Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la iniÈ›iativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalÈ›are duhovnicească È™i o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului È™i în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simÈ›ea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini È™i fii duhovniceÈ™ti, povăÈ›uind È™i împărtăÈ™ind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfăÈ™oară o viaÈ›ă de om închinată lui Dumnezeu, aÈ™a cum a înÈ›eles el să È™i-o istorisescă, cu urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile ei, cu bucuriile È™i tristeÈ›ile ei È™i, mai ales, ca o pildă a unei vieÈ›i puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Acest mic Sinaxar povesteste si copiilor si celor mari intamplari din vietile sfintilor a caror dragoste pentru Dumnezeu se face vadita si din grija lor pentru lumea din jur.  Sunt sfinti care au iubit si s-au milostivit de oameni si care, in acelasi timp, ocrotesc pasarile si animalele, cultiva plantele si pomii, se ingrijesc de ape si arata compasiune pentru fiecare faptura in suferinta.  Se ostenesc si se roaga pentru binele intregii lumi.  Prin viata lor cea sfanta si cu rugaciunile lor, sfintii binecuvanteaza si prefac intreaga zidire.

Părinții au un rol hotărâtor în descoperirea credinței, a apropierii copilului de Dumnezeu. Chiar din timpul sarcinii, mama este datoare să ia aminte la înțelepciunea populară: „Ru­găciunea mamei pentru copil chiar și fundul mării îl poate atinge, chiar și marea o poate seca”. Primirea adevărurilor de credință de către cei mici se înrădăcinează, fără doar și poate, în armonia din familie, în dragostea dintre soți și în pilda lor de viețuire. 
Cartea de față prezintă experiența creșterii și aducerii copilului spre Biserică. Cum să se înțeleagă soții între ei, dragostea familială, primii pași ai copilului către credință, adolescența, mass-media, sfaturi despre primele rugăciuni ale copiilor, însemnătatea acestora în viața lor – subiectele acestea sunt prezentate cu simplitate, astfel încât părinții să aibă la îndemână prin rândurile de față un îndrumar de nădejde pentru educația creștină a copiilor.

Chemat în ajutor, Sfântul Nectarie nu întârzie să-i tămăduiască pe cei aflaţi în nevoi sufleteşti şi trupeşti, devenind ocrotitorul lor. Drept dovadă, nu puţine sunt mamele care le-au pus numele propriilor copii după cel al Sfântului Nectarie, ca o mulţumire pentru faptul ca i-au putut naşte, deşi doctorii nu le mai dădeau vreo speranţă.

Mărturiile din această carte sunt doar o mică parte din misiunea pe care Sfântul Nectarie o face pentru Slava lui Dumnezeu, arătând încă o dată milostivirea Sfintei Treimi faţă de oameni, care sunt aşteptaţi cu toţii să se alăture sfinţilor în Biserica Biruitoare, printr-o viaţă de continuă luptă cu duhurile răutăţii, aici pe pământ.

Vlad Herman

Sfântul Mare Mucenic Mina a fost supranumit Făcătorul de Minuni deoarece a intervenit în nenumărate situații și i-a ajutat pe cei aflați în necaz. A salvat vieți, a vindecat boli, i-a ajutat pe cei păgubiți să își recapete pagubele. El este supranumit și Grabnic Ajutător datorită rapidității cu care cei ce îl cheamă în rugăciune primesc sprijin pentru cererile lor.Drept dovadă pentru minunile Sfântului Mina stau mărturiile recente ale credincioșilor - cuprinse în această carte -  care au primit vindecare sau alinare după ce s-au rugat la Sfântul Mina.

Sfinte Mare Mucenic Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cei mai mulÈ›i dintre creÈ™tinii zilelor noastre nu s‑au născut într‑un mediu impregnat de duhovnicie, îndreptându-se către Biserică la o vârstă matură. Omul intră astfel într‑o lume nouă, complet necunoscută, care devine a sa – prefacerea treptată dintr‑un creÈ™tin cu numele într‑un creÈ™tin adevărat petrecându‑se cu multe È™i mari dificultăÈ›i. Ajutorul cuiva care se află în Biserică nu este deloc de prisos pentru un creştin aflat la început de cale, până când el va putea sta pe picioarele sale.

„Noi, creÈ™tinii” – după cum subliniază arhimandritul Lazăr AbaÈ™idze – „avem nevoie, dacă nu de sfaturi, atunci măcar să fim preveniÈ›i, pentru a nu rătăci de la cale È™i a cădea în prăpastie”.

Acesta este È™i scopul cărÈ›ii de faÈ›ă: o încercare de a răspunde unei chemări, de a aduce folos cu adevărat sau cel puÈ›in de a‑l ajuta pe aproapele nostru pe calea vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i a petrecerii în Biserică.

Cartea aceasta cu invataturi folositoare de suflet, „care din limba greceasca in limba romaneasca s-au ostenit preacuviosul intre ieromonahi kyr Filothei Svetagoretul”, adica Aghioritul, s-o talmaceasca, a aparut pentru prima data in romaneste la 1700 prin osardia lui Gheorghe Radovici, ucenic al Sfantului Antim Ivireanul.  Dupa un veac si jumatate a ramas indragita si cautata, iar in anul 1861 staretul Manastirii Neamtu hotaraste retiparirea ei spre folosul crestinilor, pentru pricinile ce sunt descrise atat de frumos si limpede in predoslovia primei editii, care in romana vremurilor de astazi ar suna astfel:

„In aceasta carticica, iubiti cititori, nu veti afla cuvinte anevoie de inteles, ca sunt invataturi simple, pe scurt si usoare, care se inteleg fara osteneala de fiecare.  Aceste invataturi nu sunt date doar pentru cei lepadati de lume si pentru cei ce petrec pururea in rugaciuni neincetate, ci si catre cei care vietuiesc in lume si nu cunosc atat de curat tainele lui Dumnezeu, ca pot si acestia, dupa ce se ingrijesc de treburile lumesti, sa le citeasca, intrucat le prisoseste putintica vreme si pentru mantuirea lor.  De nu vor putea s-o citeasca toata intr-o zi, vor putea sa citeasca in fiecare zi cate un capitol, inainte de a incepe treburile.  Dimineata, dupa ce veti sfarsi rugaciunea catre Dumnezeu, cititi cate un capitol, insa cu luare-aminte, ca sa puteti intelege bine.  De nu va lasa treburile sa cititi dimineata, puteti si catre seara, inainte de a va culca.  Aceste invataturi, chiar daca sunt mici, intra in sufletul nostru si-l pecetluiesc...”