Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Bună ziua. Eu sunt Arfie...Cum, nu È™tiÈ›i cine este iepuraÈ™ul Arfie? Of, înseamnă că nu aÈ›i citit Povestea efefantului Suny. Sper să o citiÈ›i. Vreau să vă spun să fiÈ›i atenÈ›i la ce mâncaÈ›i. Pentru că, altfel, vă puteÈ›i îmbolnăvi. Sănătatea este un lucru de mare preÈ›. Numai că unii nu înÈ›eleg valoarea ei până nu se îmbolnăvesc. Tocmai de asta... of, vorbesc prea mult. DeschideÈ›i cartea la întâmplare È™i, dacă vă place ce vedeÈ›i, să È™tiÈ›i că cea mai bună carte de vizită a ei sunt tocmai ilustraÈ›iile. Dar voi È™tiÈ›i ce este o carte de vizită? Din cartea asta nu veÈ›i înÈ›elege, că nu e dicÈ›ionar. E cu totul altceva. Sper să aveÈ›i curiozitatea să vedeÈ›i ce e. Mai ales că apar È™i eu printre personaje...

Sfantul Serafim Sobolev este unul dintre cei mai mari sfinti facatori de minuni ai secolului XX. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa in anul 2016. In Romania, insa, acest mare aparator al predaniilor Sfintilor Parinti este foarte putin cunoscut.
El s-a aratat facator de minuni inca din timpul vieti sale, dar, dupa trecerea sa la Domnul, numarul minunilor sale s-a inmultit. Sfantul a stralucit in mod special prin ajutorul dat la examene elevilor si studentilor, pe care i-a ajutat asa cum fusese si el ajutat la randul sau in tineretea sa.

Un alt mare dar pe care il are Sfantul Serafim Sobolev este de a-i aduce pe cei inselati la Biserica lui Hristos. Puteti citi in aceasta carte marturii despre oameni care, desi erau prinsi in mrejele ratacirii, in tot felul de grupari si de secte, cu ajutorul sau au venit la dreapta credinta...

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în faÈ›a mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoaÈ™terii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie aÈ™ezate la picioare putere, influenÈ›ă sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeÈ™trii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obÈ›ine de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viaÈ›ă spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.
Scrisorile părintelui Serafim Rose către Alexie Young conÈ›in răspunsuri la multe dintre problemele cu care se confruntă un creÈ™tin ortodox la începutul urcuÈ™ului duhovnicesc. Multe dintre scrisori ating probleme contemporane, lăsând impresia că au fost scrise chiar în zilele noastre.
Citind aceste scrisori putem înÈ›elege diferenÈ›a dintre autorul lor, un părinte care s-a nevoit să meargă pe urmele SfinÈ›ilor PărinÈ›i, È™i teologii contemporani care propovăduiesc o ortodoxie după înÈ›elepciunea acestui veac. Și putem alege cui vrem să urmăm, în cunoÈ™tinÈ›ă de cauză...

Părintele Constantin Sârbu este cunoscut în È›ară È™i în străinătate. Sunt creÈ™tini de-ai noÈ™tri care l-au cunoscut È™i se roagă lui, alÈ›ii care nu l-au cunoscut È™i se roagă dânsului. Și eu am o rugăciune zilnică pentru ambii părinÈ›i, pentru părintele Constantin Sârbu È™i pentru părintele Constantin Voicescu, cel care i-a urmat la acest sfânt alter. Îi simt ca sfinÈ›i, deoparece au pătimit prin închisori în mod nedrept, au fost lăsaÈ›i fără familii, pe drumuri, È™i au avut o slujire desăvârÈ™ită pentru biserică È™i pentru neam. (...)
Salutăm cu încredere frăÈ›ească apariÈ›ia acestei noi cărÈ›i editate de domnul danion Vasile, care dă mărturie deplină pentru slujirea martirică a acestui mare părinte mărturisitor È™i sfânt, Constantin Sârbu, de la Biserica SapienÈ›ei. Este încă un episod livresc foarte lăudabil, care zideÈ™te conÈ™tiinÈ›e, uneÈ™te suflete È™i aduce în faÈ›a credincioÈ™ilor istoria martirică excepÈ›ională a unor preoÈ›i de mare vrednicie È™i sfinÈ›enie a neamului nostru românesc.
Părintele Marin Cojoc

