Educatia de la traditional la digital

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-901-3
Status: momentan indisponibil

Educatia de la traditional la digital

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 192

Într‑o lume tot mai agitată È™i mai scindată, preo­cupările privind educația copiilor s‑au intensificat. Atât în România, cât È™i în alte țări, se pune tot mai des întrebarea: „pentru ce viitor ne educăm copiii?” Pentru creÈ™tini, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie mai limpede din perspectiva învățăturilor Sfinților Părinți. 
Acesta este È™i mesajul cărții de față: de a ne orien­ta către finalitățile morale È™i duhovniceÈ™ti, iar celelalte vor urma în mod firesc È™i ziditor.
Autorul ne oferă o perspectivă echilibrată asu­­pra tehnologiei văzute în contextul zilelor noas­tre, evidențiind însă È™i riscurile acesteia. Să evi­tăm, aÈ™adar, tehnofobia, păÈ™ind cu răb­da­re È™i cu­raj către ziua de mâine în lumina învăță­turilor creÈ™tine. Astfel, putem ridica educația la treapta de artă, dobândind mai târziu recunoÈ™tință din par­tea copiilor, dar È™i mijlocire pentru propria noas­tră mântuire.

Pret: 25.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • O treapta de capatâi în pregatirea primirii Sfintei Euharistii este Sfânta Spovedanie, poarta de taina prin care ne înfatisam înaintea Mântuitorului Hristos asa cum suntem, avându-l ca martor pe duhovnic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt si mijlocitor pentru noi înaintea Sa.
      Pacatul dintru început al stramosilor i-a facut pe acestia sa uite de Domnul si sa zideasca în mintea si în inima lor o lume pe care ei socoteau ca este – macar si pentru un rastimp – în afara privirii vesnice si atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu. Aceasta orbire sufleteasca o purtam cu totii, pâna azi, iar începutul tamaduirii sta în puterile noastre. Este un act de curaj, însa aceasta stradanie nu este desavârsita de la prima marturisire constienta. Sfânta Spovedanie este un urcus prin care omul intra pe calea ce duce la împartasirea cu Trupul Domnului Hristos, Care, venind El Insusi întru noi, ne arata lucruri pe care înainte de a primi lumina Sfintei Impartasanii nu le puteam deosebi în sufletul nostru. Astfel, primirea Euharistiei ne ajuta sa Intelegem din propriile miscari launtrice ca Lumina lui Hristos nu are nici o partasie cu întunericul. In felul acesta începe sa se faca simtita tot mai mult prezenta lui Dumnezeu în viata si în sufletele noastre. Nu zadarnic, însasi rânduiala Spovedaniei îndeamna preotul sa-i spuna aceste cuvinte pline de trezvie si adevar celui care vrea sa se marturiseasca:
      „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate câte ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfânta Lui icoana înaintea noastra este. Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele îndoit le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te întorci nevindecat”.
      Carticica de fata îsi doreste sa le vina în întâmpinare celor care îsi îndreapta pasii catre Taina Sfintei Spovedanii, punând înainte un îndrumar pentru Spovedanie alcatuit de Fericitul Gheorghe Zavorâtul din Zadonsk (1789-†1836), barbat de mare nevointa, recunoscut pentru puterea si discernamântul sau launtric de catre toti marii stareti si Sfinti rusi ai veacului al XIX-lea.

    • Dragostea este percepţia religioasă, evlavioasă a fiinţei concrete; vederea în aceasta a unui principiu dumnezeiesc. Orice dragoste autentică, ­indiferent de felul în care o sesizează mintal cel împricinat, este, în esenţă, un sentiment religios. Dragostea erotică, cu toată forţa ei şi importanţa ce i se dă în viaţa omului, este, în cel mai bun caz, doar o formă incipientă a iubirii autentice, în sensul descris mai sus sau, am putea spune, o floare binemirositoare, foarte delicată, care înfloreşte pe tulpina dragostei, însă nu este rădăcina acesteia...
      Căsătoria autentică este calea trans­formării religioase a acestei iubiri erotice şi se poate spune că tocmai în cadrul acestui proces tainic al transformării constă „taina căsătoriei”.
      Multe familii contemporane, care trăiesc aşa cum vor, refuzând ajutorul lui Dumnezeu, binecuvântarea Domnului, au o mulţime de probleme psihologice şi morale, dar şi multă instabilitate....
      Familia nu poate construi relaţii bune fără Dumnezeu! Doar mergând în întâmpinarea lui Dumnezeu, iubindu‑se unii pe alţii prin dragostea pentru Creator, membrii familiei pot atinge fericirea autentică şi deplinătatea vieţii. Acest lucru este demonstrat de viaţă şi confirmat de istorie. Prin credinţă, pocăinţă, rugăciuni comune, educaţia creştină a co­piilor şi dragostea reciprocă, soţii tind către sopul principal: Împărăţia lui Dumnezeu. (V. Frankl) 

      Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti

    • „Asta e una din acele zile în care oamenii simt cu adevărat că trăiesc È™i fiecare adierede vânt e ca un prieten bun” sunt cuvintele prin care Anne ni se dezvăluie, o dată în plus, a fi rămas ea însăÈ™i. AceeaÈ™i pe care o iubim atât de mult È™i pe care ne bucurăm să o redescoperim într-un nou volum al îndrăgitei serii.

      Al optulea volum din colecÈ›ie este o carte pe care simÈ›i cu adevărat că o citeÈ™ti È™i fiecare personaj din bogata galerie de chipuri È™i tipologii conturate atât de inspirat de L. M. Montgomery îÈ›i devine într-un fel tovarăÈ™ al propriei călătorii către tine însuÈ›i.

      În ultimul ei an ca profesoară la È™coala din Summerside, Anne „vorbeÈ™te limba violetelor,” dar înÈ›elege, în acelaÈ™i timp, È™i sufletele oamenilor, adesea dincolo de cuvintele sau atitudinile de faÈ›adă sub care aceÈ™tia încearcă să-È™i ascundă suferinÈ›ele sau neputinÈ›ele. Anne simte, zâmbeÈ™te, trăieÈ™te cu adevărat Bucuria È™i influenÈ›ează în chip hotărâtor vieÈ›ile celor din jur, pe care îi tratează cu atâta delicateÈ›e, încât reuÈ™eÈ™te de fiecare dată să deschidă uÈ™ile inimilor lor.

      Gemenii doamnei Raymond cu năzdrăvăniile lor, Katherine cea posacă pe care o trezeÈ™te la viaÈ›ă, Dovie È™i Jarvis pe care îi ajută să să se căsătorească, micuÈ›a Elizabeth căreia îi hrăneÈ™te visurile È™i nevoia de afecÈ›iune, Rebecca Dew È™i mătuÈ™a Chatty, gazdele ei de la Casa cu Plopi, sunt doar câteva nume din lungul È™ir de personaje ale căror vieÈ›i se vor schimba pentru totdeauna, atinse fiind de farmecul rafinat al Annei de la Green Gables.

      Alături de fiecare personaj care se perindă prin paginile acestui volum, învăÈ›ăm că „nu È™tii niciodată ce te aÈ™teaptă după următoarea cotitură pe drumul vieÈ›ii,” că „nu eÈ™ti niciodată sărac atâta vreme cât iubeÈ™ti pe cineva” È™i mai ales „că toate drumurile duc către Dumnezeu.”

watch series