Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Mantuitorul ne invata ca dobandim bucuria Lui daca suntem credinciosi peste putinul pe care ni l-a dat. Iar a fi credincios inseamna a lucra cu acest putin dat fiecaruia, cu toata bogatia de har pe care Domnul ne-o ofera gratuit in Biserica Lui. 
Acest volum este un indemn la privirea si trairea vietii in lumina acestui crez despre om si despre rostul lui in lume. 

Reeditarea volumului de versuri alese din scrierile Sf. Ioan de la Neamt (Hozevitul).

Este important pentru noi astăzi, când lumea exterioară exercită asupra simÈ›urilor noastre o putere fantastică de împrăÈ™tiere în cele din afară, să încercăm să ne interiorizăm, să ne adunăm mintea din împrăÈ™tierea ei pentru a o ajuta să coboare în inimă. Cum să-È›i cobori mintea în inimă?! Este aceasta o figură de stil, o metaforă? Da, însă o metaforă care exprimă o mare realitate. Mintea, după cum ne învaÈ›ă PărinÈ›ii ascetici, este o energie a inimii, îÈ™i are sediul în inimă. Omul se concentrează în inima sa, se recapitulează pe sine, cu toată fiinÈ›a, în inimă. Dar nu numai fiinÈ›a noastră, ci toată creaÈ›ia, întreg Universul se concentrează în inimă. Când reuÈ™im, prin rugăciune, să pătrundem în inimă, atunci trăim sentimentul că nu mai suntem despărÈ›iÈ›i de nimeni È™i de nimic, că totul trăieÈ™te în noi, că suntem una cu toată creaÈ›ia.

În această carte se discută despre practica personală a isihiei. Monahi È™i monahii creÈ™tin-ortodoxe din trei locaÈ›ii iniÈ›iale ale învăÈ›ăturii despre isihie – Egipt, Grecia È™i România – au ales de bună voie să ofere comentarii, descrieri È™i demonstraÈ›ii ale modului în care ei practică isihia pentru un public ortodox È™i secular neascetic.
Isihia s-a născut odată cu retragerea creÈ™tinilor din secolul al II-lea în singurătatea deÈ™ertului egiptean. În secolul al VI-lea, a fost dezvoltată de monahii din Mănăstirea „Schimbarea la FaÈ›ă” din Muntele Sinai, cunos- cută È™i ca Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Practica a devenit deosebit de întrebuinÈ›ată în monahismul creÈ™tin ortodox după secolul al XIV-lea, mai ales în Muntele Athos, È™i ulterior s-a răspândit în Europa de Est. Scopul acestei cărÈ›i este acela de a analiza È™i pre- zenta informaÈ›ii despre: (1) posibilele valori pozitive ale isihiei din perspectiva practicanÈ›ilor ei, din Antichitate până în prezent, È™i (2) cum a fost transmisă această practică altora de-a lungul timpului.

Norris Chumley