Dupa 1990, din ce in ce mai multi oameni au aflat de pustnicul de la Mitoc si au inceput sa bata la usa modestei sale casute, pentru a primi povata si a se bucura de binecuvantarea lui.  Si pe masura ce il ascultau isi dadeau seama de darurile cu care fusese inzestrat de Bunul Dumnezeu.  Cati oameni nu au marturisit ca parintele Proclu dadea in mod minunat raspunsuri la intrebari, inainte de a fi rostite?  Cati nu au simtit ca sunt diagnosticati si li se da si reteta inainte de a-si marturisi suferinta?  Cati nu au simtit darul inainte-vederii prin care parintele, in mod atat de discret descoperea lucrui din viitor?  Si mai ales, cati din cei ce au mers la parintele cu sufletul deschis si neiscoditor nu au primit mangaierea sufletesca, pace, nadejde, bucurie?  Toti cei care l-au cercetat au primit raspuns dupa nevoile si trbuintele lor si au ramas cu dorul revederii.

Nepunand nici un pret pe aceasta viata trecatoare, pe sanatatea sa, se lepada de orice iubire de sine pentru a fi de folos aproapelui.  Iar aceasta jertfa nu ramanea fara roade.  Oamenii plecau mangaiati si intariti duhovniceste dupa intalnirea cu acest om al iubirii, al milei, si al jertfei.

In seara zilei de 28 ianuarie, inconjurat de cativa ucenici, monahi si cunoscuti, parintele a trecut la Domnul.  Era un ceas al despartirii pentru noi, nu pentru el.  "Spusese candva: Eu o sa mor, dar o sa fiu viu!", aratand ca, prin rugaciune, va fi in continuare alaturi de noi.

Cartea de fata aduce ceva nou. Desigur, cea mai mare parte este rezervata marturiilor, fie ele culese prin interviu, fie trimise personal pe adresa manastirii, si care poarta, cu toata diortosirea cuvenita, pecetea originalitatii si autenticitatii cuvantului-martor plin de recunostinta. Ultimile pagini insa, sunt un mic compendiu din invatatura Parintelui Proclu, extras cu grija din doua interviuri date de parintele insusi, disponibile de altfel pe retelele media de internet. Temele recurente ale cuvintelor-apoftegma le banuiti care sunt: despre pocainta, despre rugaciune si cugetarea la moarte, despre slava desarta si leacul ei, smerenia, despre lacrimi si dragoste.

A colora nu este o pierdere de timp la vârsta grădiniÈ›ei, dimpotrivă, reprezintă un episod important în evoluÈ›ia copiilor – aceÈ™tia învaÈ›ă despre culori, îndemânarea manipulării creionului, părÈ›ile componente ale diferitelor vieÈ›uitoare sau obiecte. AÈ™adar, o carte de colorat cu imagini mari È™i atractive poate constitui oricând un cadou bine ales pentru orice copil.

De ai zice  Doamne Iisuse în timpul zilei, de te vei necăji oricum să-È›i păzeÈ™ti mintea, dacă ai adormit în împrăÈ™tierea minÈ›ii, ai pierdut tot. Te asemeni exact cu un cioban care a băgat oile în staul, dar n-a închis uÈ™a. Și dacă te-a furat somnul din Doamne Iisuse, Duhul Sfânt nu te lasă, îÈ›i dă înÈ›elepciune È™i pe măsură ce zici Doamne Iisuse, îl biciuieÈ™te pe diavol È™i îl alungă È™i îÈ›i dă puteri tari să urăÈ™ti păcatul. PoÈ›i să ai toate ispitele, toate necazurile, oricât de mari, dacă te fură somnul din Doamne Iisuse, atunci începi ale birui.

Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Pravila zilnica este o carticica de rugaciuni dedicata pelerinilor si celor care calatoresc mult. Contine rugaciuni, canoane, pomelnic vii si adormiti, acatist, paraclis si rugaciuni pentru parintele duhovnic.