Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul. Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh. Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti. Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat. Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

O poveste extrem de emotionanta, care se citeste pe nerasuflate, cu sufletul la gura, asteptand mereu limpezirea unor situatii greu de imaginat pentru vremurile in care traim, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului ajung la bun sfarsit, prin credinta, rugaciune, indelunga rabdare, dar, mai presus de orice, prin purtarea de grija mult milostiva a Domnului si a Precuratei Sale Maici. Aceasta carte prezinta povestea unei bunici care si-a crescut singura cei patru nepoti. Este un model de jertfa atat a bunicii, cat si a nepotilor. A fost greu, au suferit, au plans, le-a fost foame, dar au mers mai departe si, cand nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Si Dumnezeu le-a fost mereu alaturi si nu i-a lasat. Chiar daca au suferit, au stiut si sa se bucure si au avut multa dragoste intre ei.

Randurile ce urmeaza sunt ale mele si ale tale deopotriva. Ele sunt izvorate din respect, recunostinta si dragoste adanca fata de Staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, fericitul parinte Iacov Talikis, cel care a adormit spovedind la 21 noiembrie 1991, in cel de-al 71-lea an al vietii sale. Cuviosul se daruia in intregime rugaciunii si singurul lucru pe care il cerea de la Dumnezeu era sa se poata ruga neincetat. Dumnezeu a ingaduit sa-l tiranizeze atatea boli, dar i-a daruit si o putere nemasurata in rugaciune. O traia si se desfata in ea in chip pascal. Adeseori se lasa prada lacrimilor de bucurie si de recunostinta fata de Dumnezeu. Noaptea sau dimineata, inainte de a merge la biserica, monahii treceau pe la chilia sa si il vedeau plangand, curgandu-i lacrimile ca paraiasele, insa expresia fetei lui era tot mai luminoasa.

Dintre Parintii nedreptatiti ai Bisericii noastre face parte si Cuviosul Parinte Gheorghe, Hagi-Gheorghe, care este un sfant al vremurilor noastre. Chiar putem spune ca este un mare sfant, in raport cu starea duhovniceasca a epocii noastre. Staretul a lasat un nume mare. "Un mare ascet si un aspru postitor", se spunea despre el. Cu numele sau erau numiti toti cei care posteau cu asprime. "Acesta este un Hagi-Gheorghe", spuneau. Hagi-Gheorghe avea pentru toti multa dragoste, o dragoste curata. Era totdeauna pasnic, ingaduitor si ierta usor. Avea o inima mare, de aceea ii incapea pe toti, asa cum erau. Traind o viata ingereasca, s-a induhovnicit, a devenit un inger care zbura spre cer, deoarece n-a tinut nimic pentru sine, nici patimi sufletesti, nici lucruri materiale. Pe toate le-a lepadat, de aceea a si zburat la inaltime.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Sfantul Arsenie Capadocianul este unul din sfintii zilelor noastre (a trecut la Domnul in anul 1924) care a propovaduit Ortodoxia prin insasi viata si trairea sa. A savarsit nenumarate minuni atat in timpul vietii, cat si dupa mutarea sa la Domnul, vindecand multi credinciosi, dar si necredinciosi. Desi chilia lui se afla in mijlocul lumii, a resusit sa traisca afara de lume. La aceasta, precum si la savarsirea minunilor mult l-au ajutat cele doua zile pe saptamana in care statea inchis in chilia sa si se ruga.

