Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

De peste veacuri, vocea Sfântului Ioan Gură de Aur ajunge până la noi, chemându-ne spre "un creÈ™tinism deplin, în care credinÈ›a È™i dragostea sunt organic legate între ele, printr-o ascultare fără margini a omului faÈ›ă de bogata iubire de oameni a lui Dumnezeu È™i printr-o încredere fără margini în mila Sa" (părintele Gheorghe Florovski).
Cu nădejdea că această chemare a Sfântului Ioan de Aur va fi auzită cu limpezime mai departe, le oferim cititorilor noÈ™tri iubitori de Dumnezeu un volum cuprinzând cele mai alese predici ale sale. În acelaÈ™i timp, îi adresăm Sfântului Ierarh rugăciunea fierbinte a imnografului său: "... vino în mijlocul nostru È™i ne binecuvintează pe toÈ›i È™i cu rugăciunile tale dobândeÈ™te-ne iertarea păcatelor, ca toÈ›i să ne mântuim".

Ceea ce este valoros la Ortodoxie este că ea îÈ™i mărturiseÈ™te credinÈ›a, acel adevăr revelat de Dumnezeu, pe care nu oamenii l-au inventat în speculaÈ›iile lor despre Dumnezeu È™i credinÈ›ă, ci care a fost adus din cer pe pământ de Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, mintea lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, înÈ›elepciunea lui Dumnezeu. Din acest motiv, veÈ™nicia, fermitatea È™i constanÈ›a religiei noastre ortodoxe credincioase, a credinÈ›ei noastre ortodoxe, a acestui creÈ™tinism autentic È™i adevărat, este determinată de acest principiu.Noi, creÈ™tinii, È™tim că Crezul nostru, în care sunt adunate toate adevărurile fundamentale ale creÈ™tinismului, se încheie prin cuvintele: „AÈ™tept învierea morÈ›ilor È™i viaÈ›a veacului ce va să fie. Amin”. Cuvântul „aÈ™tept” înseamnă nădejde. Și nu numai aÈ™teptare, ci È™i dorinÈ›a din toată inima ca acest lucru să se întâmple mai repede. AÈ™adar, împlinirea deplină a nădejdii creÈ™tine va veni atunci când viaÈ›a va triumfa în cele din urmă asupra morÈ›ii È™i când Adevărul lui Dumnezeu va triumfa asupra nedreptăÈ›ii lumeÈ™ti.Atunci „totul va fi măturat, doar adevărul va rămâne”, spune un proverb. Atunci toată durerea celor necăjiÈ›i va fi acoperită, căci va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut (Apocalipsa 21, 4); veselia cea veşnică va încununa capul lor (Isaia 35, 10). Aici este culmea, cununa È™i împlinirea deplină a nădejdii creÈ™tine È™i biruinÈ›a celor care, în viaÈ›a pământească, au fost persecutaÈ›i, asupriÈ›i È™i alungaÈ›i pentru adevărul lui Hristos.

ViaÈ›a interioară reprezintă fundamentul credinÈ›ei ortodoxe È™i o componentă nedespărÈ›ită a creÈ™tinului ortodox. Dacă nu veghem asupra noastră, asupra inimii noastre, asupra minÈ›ii È™i a gândurilor noastre, nu ne vom putea mântui. Trebuie să fim atenÈ›i, pentru ca toate inclinaÈ›iile inimii noastre să fie îndreptate către slava Domnului È™i pentru ca gândurile noastre să fie îndreptate doar spre El, Unul Singur.Prin cunoaÈ™tere de sine È™i trezvie dobândim harul È™i puterea de a dobândi viaÈ›a nemuritoare. Uneori, privind un om din punct de vedere exterior, ni se pare că nu diferă cu nimic de ceilalÈ›i. Or, prin viaÈ›a sa interioară, este mare înaintea lui Dumnezeu È™i adesea săvârÈ™eÈ™te mari fapte de virtute.Fără viaÈ›a lăuntrică, fără introspecÈ›ie, omul cade uÈ™or în păcate È™i în nelegiuiri. De aceea trebuie să ne străduim ca purtarea noastră să fie condusă de starea noastră interioară, de dispoziÈ›ia inimii. Dacă viaÈ›a exterioară a cuiva primeazăîn faÈ›a celei interioare, dacă este preocupat doar de lucrurile pământeÈ™ti È™i nu se gândeÈ™te la cele duhovniceÈ™ti, adică la mântuirea sa, atunci în cele din urmă va simÈ›i nemulÈ›umire în viaÈ›ă, pustietate È™i întuneric, ceea ce va duce inevitabil la descurajare È™i chiar la deznădejde.Da, este înfricoÈ™ător să trăieÈ™ti fără Dumnezeu! Altfel spus, fără viaÈ›a interioară omul nu va putea niciodată să se bucure de pacea È™i bucuria duhovnicească, de bucuria în Dumnezeu în această viaÈ›ă pământească, È™i cu atât mai puÈ›in în viaÈ›a veacului viitor.StrăduieÈ™te-te, prietenul meu, să acorzi prioritate vieÈ›ii interioare! 

Acceptarea lui Hristos ca „Domn si Stapan al vietii noastre” are o importanta deosebita pentru noi toti, insa mai ales pentru cei care, avand tendinta de autonomie si autoidolatrizare, de multe ori separa viata lor de Dumnezeu, se izoleaza si se indeparteaza de El, lucru ce arata ca, de fapt, nu-L recunosc pe Hristos ca „Domn si Stapan al vietii lor”.  Este adevarat ca omul, avand inclinatia spre pacat, indrazneste in viata lui cotidiana sa se autoproclame dumnezeu, pentru a avea astfel posibilitatea sa le cunoasca pe toate si sa guste din toate roadele, fara retineri si piedici morale, de vreme ce „fara Dumnezeu toate sunt ingaduite”.  Astfel, Il alunga pe Dumnezeu din viata lui pentru a trai liber, pentru a se desfata in placeri, pentru a se bucura de confortul lumii si a trai raiul simturilor, care insa este mincinos, iluzoriu si utopic.  Pentru ca nu poate exista Rai fara Hristos, fara sa-L asezam pe Acela „Domn si Stapan al vietii noastre”.

Prin acest volum, editura incheie tiparirea sirului de comentarii la Psalmi, carte la care au ostenit Cuviosul Eftimie Zigabenul si Sfantul Nicodim Aghioritul, alegand cele mai folositoare talcuiri ale Sfintilor Parinti.

Nu putini credinciosi, facandu-si canonul primit de la duhovnic sau auzind psalmi in cultul Bisericii in mod special la Utrenie si Vecernie, au avut nelamuriri privitoare la sensul unor versete mai greu de inteles.  Cartea de fata este, s-ar putea spune, o culegere de lamuriri, de raspunsuri la intrebarile pe care si le poate pune cel care citeste psalmii si nu are pe cine sa intrebe pentru a se limpezii.

În psalmul acesta, sfântul prooroc descrie vieÈ›ile sfinÈ›ilor, nevoinÈ›ele, necazurile, ostenelile lor, de asemenea atacurile demonilor, miile de gânduri insuflate, cursele È™i celelalte mijloace de pradă, iar pe lângă acestea È™i mijlocele prin care sfinÈ›ii obÈ›in biruinÈ›a: legea, cuvântul lui Dumnezeu, răbdarea, ajutorul de sus È™i, în sfârÈ™it, ceea ce vine în urma ostenelilor: răsplata, cununa.Sf Atanasie cel Mare