Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Ediție îngrijită de monahul Coprie

Născut în Imperiul Țarist, la începutul veacului al XX-lea, starețul centenar – ale cărui cuvinte sunt cuprinse în acest volum – a trecut prin valul de vitregii și prigoane, ce s-a abătut asupra celor care și-au mărturisit credința în Hristos Dumnezeu în Rusia. La începutul anilor ʹ20, ca tânăr ieromonah, a fost arestat și a luat căile gulagurilor sovietice, unde, timp de mai bine de douăzeci de ani, și-a ispășit condamnarea prin muncă silnică. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, a fost eliberat abia viu din lagăr, a pribegit prin Rusia și a intrat în ascultare la un bătrân monah isihast, format la Optina. 
După ce a reușit să recupereze din felurite ascunzători cărți și vase liturgice din perioada țaristă, starețul a început a sluji Liturghia, iar când era rugat să facă botezuri și înmormântări, el le săvârșea în timpul nopții. 
Întrucât era înzestrat cu puterea cuvântului și cu darul înainte-vederii, lângă stareț s-au adunat mulți oameni, pentru a căror întrebări și căutări el a cerut răspuns de la Dumnezeu. Așa se face că, pe la începutul anilor ʹ70 ai veacului trecut, s-a învrednicit de prima vedenie, în care Domnul i-a dezvăluit cele ce se vor petrece lăuntric cu oamenii în vremurile de la sfârșitul lumii. După mai mulți ani, într-o a doua vedenie, i-a fost descoperită, cu multe detalii, deopotrivă starea lumii și a firii omenești, atât din preajma venirii lui antihrist, cât și din vremea stăpânirii lui. Toate acestea au fost așternute în scris, pentru cei cu luare-aminte.

(lipsa text)

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul.  Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie.  Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1).  S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca.  Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Aceasta editie a Patericului contine textul tradus de Cuviosul Pafnutie Dascalul si tiparit in 1828, imbinind experienta milenara a Bisericii cu buna mireasma a unui grai romanesc fara pereche.  El a fost diortosit si completat cu grija dupa originalul ellin, folosind cele mai exigente editii, si imbogatit cu scurte introduceri in viata Cuviosilor Parinti, cu icoane ale multora dintre acestia, cu adnotari ce inlesnesc intelegerea zicerilor si cu un scurt cuvint de incheiere despre istoria Patericului.

Aveti in maini o carte pe care Duhul Sfant a facut-o sa dainuie un mileniu si jumatate si cu care a luminat, a inmiresmat, a mintuit si a sfintit pe toti cei ce cu iubire de Adevar i-au deschis paginile, care vine sa dea marturia cea buna despre trainicia si frumusetea oricarei osteneli bine-placute lui Dumnezeu.