir Edward începe să se lase atras de jocurile copilei, inspirate întotdeauna din paginile Bibliei, È™i să îi asculte povestirile cu tot mai multă lua­re‑aminte, fără să îÈ™i închipuie că cea mai dragă parabolă a ei – cea a „fiului părăsitor” – îi va călăuzi în cele din urmă paÈ™ii către Tatăl Ceresc, în a Cărui iertare încetase să mai spere.

Micul Teddy este fiul unui erou de război, È™i păstrează cu multă mândrie un nasture – singurul rămas – de pe vestonul tatălui său. Cea mai mare dorinÈ›ă a sa este să devină soldat în armata regală, dar, cu îndrumările înÈ›elepte ale familiei È™i ale preo­tului, care È™tiu să călăuzească sentimentul religios al copilului, Teddy descoperă un frumos adevăr: dacă pentru a se înrola în armată trebuie să atingă vârsta maturităÈ›ii, în schimb oricine poate lupta încă din copilărie pentru principiile morale propovăduite de Evanghelie.
Iată o cărticică încântătoare, È™i nu numai pentru copii, care aduce în atenÈ›ia cititorilor din România numele scriitoarei britanice Amy (Amelia Sophia) Le Feuvre (1861-1929), autoare a numeroase vo­lume dedicate tinerilor, în care povestirea se îm­ple­teÈ™te întotdeauna cu frumoase principii creÈ™tine.

Între cei doi fraÈ›i mai mari È™i alÈ›i doi mai mici, Betty este singura care nu îÈ™i găseÈ™te o pereche de joacă... Dar această fetiÈ›ă mi­nunată, neglijată de părinÈ›i È™i neînÈ›eleasă de dădacă È™i de cei de vârsta ei, are preocupări pe care nimeni nu le bănuieÈ™te. Betty doreÈ™te să ajungă în Rai! Căutând calea alături de căÈ›eluÈ™ul care îi aduce iubirea refuzată de cei din familie, cu inocenÈ›a celor È™ase ani ai ei, dar È™i cu o perseverenÈ›ă pe care adulÈ›ii nu o cunosc, reuÈ™eÈ™te să le lumineze vieÈ›ile celor care se opresc să o asculte È™i să-i apropie È™i pe ei de Dumnezeu.
Iată o poveste minunată È™i captivantă, deopotrivă emoÈ›ionantă È™i educativă, care îi va delecta pe cei mici, ca È™i pe cei mari.

Pomul de Crăciun al autoarei Amy Le Feuvre (1861‑1929) este o poveste fermecătoare despre familie, inocența copilăriei și bucuriile Crăciunului, privite prin ochii celor trei frați – Diana, Chris și fratele lor mai mic Noel – care se adaptează vieții lor împreună, după întoarcerea mamei lor din India. 
Amplasată într‑un pitoresc sat englezesc, na­ra­­țiunea îl urmărește pe Noel în călătoria sa personală pentru a descoperi adevărata esență a Crăciunului. Pe măsură ce Noel învață ce înseamnă prietenia, iertarea, bucuria de a dărui și iubirea pentru Dumnezeu, cititorii sunt în­cu­rajați să mediteze asupra importanței bu­nă­tății și compasiunii în timpul sărbătorilor, spre a renaște odată cu Noel și a deveni „adevărați copii ai Crăciunului”.

Scriitoarea Amelia Sophia Le Feuvre (1861-1929) s-a născut la Londra, în anul 1861. Multe dintre cărțile ei sunt dedicate copiilor, fiind impregnate cu principiile creștine care stau la temelia unei educații în spiritul credinței. Pe nesimțite, prin intermediul unor povestiri frumoase și atrăgătoare, copiii sunt familiarizați cu cele mai importante idei și noțiuni, de care nu se vor despărți mai târziu niciodată.
Cartea de față ne propune cea mai frumoasă istorisire din lume – aceea a vieții Mântuitorului, rezumând episoadele majore relatate de Sfintele Evanghelii și reformulând în cuvinte la îndemână și accesibile conținutul câtorva parabole. Este, așadar, o carte care nu ar trebui să lipsească din mica bibliotecă a copiilor, ca o introducere la lectura de mai târziu a textului biblic.
***
Vă ofer această povestire în cuvinte cât mai simple a vieții pă­mân­tești a Mân­tu­i­torului, în speranța că i‑ar putea captiva și pe cei mici. Am încercat să o scriu așa cum mi‑ar plăcea să li se citească unor copii la vârsta de patru-cinci ani sau mai mari. 
De aceea, nu am insistat prea mult asupra con­­ținutului doctrinar al învățăturilor Domnului, ci I-am redat pur și simplu cuvintele, povestind câteva dintre pildele pe care copiii le pot înțelege cu ușurință.
M‑am străduit să descriu viața Mântuitorului pe înțelesul tu­turor. Desigur, cel care o citește copi­ilor poate adăuga și alte lucruri. Speranța mea este că, istorisindu-le celor mici viețuirea pământească a lui Iisus, El va fi mai bine înțeles și mai iubit de cei care I‑au fost la rândul lor atât de dragi.
Amy Le Feuvre

Despre cât de minunată este purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Romanul surprinde viaÈ›a a patru surori în pragul unor mari schimbări: de la traiul fără lipsuri din capitală, în înalta societate, la un trai modest, la È›ară, într-o lume necunoscută. Este, totodată, o căutare a echilibrului È™i a maturităÈ›ii, a unor răspunsuri existenÈ›iale în faÈ›a unor situaÈ›ii dintre cele mai neaÈ™teptate: dezmoÈ™teniri, proiecte aventuroase, intrigi È™i mistere, văduvie sau începutul unei căsnicii.

Dintre cele patru surori, Gwen este favorita celor două bătrânele gemene din sat – È™i nu fără motiv! Tâ­nă­ra este inteligentă, cu simÈ›ul umorului, gata oricând să înveÈ›e, să întreprindă ceva, să plece în È›inuturi îndepăr­tate... pe scurt, să facă orice îÈ™i doreÈ™te – un exemplu de gândire pozitivă, cum am spune astăzi. Când roadele încrederii fără rezerve în propria judecată ajung să afecteze atât viaÈ›a ei, cât È™i pe a celor din jur, Gwen se întoarce la Buna, dădaca din copi­lărie a celor patru tinere bogate. Versetele pe care Buna le încredinÈ›ase spre reflecÈ›ie celor patru surori vădesc cât de bine o cunoÈ™tea pe fiecare È™i cât de mare este dragostea ei pentru psalmii în care îÈ™i găseÈ™te mereu pace, alinare È™i însuflare.