In viata mea, de-a lungul timpului, am avut diferite profesii. De la decoratoare pana la om de afaceri. Nu spun ca nu le-am iubit si pe acestea, dar slabiciunea mea a fost intotdeauna masina si lumea multa in jurul meu. Puteam sa stau ore in sir in masina si sa calatoresc. Niciodata singura... Nu sufeream linistea desavarsita. De aceea am socotit o buna idee sa lucrez si ca sofer de taxi. Ca sprijin in materializarea dorintei mele a fost tatal prietenei mele, care era propietarul unei astfel de companii. Scriind aceasta carte, in afara celor pe care le-am avut in memorie, m-au ajutat scurte insemnari ce le tineam in calendarul meu, pe cand ma intorceam de la serviciu acasa. Intamplarile consemnate sunt toate adevarate, fara stradania de a le infrumuseta, si s-au petrecut intre anii 1997-2007. Sunt redate fara o ordine cronologica. Numele si traseele consemnate nu sunt intotdeauna exacte, pentru motive lesne de inteles. Continutul acestei carti constituie marturie de suflet in smerita mea stradanie de a conduce zilnic pe prietenii necunoscuti, care intrau in masina mea, nu numai la destinatia unei calatorii, ci la Acela Care este Calea, Adevarul si Viata. Monahia Porfiria

Nu sunt multe locuri in lume in care poti spune ca Dumnezeu locuieste in pacea Sa. Miez al culturii Ortodoxiei, Athosul, cu geografia sa cea luminoasa si teologia plina de Har in Hristos Dumnezeu, poarta in sine icoana Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Pana sa ajungi acolo, orice ai asculta este tradare de ralitate. E totul cu mult mai frumos. Mai inalt. Mai Luminos. Mai Gradina Vie a Maicii Domnului. Prin ea. locul acesta a devenit locas. Spatiu de sfintenie si lupta intru despatimire. Precum linistea aceea care patrunde in toti porii sufletului cand dinspre straini se revarsa, in marile Privegheri ale Athosului, raspunsul obstei in rugaciune la ecteniile Altarului din care se desprind Liturghii spre Cer. Ca roman, taina trairii athonite mi-a ingaduit Dumnezeu sa o gust din plin in Schitul romanesc Prodromu. Linistea din primele zile ale Creatiei te patrunde in toata fibra vietii. Respiri atent atomii Imparatiei si traiesti din plin Taina Rusaliilor. Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra apelor Marii si schimba sensul vietii tale, daca te lasi cuprins in Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Format: 14x20.5 cm
ISBN: 9786062903398
Status: in stoc

Educatori crestini ai neamului romanesc

Colectia: Alte carti
Autor: Bulacu Mihail Pr.
Editura: Basilica
Numar de pagini: 208

"Dacă facem un scurt excurs în istoria poporului român, descoperim numeroase personalităÈ›i care au cercetat, cu gândul È™i profunda lor cugetare, cultura altor popoare, făcând dovada faptului că au È™tiut să iubească sufletul românesc la fel de intens ca vasta cultură È™i civilizaÈ›ie a întregii lumi. În acest fel, au înnoit suflul de viaÈ›ă spirituală românească È™i l-au îmbogăÈ›it cu tot ce au putut găsi în florile rare, bogate È™i preÈ›ioase ale omenirii. Prin acest proces, unitatea sufletească a neamului a fost asigurată È™i a putut fi biruitoare în cele mai grele momente, când integriatea hotarelor patriei a fost primejduită."

Preot Mihail Bulacu

Pret: 26.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- "Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu."
  
  Jean-Claude Larchet

Sfarsit crestinesc vietii noastre - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Parintele Zaharia se inscrie intr-o aleasa scoala de spiritualitate monahala ortodoxa fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericita pomenire Arhimandrit Sofronie Saharov, el insusi ucenic al Sfantului Siluan Athonitul. „De altfel, din ravna misionara a Parintelui Zaharia a rodit si continutul acestei carti, care cuprinde cuvantarile duhovnicesti rostite de Preacuviosia Sa in timpul unei vizite pe continentul american, in anul 2007. Si, probabil, nu s-ar gresi daca s-ar spune ca „inima", in calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane si al vietii ei duhovnicesti, reprezinta preocuparea esentiala a cugetarii teologice a Parintelui Zaharia. De aceea si titlul acestui volum contine graitoarea formulare a Sfantului Apostol Petru, Omul tainic al inimii”, se mentioneaza in Cuvantul inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta carte este de mare folos, mai ales in anul 2014, ca An omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii deoarece acorda o mare importanta pocaintei ca stare si lucrare de innoire duhovniceasca a omului credincios.

Omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 4) - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp. Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.
  
  Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

Buchet de cuvantari: predici si meditatii - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

Preoti de mir adormiti in Domnul - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
  Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

Sfantul Apostol Andrei Ocrotitorul Romaniei, Incepatorul Botezului in poporul roman - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- De-a lungul anilor, m-am alăturat È™i eu nenumăraţilor pelerini din toată lumea care păÈ™esc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim − Cetatea martor a mântuirii noastre. După un astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o stare sufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţie amestecată cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obişnuit îl încearcă când urmează paşii Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luat trup şi S-a făcut om, pentru a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu.
  
  † Timotei Prahoveanul
  Episcop-vicar al Arhiepiscopiei BucureÈ™tilor

Asezamintele romanesti de le Ierusalim, Iordan si Ierihon. Trecut si prezent - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

Volume apartinand de la aceeasi editura

- În 2013, Biserica Ortodoxă Română omagiază două dintre cele mai importante personalități ale Creștinismului, împărat roman și mamă care au fost numiți „întocmai cu Apostolii”: Sfinții Constantin cel Mare și Elena.
  
  La Editura „Basilica” a Patriarhiei Române a fost publicată, ca prim eveniment cultural dedicat acestui an omagial, traducerea revizuită și adăugită a cunoscutei opere a lui Eusebiu de Cezareea, „Viața Împăratului Constantin”, pe scurt „Viața lui Constantin”, alături de care au fost tipărite și: „Discursul (Împăratului Constantin) adresat adunării sfinților”, „Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a împăratului Constantin” și „Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfinții Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim”, după cum informează TRINITAS TV.
  
  În prologul volumului se arată că „reeditarea acestei cărţi, apărută pentru prima oară în 1991 ca al XIV-lea volum în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, trebuie pusă în legătură cu două mari evenimente istorico-religioase: primul eveniment s-a petrecut cu 1700 de ani în urmă, la 28 octombrie 312, când pe cerul Romei s-a arătat Împăratului Constantin cel Mare şi armatei sale semnul Sfintei Cruci, făcut din lumină şi însoţit de cuvintele: Prin aceasta vei învinge. Cel de-al doilea a avut loc în februarie 313 la Mediolanum, când a fost alcătuit şi promulgat Edictul de libertate pentru creştinii din tot Imperiul Roman”.
  
  Acad. Emilian Popescu mai subliniază în prolog că „lucrarea contribuie la mai buna cunoaştere a evenimentelor determinante din istoria creştinismului, fiind totodată un prilej de a veni în contact cu viaţa şi faptele unuia dintre cei mai mari oameni care au îndreptat cursul istoriei pe calea cea bună”.

PSB 8 - Viata imparatului Constantin si alte scrieri - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Discipol al Sfantului Grigorie Teologul la Constantinopol (unde a si luat parte la al II-lea Sinod Ecumenic)si al lui Didim cel Orb la Alexandria, prieten apropiat al sfantului Grigorie de Nyssa (care ii incredinta tratatele sale spre a le revizui), al Sfantului Epifanie de Salamina si al Fericitului Augustin , secretar al papei Damasus, cititor de manastiri la Roma si in Tara Sfanta , Fericitul ieronim, preot, monah, savant, a fost si un critic necrutator al clerului si credinciosilor nevrednici, neinstruiti si ipocriti, care "folosesc evlavia ca prilej de castig", precum avertiza inca de la inceput Sfantul Apostol Pavel. Actualitatea operei sale este indubitabila, nu doar pentru valoarea culturala, ci si ca imbold trezitor pentru crestinii de oriunde si oricand, fie ei clerici, monahi ori laici, care se lasa prinsi in mrejele "uriasilor" care nimicesc sufletele: Mamona, nepasarea, nestiinta si uitarea...

