Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Pilda fiului risipitor ne arată, însă, că omul poate ajunge È™i gol de Dumnezeu, printr-un exerciÈ›iu imatur, în formă continuată È™i cronicizată, al libertăÈ›ii prost înÈ›elese. Din punctul cel mai de jos al existenÈ›ei sale, omul nu are decât două soluÈ›ii: moartea sau învierea. Iar PreasfinÈ›itul Părintele nostru Benedict BistriÈ›eanul ne destăinuie È™i secretul acestei învieri: participarea de bună voie la dragostea Tatălui.

Pr. Adrian Podaru

Partea 1, Intrarea cea Mare, cuprinde rânduielile de pregătire a altarului și a liturghisitorului pentru săvârșirea Anaforalei Euharistice.

Stareţul Siluan este parte a unei culturi monastice tradiţionale, înrădăcinată în Evanghelie şi în înţelepciunea antică, mai ales cea stoică, şi a unei inspiraţii profetice care luminează modernitatea până în străfunduri şi o depăşeşte din interior. Limitările culturii monastice, precum rituaismul şi comunitarismul adeseori greoi al ortodoxiei contemporane, sunt dizolvate în lacrimile Sfântului Siluan şi în universalitatea rugăciunii sale. Stareţul vindecă abisurile modernităţii concentrând-o pe Înviere. El rămâne pentru noi unul dintre marii martori ai metamofozei contemporane a creştinismului, prin care Dumnezeu desăvârşeşte descoperirea Numelul Său în totala golire de Sine a Crucii, din mărturia lui Siluan înţelegem că iadul nu se deschide spre nefiinţă, ci spre nădejde, întrucât Hristos Se pogoară neîncetat în adâncurile lui.
Reluând învăţătura Stareţului, părintele Sofronie vine în sens invers tuturor imaginilor imperiale şi politice ale lui Hristos şi Îl arată în punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate a creaţiei: punctul pe care apasă întreaga piramidă a fiinţării bolnave şi decăzute. "Creştinul merge în jos, acolo, în adâncul piramidei răsturnate, unde se adună o greutate zdrobitoare, unde este şi Cel ce a luat asupra-Şi păcatul lumii, Hristos". Se poate - şi trebuie - "să ne iubim aproapele ca pe sine" în virtutea unităţii ontologice a omenirii restaurate în Hristos pentru ca afirmaţia fratele nostru este viaţa noastră să fie trăită în sensul cel mai realist.

Olivier Clement

Editia a IV-a ingrijita de Ioan Chirila.

Prezentul volum se adresează studenților, masteranzilor și doctoranzilor în Teologie care au nevoie să se familiarizeze cu noțiuni de psihologie, cu precădere cu cele care le vor fi de folos în activitatea pastorală (prezentă sau de perspectivă). De mare folos va fia colo unde există în cadrul universității câte un masterat în domeniul Psihologie Pastorală, precum și cel în Consiliere Pastorală și Asistență Psiho-Socială de la Cluj-Napoca, realizat printr-un parteneriat între Facultatea de Psihologie din cadrul U.B.B. și Facultatea de Teologie Ortodoxă din aceeași universitate. Meritul pentru această structură didactică îi revine Decanului Facultății de Psihologie din cadrul  U.B.B. , Domnul prof. univ. dr. abil. Adrian Opre, care a susținut parteneriatul. Prezenta lucrare nu are pretenție de exhaustivitate sau de originalitate fermă; forța ei stă în identitatea ei concretă, de manual practic pentru teologi, care adună la un loc perspective, însumează și sintetizează noțiuni necesare celui care acționează în domeniul consilierii pastorale.