Părintele Constantin Sârbu, după ani de zile de chinuri È™i pătimiri în temniÈ›ele È™i lagărele comuniste, a primit moarte mucenicească pentru că a refuzat propunerea securităÈ›ii de a turna ceea ce afla la spovedanie. Moartea sa a fost neconvenÈ›ională - în urma unei operaÈ›ii aranjate să îi aducă sfârÈ™itul.
Venind la spital să îl împărtăÈ™ească cu Sfintele Taine, părintele Ilarion Argatu a văzut în jurul capului său lumina sfinÈ›eniei È™i a exclamat: Cunună de martir!. Un martir cu sfinte moaÈ™te, f[c[tor de minuni ]nc[ din timpul vieÈ›ii...
Editorul 

O carte despre adevăr. O carte despre credinÈ›ă È™i despre perioada în care nedreptăÈ›ile erau virtuÈ›i, iar binele era întuneric. Multul edevăr al zilelor în care sfinÈ›ii închisorilor câÈ™tigau cu preÈ›ul vieÈ›ii libertatea pe care noi astăzi o pierdem încet. Chiar o batjocorim, nefiind conÈ™tienÈ›i ce nestemate poartă. O perioadă comunistă trecută, totuÈ™i actuală mereu. 
Un roman în care am regăsit Petricul celor mai mari eroi (deÈ™i sunt înconjuraÈ›i de smerenie,  dar care au cărat pe bandă suflete în rai), un roman care arată importanÈ›a unui duhovnic, puterea rugăciunii, credinÈ›a È™i dăruirea celor care iubesc mai mult decât se poate explica în mii de mărturii. Despre cei ale căror fapte  strălucesc mai presus de cuvinte.
O carte uÈ™or de citit, dar aÈ™ezată în cel mai preÈ›ios tezaur de valori. Minunea cămării noastre duhovniceÈ™ti. O poveste ce pentru mine a fost cu adevărat reală, poveste amea, a ta, a fiecărui suflet care înÈ›elege că noi nu suntem din lumea aceasta, că iubirea îÈ™i are obârÈ™ia în cer È™i că avem datoria sfântă să fim cu toÈ›ii martiri pentru Hristos... O carte care schimbă, care rămâne, care vindecă È™i iubeÈ™te. O carte care sparge toate barierele È™i aÈ™ază în suflet lacrimile pocăinÈ›ei. Un colind al jertfei È™i iubirii, un colind veÈ™nic de pomenire...

Laura Oros 

Eu, ca elev, ca student, duceam o viaÈ›ă de Heidelberg. Cântec, băutură, distracÈ›ie. Abia când am fost rănit de moarte pe front È™i Dumnezeu mi-a salvat viaÈ›a când era imposibil, adică niciun medic nu mai spunea că e posibil să mai trăiesc, toÈ›i È™i-au exprimat părerea, ca medici, că cel mult două ceasuri mai am de viaÈ›ă. Două ore. Cam cât se scurge sângele de la un curcan mare. Și Dumnezeu m-a salvat. În două ore, în loc să mor, eram dus de un avion la È™ase sute È™i ceva de kilometri, la un spital militar. Și erau medicii anunÈ›aÈ›i, medicii spitalului, erau toÈ›i în costum de operaÈ›ie. Nici nu m-au identificat măcar, m-au pus imediat pe masa de operaÈ›ie, doar m-au È™ters puÈ›in cu spirt, aÈ™a, ca să... nici nu mi-au luat identificarea pe care o avea orice militar, aceea de metal, cu numele, contingentul, regimentul È™i toate astea. Ei È™tiau că-i urgent. Las că vedem noi cine-i, dacă-l salvăm!
Și atunci, aÈ™a cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi ănchin È™i eu viaÈ›a la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operaÈ›ie, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la Mănăstirea Putna È™i mi-am închinat viaÈ›a lui Dumnezeu...

Părintele Adrias FăgeÈ›eanu