PSB 9 - Fericitul Ieronim - Epistole. Vol. 1 - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Personalitatea poetului Mihai Eminescu (1850-1889) a fost evocată, de-a lungul timpului, în nenumărate lucrări È™i studii de specialitate, apărute atât în È›ară cât È™i în mediul
  academic internaÈ›ional. Însă la începutul eminescologiei se află o lucrare a cărei valoare a rămas pentru multă vreme nerecunoscută: teza de doctorat a viitorului patriarh
  al României, la acea vreme un tânăr de doar 27 de ani, Elie Miron Cristea (1868-1939), intitulată Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi în literatura română.
  Lucrarea celui dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, rezultatul a patru ani de cercetări ca bursier al Mitropoliei Ardealului (1891-1895), a fost susÈ›inută în
  limba maghiară, în urma absolvirii cursurilor de filosofie È™i filologie modernă din cadrul FacultăÈ›ii de Litere È™i Filosofie a UniversităÈ›ii Regale din Budapesta, în luna mai
  a anului 1895, fiind publicată, un an mai târziu, la Editura Aurora a lui Todoran Endre din Gherla. Valoarea acestei prime monografii privitoare la viaÈ›a È™i opera celui mai mare poet al literaturii române a
  fost sesizată pentru prima oară la anul 1966, de către cercetătoarea Elena Stan. Ea a fost recuperată pentru cititorii de limbă română la anul 1984, prin strădania vrednicului de
  pomenire mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, care a tradus-o È™i publicat-o în cadrul volumului Pagini dintr-o arhivă inedită, apărut la Editura Minerva.
  Ulterior, această operă a mai cunoscut trei ediÈ›ii (1997 – îngrijită de Maria RoÈ™ca; 2000 – sub coordonarea profesorului Ilie È˜andru, în traducerea lui Illes Iosif;
  2010 – cu sprijinul profesorului Ioan Olimpiu Luca), astfel că prezenta ediÈ›ie constituie cea de-a patra reeditare în limba română a lucrării vrednicului de pomenire patriarh
  Elie Miron Cristea È™i cea dintâi apărută în cadrul Editurilor Patriarhiei Române, cu ocazia Anului omagial al satului românesc (al preoÈ›ilor, învăÈ›ătorilor È™i primarilor gospodari) È™i
  a Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu È™i Iustin Moisescu È™i al traducătorilor de cărÈ›i bisericeÈ™ti.
  Monografia Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi în literatura română cuprinde două părÈ›i principale, cea dintâi referindu-se la viaÈ›a poetului, marcând
  cu acribie È™i moderaÈ›ie parcursul acestuia, de la anii copilăriei petrecute la IpoteÈ™ti la cei de studiu È™i activitate literară È™i sesizând corect nedreptăÈ›ile cărora le-a căzut victimă
  „luceafărul poeziei româneÈ™ti” – expresie folosită pentru prima oară de către patriarhul Miron Cristea È™i consacrată ulterior în critica literară. Un alt merit al acestei prezentări
  biografice îl constituie susÈ›inerea argumentelor privitoare la caracterul lui Eminescu cu citate din versurile poetului. Lacunele ce au fost constatate ulterior au fost cauzate de
  vasta anecdotică ce circula în vreme, cât È™i de puÈ›inătatea surselor ce i-au fost disponibile – după cum el însuÈ™i mărturisea – tânărului doctorand, Miron Cristea susÈ›inând necesitatea
  realizării unei ediÈ›ii critice a scriitorului. Cu toate acestea, lipsurile nu sunt majore, fapt datorat în principal raportării autorului exclusiv la sursele cele mai sigure.
  Cea de-a doua parte a lucrării este dedicată operei poetului moldovean, constituind cea dintâi abordare completă a acesteia, desigur în limitele îngăduite de
  publicaÈ›iile apărute până la acea dată (cele È™ase ediÈ›ii ale lui Titu Maiorescu), dat fiind că totalitatea manuscriselor inedite ale lui Mihai Eminescu au fost donate Academiei
  Române abia în anul 1902. Viziunea de ansamblu a operei eminesciene, în special partea poetică, dar È™i proza È™i publicistica, este realizată cu simÈ› critic È™i moderaÈ›ie,
  fiind subliniate principalele surse de inspiraÈ›ie È™i orizonturile tematice predilecte. De asemenea, patriarhul Miron Cristea încadrează corect – cel dintâi – opera poetului în
  cadrul curentului literar al romantismului european, subliniind patriotismul È™i dragostea faÈ›ă de limbă ce răzbate
  din scrierile sale, cât È™i talentul său satiric ieÈ™it din comun.
  Lucrarea se încheie printr-o serie de concluzii valoroase, valabile până astăzi, ce urmează într-o bună măsură liniile directoare trasate de către Titu Maiorescu, fondatorul
  eminescologiei, în privinÈ›a interpretării operei marelui poet naÈ›ional. Totodată, sunt prezentate mai multe clarificări relative la curentul antieminescian, ce începuse deja să
  se manifeste în epocă, avându-l drept întemeietor pe canonicul romano-catolic Alexandru Grama, originar din Banat.
  Între meritele acestei biografii se numără faptul că este cea dintâi lucrare academică dedicată personalităÈ›ii È™i operei lui Mihai Eminescu, fiind publicată la doar È™apte
  ani de la trecerea la cele veÈ™nice a poetului. De asemenea, ca operă a unui ardelean care trăia în afara graniÈ›elor de atunci ale României, susÈ›inută în faÈ›a elitelor academice
  din Budapesta, monografia patriarhului Miron Cristea reprezintă o dovadă de netăgăduit a patriotismului viitorului ierarh, care a făcut pentru prima oară cunoscută personalitatea
  celui mai important reprezentant al literaturii române mediilor europene.
  În concluzie, pe lângă faptul că reprezintă o lucrare de pionierat în domeniul eminescologiei, monografia Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi
  în literatura română prezintă sentinÈ›e valabile până astăzi È™i constituie o providenÈ›ială legătură între patriotismul È™i dragostea faÈ›ă de limba română a două personalităÈ›i de
  seamă ale culturii române: poetul naÈ›ional Mihai Eminescu È™i primul patriarh al României, Miron Cristea.
  
