Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la iniÈ›iativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalÈ›are duhovnicească È™i o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului È™i în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simÈ›ea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini È™i fii duhovniceÈ™ti, povăÈ›uind È™i împărtăÈ™ind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfăÈ™oară o viaÈ›ă de om închinată lui Dumnezeu, aÈ™a cum a înÈ›eles el să È™i-o istorisescă, cu urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile ei, cu bucuriile È™i tristeÈ›ile ei È™i, mai ales, ca o pildă a unei vieÈ›i puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Omul, chip al lui Dumnezeu este înțeles numai în legătură cu această dragoste a lui Dumnezeu, cu acest mod de ființare a Sfintei Treimi - structura supremei iubiri. De aceea orice păcat denaturează, schimonosește ființa umană și o depărtează de la drumul desăvârșirii, de la scopul final al vieții pământești care este îndumnezeirea după har atât cât este cu putință firii omenești.
Cu toții greșim dar nu putem rămâne mereu ancorați în această stare din care nu se poate proiecta nici un sens al existenței. Remediul lăsat de Bunul Dumnezeu omului care cade în păcat constă în asumarea păcatului, conștinetizarea lui, părerea de rău, mărturisirea și dorința de îndreptare.

Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului

"Cercetand noi istoria bisericeasca in limea noastra crestin ortodoxa, aflam niste valori mari si doveditoare pentru existenta noastra, pentru Ortodoxia noastra, pentru viata noastra de toate zilele, aici, in rasaritul Europei. Cel mai important lucru, graitor pentru noi si in viitor, sunt noii marturisitoridin inchisorile noastre si de la Canal. E cel mai important genocid din lumea asta.

Nu a existat o urgie mai puternica decat a fost, in Romania, Canalul. Si noi ii avem pe acesti rugatori fierbinti, inaintea lui Dumnezeu, si ei ne duc mai departe, in istorie. Ei sunt temelia pe care ne asezam noi pentru veacul viitor..."

Parintele Justin Parvu

(lipsa text)

Cuprins:

1. Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de Dimitrie Suceveanu
2. Fecioara Curata, glas 5
3. Polieleul Maicii Domnului - Cuvant Bun de Theodor Fokaefs, glas 8

Notatie psaltica.

Minciuna ne face fii ai diavolului

Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.

Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).

Minciuna ne face fii ai diavolului