Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

SFANTUL MUNTE ATHOS reprezinta pentru multi o poarta catre o lume ireala, in care linistea, rugaciunea, pacea interioara fac parte din traiul de zi cu zi. Cu o priveliste care iti taie respiratia si o natura virgina, nepatrunsa de urbanizare si antropizare, Muntele Athos este o oaza catre redescoperirea sinelui pierdut in aglomeratia orasului. Toti cei care au avut prilejul si dorinta sa vina aici, au avut parte de o renastere spirituala, insotita de cea vizuala, datorata frumusetilor naturale care se ivesc la tot pasul. Verdele crud al muntelui, se impleteste cu cerul albastru si cu marea sclipitoare, totul impletindu-se intocmai ca elementele unui artist pe o panza proaspat pictata. Speram ca acest album sa fie o incursiune care sa va starneasca dorinta de a merge macar o data in viata la Sfantul Munte Athos, care este considerat Poarta a Crestinatatii pentru toti crestinii ortodoxi din intreaga lume.

Lucrarea de fata a aparut in secoulu al XIX-lea, in urma unui concurs organizat de Patriarhia Constantinopolului spre alegerea celui mai valoros catehism al Bisericii Ortodoxe. De la bun inceput, si-a dobandit recunoasterea oficiala datorita nu numai eruditiei autorului ei, Dimitire Vernardakis, vestit teolog, filolog si istoric al vremii, dar, mai ales, datorita conciziei, claritatii, limpezimii si profunzimii cu care sunt tratate elementele fundamentale ale credintei noastre dreptmaritoarea: Poruncile lui Dumnezeu, Fericirile, Crezul, Sfintele Taine ale Bisericii noastre, la care se adauga trei capitole scrise de catre vrednicul de pomenire, prof. Constantine Cavarnos cu privire la arhitectura, iconografia si imnografia Bisericii.

Nu sunt multe locuri in lume in care poti spune ca Dumnezeu locuieste in pacea Sa. Miez al culturii Ortodoxiei, Athosul, cu geografia sa cea luminoasa si teologia plina de Har in Hristos Dumnezeu, poarta in sine icoana Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Pana sa ajungi acolo, orice ai asculta este tradare de ralitate. E totul cu mult mai frumos. Mai inalt. Mai Luminos. Mai Gradina Vie a Maicii Domnului. Prin ea. locul acesta a devenit locas. Spatiu de sfintenie si lupta intru despatimire. Precum linistea aceea care patrunde in toti porii sufletului cand dinspre straini se revarsa, in marile Privegheri ale Athosului, raspunsul obstei in rugaciune la ecteniile Altarului din care se desprind Liturghii spre Cer. Ca roman, taina trairii athonite mi-a ingaduit Dumnezeu sa o gust din plin in Schitul romanesc Prodromu. Linistea din primele zile ale Creatiei te patrunde in toata fibra vietii. Respiri atent atomii Imparatiei si traiesti din plin Taina Rusaliilor. Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra apelor Marii si schimba sensul vietii tale, daca te lasi cuprins in Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Aceasta carte de suflet folositoare a Egumenului Sfintei Manastiri Filotheu, Arhimandritul Efrem, pote fi socotita o visterie duhovniceasca. Ea cuprinde multime de comori duhovnicesti. Cuvantul sau simplu si intelept, concis si direct, ascetic si ortodox, cade usor ca o ploaie pe pamant uscat, izvoraste ca un paraias, adapand tot sufletul cuvantator si iubitor de Dumnezeu ce inseteaza si este precum pomul rasadit langa izvoarele apelor.

Impartasirea cu Harul Sfantului Duh, unirea cu Dumnezeiestile energii, sfintirea, este denumita indumnezeire. Cel ce ajunge la indumnezeire se uneste cu Dumnezeu si, in acest fel, se face partas la desavarsirea si binecuvantarea lui Dumnezeu.

Secolul al XVI-lea a fost secolul marilor prigoane. Cu toate acestea, s-au pastrat multe istorisiri si povestiri deosebite de la cei care au cunoscut indeaproape dragostea si virtutea Sfantului David, care au auzit invatatura lui si au admirat prezenta sa luminoasa. Exista asadar, multe date si povestiri care pot completa chiar cu amanunte biografia alcatuita de monahul Hristofor. Scrisa in limba greaca veche, neinteleasa astazi de oamenii simpli si de tinerii care nu o mai invata in scoli, biografia aceasta prezinta in linii generale viata Sfantului.

