La câteva zile după moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, în vis, am auzit un cor de îngeri care cântau înălţător. M-am întrebat cine cântă, unde cântă? O voce mi-a răspuns: „E un alai de îngeri care îl însoţeşte pe Mitropolitul Antonie”. Eu am fost foarte mirată: „Pe Antonie?” „Da, e sub ocrotirea Părintelui Arsenie – mi-a răspuns vocea – şi au venit să-l ia.” (Preoteasa Ileana Ramba, care participase şi la slujba de călugărire a viitorului mitropolit).


La mănăstire la Sâmbăta, înainte de a începe o predică, Părintele Arsenie a zis: „Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu la dreapta Lui şi atunci ori vă sunt de folos ori vă sunt acuzator”. Atunci Dumnezeu îmi va zice: „Arsenie, de ce nu le-ai spus?”. Eu am să zic: „Doamne, eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!”. Aşa v-am devenit acuzator, iar de folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun”. Amin. 

Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe motive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă.

Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta. Faptul că Valeriu a descoperit calea spre fericire reiese din scrisorile trimise celor dragi din care am extras aceste sfaturi  prin bunăvoinţa d-nei Eleonora Colgiu, sora lui Valeriu, şi a d-lui Neculai Trifoiu, coordonatorul cărţii “Studentul Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor din România” în care au fost publicate aceste scrisori.

Revelaţia fericirii trăită de Valeriu in infernul închisorilor, este o lecţie din care noi, care trăim în libertate, să învăţăm că nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic când fericirea este la îndemâna oricui – Iisus Hristos, credinţa în cuvântul Său, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtuţilor Sale. Aceasta este viaţa fericită. Restul e deşertăciune.

Editie ingrijita de Pr. Nicolae Nicau
Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău este bine cunoscută de credincioşii moldoveni şi nu numai. Trăind ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie şi după ispitele şi vieţuirea în pustie, continuă să povăţuiască turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii.

Fiind nepotul părintelui Proclu, am considerat plăsmuirea cărţii de faţă ca o datorie morală. Cunoscându-i viaţa duhovnicească îndeaproape, am căutat să conturez învăţătura curată a monahului Proclu, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna ortodoxă. Nu am trecut cu vederea nici frumuseţea limbajului neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune ale părintelui, totul îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului.

Este foarte folositor pentru orice creştin să cunoască aceste sfaturi şi poveţe ale părintelui Proclu în legătură cu diverse probleme, întrucât va putea, astfel, să se lumineze mai mult şi va şti mai bine cum să le depăşească. Fiind o carte duhovnicească, se impune a fi citită cu luare aminte, pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului. Volumul se prezintă ca o sinteză a feluritelor sfaturi şi îndrumări ale părintelui Proclu date schivnicilor, monahilor, preoţilor şi oamenilor din lume şi tratează diferite probleme din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne-au greşit etc.

Dorim din adâncul inimii ca toţi creştinii să se folosească de această lucrare în viaţa lor duhovnicească, iar atunci când o vor răsfoi şi vor găsi cuvinte folositoare şi înălţătoare de suflet, să înalţe rugăciune de iertare şi pentru noi, păcătoşii.

Fie să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

Dacă vorbim de Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma) din România, o realitate se impune: toţi oamenii de cultură şi politicienii români greco-catolici, în lupta lor pentru dreptate, libertate şi unitate naţională, nu au reuşit să facă atât bine ţării, cât rău şi câtă dezbinare au făcut tot ei, urmând biserica din care făceau parte! De aceea, unirea (revenirea la ortodoxie) rămâne cea mai bună soluţie, iar la porunca lor „Înapoi în staul!”, noi le răspundem şi îi rugăm „Înapoi la Hristos!”. Căci dreapta credinţă ne arată că a fi unit cu papa înseamnă a fi dezbinat cu Hristos, iar realitatea istorică ne arată că a fi unit cu Roma înseamnă a fi dezbinat cu România. Cu alte cuvinte, în problemele esenţiale, uniţii au fost şi sunt mai întâi cu papa şi apoi cu Hristos (şi cine nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, nu-L pune pe nici un loc) şi au fost şi sunt mai întâi uniţi şi apoi români.