  citeÈ™te mai putin ...

Eminescu - Viata si opera - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- "Dacă facem un scurt excurs în istoria poporului român, descoperim numeroase personalităÈ›i care au cercetat, cu gândul È™i profunda lor cugetare, cultura altor popoare, făcând dovada faptului că au È™tiut să iubească sufletul românesc la fel de intens ca vasta cultură È™i civilizaÈ›ie a întregii lumi. În acest fel, au înnoit suflul de viaÈ›ă spirituală românească È™i l-au îmbogăÈ›it cu tot ce au putut găsi în florile rare, bogate È™i preÈ›ioase ale omenirii. Prin acest proces, unitatea sufletească a neamului a fost asigurată È™i a putut fi biruitoare în cele mai grele momente, când integriatea hotarelor patriei a fost primejduită."
  
  Preot Mihail Bulacu

Educatori crestini ai neamului romanesc - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- "Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu."
  
  Jean-Claude Larchet

Sfarsit crestinesc vietii noastre - Bulacu Mihail Pr.

Basilica

- Cartea de faÈ›ă a Părintelui Arhimandrit Petru, egumenul mănăstirii noastre, reprezintă ediÈ›ia adăugită a lucrării sale de doctorat despre taina cuvântului lui Dumnezeu în viaÈ›a È™i învăÈ›ătura Sfântului Sofronie. Mai presus de toate, Cuviosul Sofronie a fost un om în care cuvântul lui Dumnezeu locuia cu bogăÈ›ie (Coloseni 3, 16). Prin harul cuvântului, care se zămislea È™i se năÈ™tea în inima sa, el È™i-a împlinit lucrarea ziditoare de StareÈ› È™i povăÈ›uitor al multor suflete. Având experienÈ›a contemplării Luminii nezidite, Sfântul Sofronie înÈ›elegea teologie ca stare a petrecerii în Dumnezeu.
  
  Arhim. Zaharia Zaharou