Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

(lipsa text)

Avem in fata o carte care a cuprins in sine, din plin, invatatura mantuitoare a staretilor purtatori de har ai Optinei.  In ea au fost adunate sfaturi si povete spicuite din vietile, invataturile si din mai mult de trei sute de scrisori nepublicate ale acestora.  Povetele sunt randuite in ordine alfabetica si raspund multor intrebari si probleme duhovnicesti, astfel incat aceasta carte poate sluji drept calauza de neinlocuit tuturor celor ce urmeaza caile poruncilor evanghelice, tuturor celor ce inseteaza de mantuire.

Acest mic Sinaxar povesteste si copiilor si celor mari intamplari din vietile sfintilor a caror dragoste pentru Dumnezeu se face vadita si din grija lor pentru lumea din jur.  Sunt sfinti care au iubit si s-au milostivit de oameni si care, in acelasi timp, ocrotesc pasarile si animalele, cultiva plantele si pomii, se ingrijesc de ape si arata compasiune pentru fiecare faptura in suferinta.  Se ostenesc si se roaga pentru binele intregii lumi.  Prin viata lor cea sfanta si cu rugaciunile lor, sfintii binecuvanteaza si prefac intreaga zidire.

Când È™i cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei? Când È™i de câte ori pe an trebuie să ne spovenim? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie È™i cum se aplică ele astăzi? Avem duhovnic? Cum este el È™i cum păstrăm dialogul È™i comuniunea el? Care sunt urmările Spovedaniei È™i ale nespovedirii? Care sunt limitele intervenÈ›iei È™i lucrării în viaÈ›a penitentului? De ce este necesară È™i folositoare spovedania clericilor? Păcatele mărturisite o cdată mai trebuie spovedite la o altă spovedanie? Spovedania: în picioare, în genunchi sau pe scaun? Care este rânduiala pregătirii credincioÈ™ilor mireni pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii? În ce condiÈ›ii È™i cât de des primesc Sfânta ÎmpărtăÈ™anie copiii? Cum ajungem la împărtăÈ™irea continuă cu Sfintele Taine? Care sunt inovaÈ›iile È™i abaterile de la normele liturgice , canonice È™i pastorale privitoare la săvârÈ™irea Tainei ÎmpărtîÈ™aniei? Care este rânduiala împărtăÈ™irii bolnavilor? Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul È™i apa

Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Tavromeniei s-a născut în Antiohia şi a trăit în vremea Mântuitorului Iisus Hristos. 

După Înălţarea Domnului Iisus Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Pangratie l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Petru. 
Văzând râvna sa pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, Sfântul Petru l-a hirotonit pe fericitul Pangratie Episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina din Italia).
Aici, Sfântul Pangratie a dărâmat idolii È™i a convertit pe mulÈ›i păgâni la creÈ™tinism, în cele din urmă primind cununa muceniciei.

Sfântul Pangratie este cunoscut în È›ara noastră ca întăritor al credinÈ›ei, mare izgonitor de demoni, ocrotitor de vrăji È™i farmece, de vrăjmaÈ™i văzuÈ›i È™i nevăzuÈ›i, mare tămăduitor È™i ocrotitor de boli grele, grabnic ajutător în necazuri grele È™i ajutător pentru bunăstare È™i pace în case.