Din cuprins:

• Ce sunt ingerii?
• Ingerii in raport cu Mantuitorul Iisus Hristos
• Ceata sfintilor arhangheli
• Rolul ingerilor in Biserica
• Rolul ingerilor fata de fiecare credincios in parte, ca protectori si indrumatori
• Menirea ingerului pazitor
• Pacatul indeparteaza pe ingerul pazitor de la noi
• Ingerul cel rau (diavolul)
• Rolul ingerilor in Parusie
• Acatistul Ingerului Pazitor al vietii
• Rugaciuni catre sfantul inger pazitor

Intalnirea cu scrierile Parintelui Arsenie iti lumineaza mintea si-ti odihneste sufletul.  In ortodoxie, cand te luminezi, nu-ti descoperi „Eul superior”, ci iti vezi pacatele; nu esti la sfarsitul drumului, ci la inceputul lui.  Iti dezgropi apoi talantii (ingropati in pacate), incerci sa-i inmultesti si astfel viata ti se schimba.  „O viata inchinata schimbarii vietii noastre” – asa descrie un parinte viata Parintelui Arsenie.  Intalnirea cu Parintele Arsenie era ca o intalnire cu viata viitoare, cu „cealalta parte a vietii noastre”, pe care oamenii o doreau mai buna.  Si la fel este, astazi, intalnirea cu scrierile, cu marturiile si cu mormantul sau.

Ioan Cismileanu

Manipularea comunista si securista a fost atat de mare, incat pana azi, cine-si iubeste tara si neamul este imediat catalogat ca fiind legionar si antisemit, iar a fi legionar a fost bine implantat in constiinta comuna ca fiind sinonim cu criminal si deci interzis prin lege.  Prin acest mecanism, dragostea de tara este deci interzisa prin lege, prin viclesug, asa cum si dragostea de Hristos se scoate in afara legii prin aplicarea "drepturilor omului" pacatos.

Astăzi a slăbit nu doar credința în Dumnezeu, ci chiar și dintre cei ce susțin că sunt creștini, mulți nu recunosc existența reală a puterilor îngerești și/sau a duhuri- lor căzute. Cartea de față ne propune o reîntoarcere la credința puternică a înaintașilor noștri, o credință întru înțele- gere, printr-o adâncire în tainele lumii nevăzute și totodată prin cunoașterea mijloacelor de luptă cu duhurile căzute, mijloace pe care ni le-au pus la îndemână Sfinții Părinți și alți cuvioși, care au cunoscut din propria experiență cum să ducem această luptă. Am structurat cartea pornind de la Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt), continuând cu Maica Domnului (cea mai presus decât oștile îngerești), cu sfinții îngeri, demonii și încheind cu duhul omului. După cunoștința noastră, nu a mai apărut până acum, în limba română, o lucrare în care să fie analizată, într-o singură carte, lumea nevăzută. Cartea se adresează atât cititorului de specialitate (preoți și teologi ortodocși), cât și oricărui credincios care dorește să cunoască mai multe despre lumea nevăzută. 

Unii, negăsindu-L pe Iisus în inimi, dau buzna să-L caute prin gropi. Nu aşa zice Scriptura? Vor zice : ,,L-am găsit pe Hristos. Este aici, ba aici” (Mt. 24,23, Mc. 13,21). Şi vor mai zice: ,,Doamnelor şi domnilor, bucuraţi-vă! Dacă mai era cineva dintre voi care se îndoia că nu a existat Iisus, iată noi venim cu dovezi! Iisus a fost printre noi, a existat. O mică omisiune însă – dacă trupul este aici înseamnă că nu a înviat… fiindcă a fost un biet om, nu Dumnezeu”. Dacă avem deja o Biserică a Sfântului Mormânt şi dacă avem deja adevărul despre Sfântul Mormânt, de ce oare mai căutăm alt mormânt şi alt adevăr!?... Dacă avem un Iisus pe Care în adevăr Îl ştim ca persoană istorică, mort pe Cruce, Înviat şi Înălţat, oare de ce mai căutăm un alt Isus (Iisus)!?... Oare nu se poate observa!? Biserica Sfântului Mormânt revarsă şi astăzi, în credincioşi, după atâtea veacuri, dragoste, evlavie şi pietate. Bietul Talpiot, cu sicriele lui goale, nu are însă puterea decât să dea naştere unor manifestări idolatre. Cuprins Preliminarii 99 Un tsunami antihristic planetar 101 Între realitatea Învierii lui Hristos şi falsul Mormânt al lui Iisus 108 Semănătorii de confuzie, îndoială şi răutate 114 Scurt dialog în tinda Bisericii 135 Moartea luminoasă şi mormintele întunecate 137 Adevăratul Mormânt al lui Iisus şi Lumina lui Sfântă 147 Simcha Jacobovici - fals după fals, sub “brandul” Iisus 150 De la Mormântul gol descoperit de Sf.Elena la sicriul gol descoperit de Jacobovici 154 Conspiraţie deconspirată! 169 Opinii şi reacţii 172 Trei etape apocaliptice din mass-media 176 Bibliografie si note 183