Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Cel mai recent volum publicat la editura Renasterea se intituleaza „Compasiunea Tatalui” si-l are ca autor pe Parintele Boris Bobrinskoy. Volumul debuteaza cu o ampla introducere semnata de Maxime Egger in care sunt prezentate viata si itinerariul spiritual ale Parintelui Boris Bobrinskoy. Nume sonor al diasporei ruse din Franta, Parintele Bobrinskoy a fost vreme indelungata profesor la Institutul Saint Serge din Paris, formandu-se in atmosfera teologica si duhovniceasca a Parintilor sau teologilor Serghie Bulgakov, Gheorghe Florovsky, Ciprian Kern, Nicolai Afanasieff, John Meyendorff, Alexander Schmemann s. a., cu totii profesori la acest institut. Cartea apare in traducerea lui Nicolae Turcan.

Sf. Siluan este relevat astăzi în mod deosebit pentru semnificația pe care învățătura sa o are pentru omul contemporan. Scrierile sale au fost puse la dispoziția lumii în momentul cel mai favorabil. El s-a născut în Rusia în 1866, a ajuns în Muntele Athos în 1892 și a intrat în Mănăstirea rusescă a Sfântului Pantelimon. A adormit în Domnul în 1939 și a fost canonizat ca sfânt în 1988. Scrierile sale au fost publicate pentru prima dată în 1952, în rusă, de către ucenicul său, Arhimandritul Sofronie.
Studiul de față este o încercare de prezentare sistematică a învățăturii Sfântului Siluan Athonitul despre viața duhovnicească ortodoxă. Țelul este de a ilustra importanța acesteia pentru ziua de astăzi. Învățătura sa este pusă față în față cu scrierile Părinților Bisericii, evidențiindu-se bazele sale în izvoarele patristice tradiționale, precum și prezentând caracteristicile originale ale acesteia. Se acordă o atenție deosebită învățăturii sale despre dobândirea harului Sfântului Duh, războiul duhovnicesc, semnificația suferinței, smerenia, iubirea pentru întreaga lume și rugăciunea pentru mântuirea întregii zidiri.


Harry Boosalis e doctor în Teologie al Universității din Tesalonic, Grecia. El predă Teologie dogmatică la Seminarul Ortodox Sf. Tihon din South Canaan, Pennsylvania.

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinÈ›ii Stelian È™i Maria, în comuna Aninoasa, judeÈ›ul ArgeÈ™. Născându-se pirpiriu, părinÈ›ii lui, crzând că nu va trăi, în aceeaÈ™i zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală È™i 2 ani È™coală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la BerevoieÈ™ti, judeÈ›ul ArgeÈ™, ca forjor È™i mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova È™i s-a închinoviat în obÈ™tea mănăstirii Slatina, judeÈ›ul Suceava, unde a vieÈ›uit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul comuniÈ™tilor 410/1959;
- a făcut 10 luni armată la munci agricole È™i la construcÈ›ii;
- 10 ani a fost salariatul Patriarhiei Române la mănăstirile: Curtea de ArgeÈ™, Cheia È™i Sinaia. La Curtea de ArgeÈ™ a făcut Liceul seral;
- din august 1970 È™i până în martie 1981 a vieÈ›uit în obÈ™tea mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeÈ›ui BraÈ™ov, timp în care, 1970-1974 a făcut, la zi, Facultatea de Teologie de la SIbiu;
- la 15 august 1974 a fost hirotonit diacon celib, iar la 6 august 1975 a fost făcut călugăr, primind numele Justinian;
- în martie 1981 a mers ca turist în Israel È™i Grecia. Ajuns în Muntele Athos, la Schitul românesc Prodromu pe 12 mai 1981, când avea 43 ani, nu s-a mai întors în È›ară;
- după 40 ani vieÈ›uiÈ›i în Muntele Athos, la sfârÈ™itul lunii mai 2021, a revenit în È›ară, când ajunsese la 83 ani.

„Ritul bizantin actual este rezultatul a doua traditii confluente: una, caracteristic constantinopolitana, avandu-si radacinile indepartate la Antiohia si probabil si in Capadocia; alta, palestiniana, inspirata de slujbele de la Ierusalim si din manastirile din imprejurimi. De cand vechea randuiala constantinopolitana a fost abandonata, oficiul divin bizantin actual [cele sapte Laude] apartine celei de a doua traditii; dimpotriva, Liturghia Euharistica este categoric de origine constantinopolitana si a pastrat randuielile capitalei. Ansamblul celor trei antifoane era o structura liturgica ce aparea frecvent in slujbele constantinopolitane si il putem considera ca una dintre caracteristicile acestui vechi rit. Nu este intalnit in slujbele traditiei palestiniene. Deci, pentru a studia cele trei antifoane de la inceputul Liturghiei, cel mai valoros document de care dispunem este Tipiconul Marii Biserici”. (J. Mateos, S.J., Celebrarea Cuvantului in Liturghia Bizantina, p. 34)