Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la iniÈ›iativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalÈ›are duhovnicească È™i o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului È™i în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simÈ›ea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini È™i fii duhovniceÈ™ti, povăÈ›uind È™i împărtăÈ™ind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfăÈ™oară o viaÈ›ă de om închinată lui Dumnezeu, aÈ™a cum a înÈ›eles el să È™i-o istorisescă, cu urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile ei, cu bucuriile È™i tristeÈ›ile ei È™i, mai ales, ca o pildă a unei vieÈ›i puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Stareţul Siluan este parte a unei culturi monastice tradiţionale, înrădăcinată în Evanghelie şi în înţelepciunea antică, mai ales cea stoică, şi a unei inspiraţii profetice care luminează modernitatea până în străfunduri şi o depăşeşte din interior. Limitările culturii monastice, precum rituaismul şi comunitarismul adeseori greoi al ortodoxiei contemporane, sunt dizolvate în lacrimile Sfântului Siluan şi în universalitatea rugăciunii sale. Stareţul vindecă abisurile modernităţii concentrând-o pe Înviere. El rămâne pentru noi unul dintre marii martori ai metamofozei contemporane a creştinismului, prin care Dumnezeu desăvârşeşte descoperirea Numelul Său în totala golire de Sine a Crucii, din mărturia lui Siluan înţelegem că iadul nu se deschide spre nefiinţă, ci spre nădejde, întrucât Hristos Se pogoară neîncetat în adâncurile lui.
Reluând învăţătura Stareţului, părintele Sofronie vine în sens invers tuturor imaginilor imperiale şi politice ale lui Hristos şi Îl arată în punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate a creaţiei: punctul pe care apasă întreaga piramidă a fiinţării bolnave şi decăzute. "Creştinul merge în jos, acolo, în adâncul piramidei răsturnate, unde se adună o greutate zdrobitoare, unde este şi Cel ce a luat asupra-Şi păcatul lumii, Hristos". Se poate - şi trebuie - "să ne iubim aproapele ca pe sine" în virtutea unităţii ontologice a omenirii restaurate în Hristos pentru ca afirmaţia fratele nostru este viaţa noastră să fie trăită în sensul cel mai realist.

Olivier Clement

(lipsa text)

Cuvintele sfinÈ›ilor sunt cuvinte vii, lucrătoare, aÈ™a că e bine să se È™tie È™i despre fratele Ioan...  - Părintele Serafim Bădilă de la CăÈ™iel

Cred că fratele Ioan este sfânt. Și acum, dacă te rogi la fratele Ioan, nu-È›i rămîne rugăciunea neîmplinită. Dacă te rogi pentru ceva, È›i se împlineÈ™te. Dacă îl rogi pe fratele Ioan: Ajută-mă, că sunt în impasul ăsta! Ajută-mă să ies din impas! te ajută. S-a întâmplat È™i altora. - Maica Ioresta Cătă de la RâmeÈ›

Cartea aceasta este, aparent, despre un sfânt român, nebun pentru Hristos È™i mare nevoitor, Ioan David din Strungari, despre care părintele Ioanichie Bălan a spus că este fenomen unic în Ortodoxie. Dar, de fapt, cartea cartea aceasta este, aproape în egală măsură, È™i despre tine, cititorule. Despre cât de dispus eÈ™ti tu să îÈ›i schimbi viaÈ›a È™i să îÈ›i iei crucea, pentru a trăi pentru Hristos.

Editorul

Au trecut doua zeci de ani de cand s-a savarsit arhimandritul Moise, reorganizatorul si, se poate spune, intemeietorul Sihastriei Optina, ca importanta duhovniceasca, barbat rar prin inaltele sale calitati si virtuti. Scurtul necrolog rostit la inmormantarea sa a fost tiparit in Buletinul eparhiei de Kaluga, in anul 1821, dar o biografie completa nu a existat pana acum. 
Un observator strain ar putea reprosa aceasta fratilor de la Sihastria Optina, in mijlocul carora au fost si sunt oamnei cu o buna pregatire intelectuala. De ce nu s-a realizat acest lucru mai devreme? De ce s-a taraganat? Nu se poate afirma, insa, ca nimeni nu s-a ocupat de aceasta. De mult timp, cativa dintre frati au tot adunat, putin cate putin, material pentru a scrie viata parintelui arhimandrit Moise, dar nu s-a ajuns la plinatatea dorita.Ultimul dintre cei care au adunat astfel de materiale a fost ieromonahul Clement Zaderholm si care s-a savarsit acum trei ani. Tot materialul adunat de el si de ceilalti monahi a intrat in alcatuirea lucrarii de fata, cu multe completari si corectarea unor inexactitati...

Frica vine adesea din necunoaÈ™tere. Și evităm ceea ce cunoaÈ™tem prea puÈ›in. De aceea este vital să înÈ›elegem, ca să ne putem bucura chiar È™i atunci când vine vorba despre taina morÈ›ii noastre sau, mai exact, despre ieÈ™irea sufletului din trup. Cum o vedem? Poartă către ÎmpărăÈ›ia cerurilor, vestea cea bună, „PaÈ™tile cele frumoase”? Sau gheena focului, durerea amarnică, întristarea cea de nemângâiat, mustrarea conÈ™tiinÈ›ei, ca să nu mai amintim de chinurile cele nesfârÈ™ite? Ateu sau credincios, pe buza vieÈ›ii, când se confruntă cu iminenÈ›a morÈ›ii, care nu ocoleÈ™te pe nimeni, omul devine, fie È™i numai pentru câteva – ultimele – clipe, conÈ™tient că viaÈ›a nu se opreÈ™te aici.

Volumul de faÈ›ă se deschide cu vechi pilde ale Patericului alfabetic È™i tematic, È™i se continuă cu alte 22 de extrase (multe dintre ele traduse pentru prima oară în limba română) din texte hagiografice, omilii ale SfinÈ›ilor PărinÈ›i, povestiri È™i mărturii care ne trezesc È™i ne provoacă să ne luăm în serios viaÈ›a È™i să o preÈ›uim. Aici se găsesc răspunsuri la câteva dintre dilemele subiectului, fă-cându-ne cunoscute trăi-rile È™i vedeniile sfinÈ›ilor ce ne descoperă parcursul sufletului după ieÈ™irea din trup, ce înseamnă Raiul È™i iadul, ÎnfricoÈ™ătoarea Ju-decată, precum È™i îndem-nuri cu privire la pregătirea pentru Marea Trecere.

O carte inchinata Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Mama Noastra, cu toata caldura de catre editura "Lumina din Lumina" si daruita tuturor celor dornici de "Lumina"!