Aceste 32 de fise carton contin sfaturi privind bunele maniere, pe care orice copil trebuie sa le deprinda de la varste cat mai fragede.Veti gasi o adevarata sursa de discutii cu copilul despre cum ne-ar placea sa se poarte altii cu noi si, implicit, despre cum le-ar placea celorlalti sa ne purtam cu ei.

Fiecare fisa cartonata contine :

- o imagine adecvata subiectului;

- detalierea comportamentului prezentat;

- intrebari sau cerinte care sa-l ajute pe copil sa interactioneze respectivul comportament;

- un sfat;  

Dragi părinÈ›i È™i învăÈ›ători, nu-i aÈ™a că pare uneori dificil să explicăm copiilor È™i să-i învăÈ›ăm cum să se comporte „în lume”? Să nu deranjeze È™i să nu jignească oamenii din jur, să È™tie cum să stea la masă, să nu alerge È™i să nu lovească alte persoane pe stradă, să nu folosească un limbaj urât, să nu se amestece în bătăi ... È™i încă multe alte situaÈ›ii. Prin intermediul acestei cărÈ›i,  venim în ajutorul dumneavoastră. Într-un mod plastic È™i distractiv, textul însoÈ›it de imagini sugestive o să îi familiarizeze pe copii cu regulile de purtare în situaÈ›ii cotidiene. Mai mult chiar, ei se vor amuza aflând aspecte interesante È™i vor rezolva È™i câteva puzzle-uri. 

Aflam multe prin jocuri distractive.

Joaca-te inteligent.

Cuprinde sfintele slujbe de la Duminica Pastilor pana la Duminica Tuturor Sfintilor.

Stareţul (duhovnicul, n.n) este cel ce găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa lui propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-se lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care-şi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această austeră ucenicie, în speranţa ca la capătul unor îndelungate străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poată dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a reuşi să se regăsească pe sine.

F.M. Dostoievski, Fraţii Karamazov

Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române È™i cu binecuvântarea È™i purtarea de grijă ale Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Tavromeniei s-a născut în Antiohia şi a trăit în vremea Mântuitorului Iisus Hristos. 

După Înălţarea Domnului Iisus Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Pangratie l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Petru. 
Văzând râvna sa pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, Sfântul Petru l-a hirotonit pe fericitul Pangratie Episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina din Italia).
Aici, Sfântul Pangratie a dărâmat idolii È™i a convertit pe mulÈ›i păgâni la creÈ™tinism, în cele din urmă primind cununa muceniciei.

Sfântul Pangratie este cunoscut în È›ara noastră ca întăritor al credinÈ›ei, mare izgonitor de demoni, ocrotitor de vrăji È™i farmece, de vrăjmaÈ™i văzuÈ›i È™i nevăzuÈ›i, mare tămăduitor È™i ocrotitor de boli grele, grabnic ajutător în necazuri grele È™i ajutător pentru bunăstare È™i pace în case.

Prologul Filocaliei greceÈ™ti, tipărite la VeneÈ›ia în 1782, îl invocă pe sfântul Ioan Gură de Aur ca promotor al rugăciunii isihaste a lui Iisus.
„Tomosul” primului Sinod palamit din iunie 1341, urmat de „Metoda-Canon” de viaÈ›ă isihastă a cuvioÈ™ilor Calist È™i Ignatie Xanthopouloi inclusă în Filocalie, citează în acest sens ca referinÈ›ă de autoritate o „Epistolă către monahi” a lui Ioan Hrisostom.
Cercetări din ultimele decenii au evidenÈ›iat existenÈ›a în manuscrise a trei variante ale unui veritabil manifest „hrisostomian” îndemnând la practicarea rugăciunii lui Iisus foarte popular în BizanÈ›ul secolelor XI–XV. Avem de-a face cu un document esenÈ›ial al spiritualităÈ›ii bizantine apărut la mijlocul intervalului dintre secolul IV — veacul de aur al patristicii È™i monahismului originilor — È™i reînviorarea lor filocalică în secolele XIV È™i XVIII.
Volumul de faÈ›ă restituie în texte comentate dosarul acestui remarcabil, dar uitat, manifest isihast „hrisostomian” însoÈ›it de cel al comentariilor bizantine la invocarea „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÈ™te-mă/ne!”.

Sinteză a revelaÈ›iei biblice È™i hristologiei dogmatice, rugăciunea lui Iisus — rezumată în neîncetatul „Doamne miluieÈ™te” care răsună la ecteniile de la toate slujbele cultului divin ortodox È™i însoÈ›eÈ™te rugăciunile fiecărui creÈ™tin în parte la altarul inimii — e o sinteză practică a întregii Ortodoxii. Rezumat al întregului creÈ™tinism, este chemată să devină pentru toÈ›i creÈ™tinii respiraÈ›ia duhovnicească a sufletului. În formula memorabilă a „epistolelor” monahale „hrisostomiene” — lecturi isihaste ale omiliilor despre rugăciune ale marelui predicator Gură de Aur —, scopul ultim este nu altul decât ca „inima să înghită pe Domnul È™i Domnul să înghită inima”.

In chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea se şi numesc minuni. Am aprins îndată o lumânare (în timpul în care s-a întâmplat aceasta, ardea doar candela), pentru a însemna în calendar ziua în care mi s-a arătat Stareţul, ca să nu uit. Când am văzut că aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am întristat foarte tare că această zi trecuse pe neobservate pentru mine. Mă gândesc că bunul părinte mă va ierta, pentru că în ziua aceea, de la răsărit până la apus, am avut mulţi vizitatori, obosisem mult, eram la capătul puterilor şi uitasem absolut de toate. Altfel, aş fi înfăptuit ceva, ca să-mi aduc şi mie folos, şi pe stareţ să-l bucur cu o priveghere de noapte”.