Adolescenta - poemul iubirii curate

Un poem-preludiu dedicat bunului simţ al tinerei generaţii. Într-o lume în care moralitatea şi-a lăsat pragurile călcate de ideologii împrumutate, poemul iubirii curate s-a transformat într-o atitudine precoce de acceptare a tot ce este nou şi de prost gust, dar care se raliază modelelor occidentale. Iubirea a căpătat un înţeles mai mult sexual decât sufletesc, gesturile şi gândurile s-au bagatelizat, orice atitudine morala este desuetă. Părintele Ilie Moldovan reînvie poemul iubirii curate, al curăţeniei sufleteşti, al păstrării fecioriei, al luptei cu patimile tinereţii şi al acceptării celuilalt ca fiinţă, iar nu ca obiect de satisfăcut plăceri şi aventuri. Stabilitatea spirituală şi viaţa în sânul Bisericii pot aduce pace interioară şi cuminţenie, chiar dacă tinereţea îşi cere la modul cel mai imperios drepturile.

Conceput in urma cu 30 de ani in Franta, de un grup de crestini ortodocsi coordonat de Parintele Cyrille Argenti, catehismul „Viu este Dumnezeu” a fost tradus pentru prima data in limba romana in anul 1992, iar acum vede din nou lumina tiparului intr-o noua traducere si avand inserate 15 icoane color.

Este numit de traducator ca un adevarat „catehism filocalic”, care se axeaza pe structura anului liturgic de la Craciun la Paşti.  Catehismul este dedicat Parintelui Cyrille Argenti, Parintelui Constantin Galeriu si PF Daniel, initiatorul proiectului catehetic „Hristos impartasit copiilor”.

ÎPS Andrei împarte şi analizează fiecare virtute a dragostei, rezultând astfel o frumoasă pledoarie pentru iubirea curată şi nepătimitoare.

Simplitatea cuvintelor este simplitatea iubirii. Sfântul Apostol Pavel, la 1 Corinteni 13, ne prezintă dragostea într-o lumină necunoscută în lumea antică. Cuvintele Mântuitorului se concretizează - iată - într-un imn extraordinar.

Dupa o calatorie indelungata, 2000 de protestanti evanghelici istoviti si-au gasit in final drumul spre casa.  Copertile cartii inchid intre ele istoria catorva oameni curajosi si a congregatiilor lor, care si-au riscat ocupatiile stabile, siguranta si aprobarea prietenilor de o viata pentru a raspunde afirmativ chemarii lui Dumnezeu.  Este, de asemenea, povestea fiecarui credincios care este in cautarea Bisericii celei adevarate, acolo unde Hristos este Domnul si unde se vorbeste despre sfintenie, responsabilitate si puterea lui Dumnezeu, unde iubirea de aproapele este mai mult decat un act de complezenta si unde mofturile si fasoanele sunt lepadate in favoarea invataturii si slujirii apostolice.  Experienta descrisa in carte indeamna la misiune si, paralel, dezvolta indemnul Eccleziastului: „Pana la moarte lupta-te pentru adevar si Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine”.  Este o carte care se adreseaza crestinilor aflati in cautarea innoirii vietii in propriile lor Biserici, o carte pentru cei nesatisfacuti si insetati in propria lor cautare si pentru toti crestinii ortodocsi dornici de revitalizarea vietii lor duhovnicesti.

Acest volum surprinde calaoria spirituala a lui Frank Schaeffer spre ortodoxie, pelerinaj inceput in 1976.  A pornit in aceasta cautare, dupa cum el insusi scrie: "datorita nevoii mele stringente de a afla raspunsuri la intrebarile care ma framantau si de a creste intru Hristos, nu departe de El."

Convertirea la ortodoxie este, fara indoiala, un act ce divulga putere spirituala si curaj din partea oricarui prozelit.  Decizia lui Frank Schaeffer a fost cu atat mai curajoasa cu cat el este fiul unui autor si predicator protestant renumit si respectat in intreaga lume.

(lipsa text)

reaiubiţilor, din propovăduirea sfinţilor proroci am cunoscut câtă putere are postul ţinut cu evlavie pentru a îndupleca mila lui Dumnezeu şi pentru a înnoi starea slăbiciunii omeneşti. Ei mărturisesc că mânia dreptăţii dumnezeieşti, sub care pe drept adeseori a căzut poporul lui Israel prin nelegiuirile sale, nu poate fi îmblânzită decât prin post. De aceea şi Prorocul Ioil ne mustră spunând: „Aceasta zice Domnul Dumnezeul vostru: Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră cu post, cu plâns şi cu tânguire. Sfâşiaţi inimile, şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv, îndelung-răbdător, mărinimos şi mult-milostiv” (Ioil 2, 12-13).

Să ne veselim în Domnul, preaiubiţilor, şi să ne bucurăm, desfătându-ne duhovniceşte, fiindcă ne-a răsărit ziua cea nouă a mântuirii, o zi care a fost pregătită de mult timp, o zi de fericire veşnică. Căci crugul anului ne aduce din nou taina mântuirii noastre, făgăduită de la început, împlinită la sfârşit, care va rămâne veşnică. În această zi, se cuvine să avem sus inimile şi să ne închinăm tainei dumnezeieşti, pentru că ceea ce se face printr-un mare dar al lui Dumnezeu trebuie să fie prăznuit cu mare bucurie de către Biserică.
Căci Dumnezeu Cel atotputernic şi milostiv, a Cărui fire este bunătate, a Cărui voinţă este putere, a Cărui lucrare este milă, îndată ce răutatea diavolului ne-a omorât prin otrava pizmei sale, a hotărât, chiar la începutul lumii, să dea, prin milostivirea Sa, un leac pentru a înnoi omenirea, prevestind şarpelui că, în viitor, urmaşul femeii, prin puterea Sa, va călca mândria vinovatului său cap (cf. Fac. 3, 2), dând de înţeles că, negreşit, Hristos va veni în trup, Care, născut din fecioară, îl va osândi pe pierzătorul neamului omenesc prin nestricată naşterea Sa.

Sfântul Leon cel Mare

Preaiubiţilor, în toată vremea este folositor a lua asupra noastră această pregătire, ca să-i biruim pe vrăjmaşii cei neadormiţi, printr-o osteneală neîncetată; iar acum trebuie să ne sârguim pentru ea cu mai multă grijă şi să o ţinem cu mai multă râvnă, când şi aceşti potrivnici ai noştri, care sunt foarte pătrunzători, ne pândesc cu o viclenie mai înverşunată. Căci ştiind că a venit preasfânta vreme a Postului celui de patruzeci de zile, prin a cărui nevoinţă îndreptăm toate greşelile făcute din lenevie în timpul trecut şi ne curăţim de toată nepurtarea de grijă, fireşte, ei folosesc toată puterea răutăţii, pentru ca cei care vor sărbători Sfânta Înviere a Domnului să se găsească în vreo privinţă necuraţi, iar cel prin care ar fi putut să dobândească împăcarea cu Dumnezeu, să devină pentru ei prilej de poticnire.