Frumoasa Manastire Sihastria este asezata intr-un loc linistit si retras de lume. In timpurile vechi aici locuiau sihastrii, de aceea si-a primit numele de Sihastria. Pana sa se deschida drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia sa strabati sapte kilometri prin padure ca sa ajungi la destinatie, iar daca te apuca noaptea, aveai ocazia sa mai intalnesti cate un lup sau urs ori alte animale salbatice. Iarna era si mai greu din cauza zapezilor, care depaseau intotdeauna un metru. Dar era bine pentru calugari, deoarece ramaneau doar ei si Dumnezeu. Monah Pimen Vlad

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Conceptul de frumusete duhovniceasca izvoraste atat din scrierile unor mari filosofi ai Antichitatii(Platon, Aristotel), dar, mai ales, din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Rasaritene. Lucrarile cuprinse in Filocalia nu sunt altceva decat o ilustrare a conceptului iubirii de frumusete duhovniceasca. Toata osteneala si nevointele vietii noastre duhovnicesti sa le indreptam pururea catre dobandirea acestei frumuseti launtrice, cea care ne face sa fim bineplacuti lui Dumnezeu si care sa ne fie zestrea noastra pentru viata vesnica! Pr. Dr. Marin Comanescu

Isihasmul bizantin. Probleme istorice, teologice si sociale

Colectia: Alte carti
Autor: Meyendorff John

Editura: Renasterea
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-607-242-
Numar de pagini: 486

Status: in stoc

Pret: 45.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor. Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor. Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Viata si Paraclisul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon - Meyendorff John

Renasterea

- Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai. Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.
  
  In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze. De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi. Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Catehism. Invatatura de credinta ortodoxa - Meyendorff John

Renasterea

- Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.
  
  Din cuprins:
  Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

Faramiturile ospatului - Meyendorff John

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 1 - Meyendorff John

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 2 - Meyendorff John

Renasterea

- Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Virtute si vietuire crestina - Meyendorff John

Renasterea

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Pilda fiului risipitor ne arată, însă, că omul poate ajunge È™i gol de Dumnezeu, printr-un exerciÈ›iu imatur, în formă continuată È™i cronicizată, al libertăÈ›ii prost înÈ›elese. Din punctul cel mai de jos al existenÈ›ei sale, omul nu are decât două soluÈ›ii: moartea sau învierea. Iar PreasfinÈ›itul Părintele nostru Benedict BistriÈ›eanul ne destăinuie È™i secretul acestei învieri: participarea de bună voie la dragostea Tatălui.
  
  Pr. Adrian Podaru

Bratele parintesti. Despre parinti si copii in Parabola Fiului risipitor - Meyendorff John

Renasterea

- Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.
  
  Din cuprins:
  Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

Faramiturile ospatului - Meyendorff John

Renasterea

- Chipul luminos al Parintelui Dumitru Staniloae, profilul personalitatii sale savante, gandirea si teologia lui fac obiectul articolelor incluse in acest volum. Ele sunt reunite sub genericul Restituiri si readuc in atentia cititorilor contributia revistei clujene Renasterea la creionarea portretului spiritual al marelui teolog. Revista a publicat de-a lungul timpului articole de o inalta calitate si care astazi alcatuiesc o valoroasa arhiva. Volumul de fata - gandit cu intentia de a valorifica acest tezaur - se deschide cu un eseu semnat de Parintele Dumitru Staniloae, urmat de o evocare scrisa de Mitropolitul Bartolomeu Anania. Restul articolelor, usor revizuite sau indreptate ortografic, sunt publicate in ordine cronologica.

Parintele Dumitru Staniloae, teolog al profunzimilor - Meyendorff John

Renasterea

- Atât de mare a fost erudiția lui Pavel Florenski în domenii științifice diverse - a publicat studii importante de matematică, fizică, electrodinamică, folcloristică, psihologie, istoria și teoria artei, filozofie și teologie -, încât a fost numit Leonardo da Vinci al Rusiei din secolul al XX-lea. Biografia de calitate a lui Avril Pyman, rodul multor ani de cercetare amănunțită, oferă o imagine completă a acestui om și o introducere în modul său de gândire. Aceasta va aduce în atenția publicului larg de cititori o figură de importanță majoră, destul de puțin cunoscută până acum în Occident.
  
  Geoffrey Hosking, Profesor emerit de Istoria Rusiei, University College London

Pavel Florensky, un geniu tacut - Meyendorff John

Renasterea

- Lucrarea de fata cuprinde intr-un mod aparte, pe de o parte parcursul istoric al Sfintei Manastiri Maica Ingerilor din Levkimmi, Kerkyra, printr-un rar material documentar, iar pe de alta parte evidentiaza intr-o maniera unica viata sfanta si duhovniceasca a gherondisei Anastasia Vlachos, care prin practica ei ascetica exemplara a usurat si a condus pe drumul mantuirii multe suflete chinuite.

Viata si petrecerea nevoitoarei Anastasia din Sfanta Manastire Maica Ingerilor(Kerkyra) - Meyendorff John

Renasterea

- CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363