Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

În aceste vremuri, umanitatea trece printr-o schimbare profundă, poate una radicală, dar în acelaÈ™i timp neclară, deoarece nu înÈ›elege ceea ce i se întâmplă sau cum va arăta lumea în viitorul apropiat. Schimbarea priveÈ™te toate sectoarele culturale, lumea ideilor, credinÈ›a, normele, valorile. Această revoluÈ›ie este rezultatul unui conglomerat de puteri È™tiinÈ›ifice, tehnologice, economice, care se sustrage puterii po­litice È™i dezintegrează unitatea umanităÈ›ii. Morala este evident captivă în această bulversare globală. Omul se află tot mai mult într-o stare de conflict atât cu natura înconjurătoare, cât È™i cu semenul său. S-a ajuns la robotizarea individului, proces accelerat mai ales în perioada pandemică, care se consolidează, frontiera dintre om È™i maÈ™ină devenind insesizabilă: bun venit în noul spaÈ›iu Schengen! 
Nu mai È™tim ce este viaÈ›a interioară, nici cea privată.  InteligenÈ›a artificială a confiscat noÈ›iunile de „conÈ™tiinÈ›ă” È™i „interioritate” È™i le‑a definit în termeni simpli comportamentali: le putem imita prin maÈ™ini. Fără a mai detalia toate aceste concepte care contribuie din plin la configurarea inte­riorităÈ›ii fiecăruia dintre noi È™i a formatării societăÈ›ii din care facem parte, în această carte încerc să arăt cum am ajuns, o parte dintre noi, să ne ignorăm propria interioritate È™i mai ales sub ce forme subtile ne-am îndepărtat de Dumnezeu. 
În acest sens, aÈ™ezând icoanele alături de emoticoane, sau chiar invers, sper că voi putea convinge o parte dintre cititori că trebuie să facem faÈ›ă unei normalităÈ›i capabile de orice, în care imaginea este bună la toate, dar în care privirea ajunge să‑și piardă... vederea. 
Pr. Emanoil BăbuÈ™

Titlul acestei cărți pare, la prima vedere, un joc de cuvinte. M-am gândit la el pentru a atrage atenția că totul a pornit chiar de la un joc, transformat, până la urmă, într-o revoluție pe care am ajuns să mizăm totul. Lumea s-a schimbat atât de mult prin intermediul tehnologiei, încât nu putem să ne imaginăm ce urmări poate avea această transformare asupra creierelor și sentimentelor noastre. Într-un context de permanentă conflictualitate, rețelele sociale au devenit arme de război, spații de confruntare geopolitică și ideologică, de influențare și manipulare a opiniilor. Acest arsenal de tehnologie duală crește și se dezvoltă zilnic, și foarte puțini dintre utilizatorii care nu se mai pot desprinde de acest mod de viață adictiv nu realizează ce legătură poate fi între Metavers, TikTok, Neuralink sau ChatGPT. Toate par spații ludice, de reconfortare și dezvoltare personală sau profesională, dar în realitate sunt și instrumente de alterare a circuitelor noastre cognitive. 
Telefonul mobil pare că a făcut totul posibil, dar cu anumite riscuri. Tot cultivând abilități superficiale, am ajuns să ne pierdem musculatura duhovnicească necesară sufletului și trupului în lupta din lumea subtilă și nevăzută pe care nu o mai percepem. Alteritatea tinde să se descompună în virtualitate. Ce va deveni omul îndrăgostit de imaginea de sine, însetat de like-uri, dar secătuit de akedie și de lăcomie? Augmentat? Dezumanizat? Hibridizat? Pentru că suntem liberi, avem de ales: cele mai bune ale lumii care se impun în secret, zi de zi, sub deviza omului augmentat și transformat, sau iubirea, dreptatea, pacea și bucuria, așa cum citim în paginile Evangheliilor, pentru a spera că vom fi oameni transfigurați.
Pr. Emanoil Băbuş