De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

Din Pateric toata lumea are ceva de invatat.  Mirenii afla despre o lume care se gaseste adesea atat de departe de iuresul grijilor zilnice, dar care este mai adevarata decat toate preocuparile lumesti adunate la un loc.  Patericul este o carte care descopera mirenilor paradisul duhovnicesc, pentru ca, la inceputuri, monahii Patericului nu se considerau a se deosebi de mireni decat prin hotararea de a trai tot mai deplin Evanghelia Mantuitorului Hristos.

Lucrarea subliniază diversitatea de expresie a Tainei Sfântului Maslu în toate Bisericile Ortodoxe din întreaga lume. Intenţia principală a autorului a fost de a scoate în evidenţă faptul că viaţa sacramentală a Bisericii Ortodoxe nu este o colecţie de ritualuri „magice“ sau „mecanice“, ci şi o celebrare doxologică a vieţii noastre în comuniune cu Domnul Iisus Hristos. În aceste pagini sunt unite teoria cu praxisul pentru o mai bună înţelegere a Tainei Vindecării ca „semn exterior instituit de Hristos la care a fost adăugată o făgăduinţă divină a harului cu scopul de a sprijini şi confirma credinţa cuiva în această făgăduinţă“.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi Sfinţi din istorie. Deşi cultura de astăzi i-a stricat mult imaginea şi l-a transformat în Moşul Crădun vesel care aduce daruri doar copiilor cuminţi, el rămâne în memoria creştinilor drept Sfântul blând şi milostiv, care vine repede în ajutorul celor care se află în necazuri. Această carte îi ajută pe copii să se întâlnească cu adevăratul Moş Crădun, care a devenit atât de iubit de oameni nu doar pentru că aduce bucurie celor din jur, ci pentru că a urmat cu adevărat exemplul lui Hristos, in cuvânt şi înfâptă.



„Poveştile bine spuse, precum aceasta despre Sfântul Nicolae, sunt daruri pentru copiii noştri, din care ei primesc exemple de vieţi trăite cu folos. Mă rog ca cititorii să afle cu adevărat cine este acest om pe care îl ştim astăzi ca Moş Crăciun şi să ajungă să-l cunoască mai mult ca om al lui Dumnezeu”.
Jane MEYER, autoare de cărți pentru copii

Neîntrecut predicator al Ortodoxiei moderne, Mitropolitul Antonie de Suroj ne poartă într-o călătorie duhovnicească spre sărbătoarea Învierii, tâlcuind pe înţelesul tuturor pildele Triodului. Orbul Bartimeu ne învaţă să-L cunoaştem cu ochii minţii pe Hristos; Vameşul şi Fariseul ne arată deosebirea dintre lege şi smerenie; Zaheu vameşul se urcă pe arborele pământului muritor pentru a-L vedea pe Pomul Vieţii. În paginile acestei cărţi vom afla una dintre cele mai profunde tâlcuiri ale pildei Fiului risipitor, care se întoarce la Tatăl, după ce mândria l-a aruncat în cele mai de jos. Pilda despre Judecata de Apoi este o chemare la bucuria pocăinţei, la bucuria lacrimilor care nasc nădejde. Firesc pentru orice călătorie hermeneutică în lumea parabolelor Bibliei, volumul se încheie cu Crucea şi Învierea, „fiindcă Bucuria Învierii este ceva pe care noi trebuie să învăţăm să o trăim, dar o putem trăi doar dacă învăţăm mai întâi tragedia Crucii Să nu uităm nici o clipă că sfârşitul călătoriei noastre este întâlnirea cu Hristos Cel Înviat.”Această carte este a doua ediÈ›ie, revizuită, a volumului „Reflecţii. O călătorie duhovnicească”.

Participarea la Biserică pentru credincios este evenimentul vieţii sale. Înseamnă pentru el renaşterea la adevărata şi autentica viaţă omenească, la viaţa care este luminată de harul necreat al Preasfântului Duh şi care participă la Trupul înviat şi nestricăcios al lui Hristos. Şi toate acestea nu sunt o făgăduinţă, nu sunt o nădejde, care poate va fi împlinită cândva. Acestea constituie pentru credincios o experienţă, o realitate cu mult mai intensă şi mult mai puternică decât orice experienţă şi realitate a lumii acesteia trecătoare.
Înlăuntrul acestei experienţe omul întâlneşte adevărata dragoste, dragostea dumnezeiască, ce devine temeiul oricărei fericiri înlăuntrul său, dar şi călăuza neînşelată în viaţa lui. Dacă nouă oamenilor ni se întâmplă de multe ori să ne absoarbă dragostea o persoană sau un lucru al acestei lumi, cu cât mai mult nu va cutremura întreaga noastră existenţă întâlnirea cu dumnezeiasca dragoste?