"Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu." 

Jean-Claude Larchet 

Parintele Zaharia se inscrie intr-o aleasa scoala de spiritualitate monahala ortodoxa fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericita pomenire Arhi­mandrit Sofronie Saharov, el insusi ucenic al Sfan­tului Siluan Athonitul. „De altfel, din ravna misionara a Parintelui Zaharia a rodit si continutul acestei carti, care cuprinde cuvantarile duhov­nicesti rostite de Preacuviosia Sa in timpul unei vizite pe con­tinentul american, in anul 2007.  Si, probabil, nu s-ar gresi daca s-ar spune ca „inima", in calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane si al vietii ei duhovnicesti, reprezinta pre­ocuparea esentiala a cugetarii teologice a Parintelui Zaharia.  De aceea si titlul acestui volum contine graitoarea formulare a Sfantului Apostol Petru, Omul tainic al inimii”, se mentioneaza in Cuvantul inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.  Aceasta carte este de mare folos, mai ales in anul 2014, ca An omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii deoarece acorda o mare importanta pocaintei ca stare si lucrare de innoire duhovniceasca a omului credincios.

Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp.  Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.

Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

De-a lungul anilor, m-am alăturat È™i eu nenumăraţilor pelerini din toată lumea care păÈ™esc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim − Cetatea martor a mântuirii noastre. După un astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o stare sufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţie amestecată cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obişnuit îl încearcă când urmează paşii Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luat trup şi S-a făcut om, pentru a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu.

† Timotei Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Volumul cuprinde poezii selectate de către Narcisa Mihalea Câdă și Ani Eliza Busuioc. Autorii sunt prezentați în ordine cronologică, astfel încât să se poată sesiza evoluția poeziei din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Prin urmare, cartea debutează cu o poezie ce aparține lui Petru Cercel, domnitor al Țării Românești între anii 1583 – 1585, și se încheie cu poezia modernă a lui Daniel – Ilie Turcea (1945 – 1979).
Literatura românească este foarte bogată în poezie religioasă, dar s-a urmărit ca selecția să fie potrivită nivelului de vârstă școlară. Cele mai multe poezii sunt în legătură cu sărbătoarea Învierii Domnului și cu Sărbătoarea Nașterii Domnului, puncte de referință în credința și tradiția ortodoxă. Dar poeții închină și rugăciuni către Maica Domnului, către sfinți și către îngeri, arătând cât de prezenți sunt aceștia în viața noastră.
Anul 2014 este Anul Omagial Euharistie (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei împărtășanii) și Anul Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni. Se va descoperi în această antologie mai multe poezii frumoase despre Sfânta Euharistie – centrul Sfintei Liturghii, în care darurile de pâine și vin aduse înaintea lui Dumnezeu se transformă în Trupul și Sângele Domnului, și poezii închinate Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Nu trebuie să uităm că poporul român a rămas în strânsă relație cu Dumnezeu și Biserica, atât în momentele de bucurie, cât și în perioadele de prigoniri, războaie și suferințe. Prin Cuminecare (Sfânta împărtășanie), neamul nostru a rămas în continuă comunicare cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții și îngerii.
Așadar, antologia se dorește a fi un potir spiritual din care să vă împărtășiți din înțelepciunea, inspirația și harul poeților români. Citiți poeziile cu atenție, lăsați-vă îndrumați de ele, pentru că vă vor călăuzi spre Hristos. Prin ele puteți deveni voi înșivă cupe de înțelepciune și de iubire față de Dumnezeu, se îndeamnă în Nota Editorială.

Întru eternizarea fericitului eveniment al unirii naţionale a tuturor românilor, să se ridice în capitala ţării, drept monument, o măreaţă biserică a mântuirii. Trăim zile glorioase, încât ne putem considera cea mai fericită dintre generaţii. Biserica Mântuirii Neamului trebuie să se ridice cu ajutorul îmbelşugat al ţării întregi şi cu ajutorul darnic al fiecărui cetăţean şi fiu al Bisericii noastre româneşti. Deci şi sfânta biserică, care dorim a se înălţa întru amintirea acestui strălucit eveniment, se cuvine să fie un monument vrednic de ţelul măreţ ce l-am atins, ca un simbol al unităţii de neam şi de credinţă”

Din Cuvântarea Mitropolitului Primat Miron Cristea în cadrul şedinţei festive a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Mitropoliei Ungrovlahiei (10/23 mai 1920)

Ajuns atât de sus, el [Patriarhul Miron Cristea] s-a arătat vrednic de începuturile sale prin aceea că trufia nu i s-a apropiat de suflet”.

Nicolae Iorga

„Ardelean, născut la Toplița, în 18 iulie 1868, primind la Botez numele de Ilie, având o cultură teologică, filologică şi filosofică solidă, dobândită
în țară şi străinătate, primul Patriarh al României, Miron Cristea, s-a impus în istoria Țării şi a Bisericii noastre prin trei calități remarcabile:
mare luptător pentru libertatea şi demnitatea românilor transilvăneni şi pentru unitatea poporului român, bun organizator al vieții bisericeşti şi promotor al
demnității Bisericii Ortodoxe Române pe plan internațional”.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

"Dacă facem un scurt excurs în istoria poporului român, descoperim numeroase personalităÈ›i care au cercetat, cu gândul È™i profunda lor cugetare, cultura altor popoare, făcând dovada faptului că au È™tiut să iubească sufletul românesc la fel de intens ca vasta cultură È™i civilizaÈ›ie a întregii lumi. În acest fel, au înnoit suflul de viaÈ›ă spirituală românească È™i l-au îmbogăÈ›it cu tot ce au putut găsi în florile rare, bogate È™i preÈ›ioase ale omenirii. Prin acest proces, unitatea sufletească a neamului a fost asigurată È™i a putut fi biruitoare în cele mai grele momente, când integriatea hotarelor patriei a fost primejduită."

Preot Mihail Bulacu

După cum precizează traducătorul, lucrarea profesorului Hrisostom Stamoulis, reprezintă fără îndoială un eveniment unic în spațiul editării de carte teologică din țara noastră, în principal datorită originalității demersului teologic foarte cuprinzător, prin care autorul încearcă o sinteză diacronică a teologiei frumosului, dar totodată și provocarea mediului cultural la o deschidere spre modul de existență divino-uman, specific Ortodoxiei.
Autorul lucrării este un cunoscut profesor de teologie de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, succesor original al celebrului dogmatist Nikos Matsoukas, compozitor și poet, cercetător cu reale preocupări în domeniul Patristicii, ermineut consacrat al Sfântului Chiril al Alexandriei despre care a scris numeroase studii, dar și un bun cunoscător în domeniul artelor, precum și teolog implicat în dialogul teologiei cu lumea culturală din Grecia.
Frumusețea Sfințeniei – Prolegomene la o estetică filocalică a Ortodoxiei este o carte care își propune să abordeze un domeniu mai puțin explorat în teologia ortodoxă românească de până acum, anume estetica teologică. Tema de bază, în jurul căreia se țese apoi întreaga demonstrație a lucrării, este aceea legată de sensul existenței simțurilor omului în teologia ortodoxă și posibilitatea acestora de a se împărtăși de frumusețea dumnezeiască și necreată.
Având în vedere caracterul ei larg și deschis către cultura laică, lucrarea profesorului Stamoulis poate constitui un important reper pentru teologia estetică românească și, totodată, un necesar mijloc de dialog cu lumea culturală.