Rugăciunea copiilor mici

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.

Că Tu eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlinşti!

Amin.

Doi băieţandri, de câte 12 ani, se plimbau împreună la ţară. În marginea unui ogor, un biet ţăran, aproape bătrân, curbat pe glie, săpa din greu. e o muncă grea săpatul, mai ales când ţine ceasuri întregi. Pământul e aşa de jos, că trebuie să stai tot aplecat.
Muncitorul îşi puse opincile în marginea ogorului. Trecând pe lângă ele, unuia dintre băieţaşi îi trecu prin minte să îi facă o poznă ţăranului,ascunzându-i opincile.
- Ne vom ascunde undeva şi vom face haz, văzându-l cum le caută....

Preotul satului murise fără presimţiri şi fără boală lungă.

Între scoarţele unui registru, legat pe la mijloc cu un şnur gros, preotul ţinea actele familiei, atestatele lui de studii, pomelnicul neamului său preoţescşi toto ceea ce era mai tainic. Murind, fără să aleagă şi să oprească pentru ştirea celorlalţi numai ceea ce era de ştiut, trebuia ca cineva să umble după moartea preotului printre aceste hârtii, dar să şi înţeleagă că acolo sunt taine adevărate, pe care să le păstreze cu aceeaşi sfinţenie.

Între copiii preotului, unul era tot preot. După înmormântarea tatălui, el trebuia să orânduiască în sat toate cele duhovniceşti şi preoţeşti: să pomenească până la împlinirea anului toate pomelnicele şi să încheie socotelile băneşti ale parohiei. Aşa i-a venit rândul şi registrului, cuprinzând actele preotului şi tainele parohiei.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

(lipsa text)

"Din aceste scurte istorioare, puse la inima, sufletele noastre se vor imbogati si vor spori in credinta, nadejde, dragoste, milostenie, cinste, adevar, dreptate, evlavie, bunatate, modestie, cumpatare, recunostinta, etc. Le-am numit morale, intrucat morala este trairea constienta a vietii, arta infrumusetarii existentei umane si calea catre fericire; si religioase, deoarece religia reface si desavarseste legatura constienta si libera a omului cu Dumnezeu."

Pr. Ic. Stavr. Valeriu Dobrescu

Nu credeam ca în domnul P. să găsesc o persoană aÈ™a de religioasă. I-am È™i spus lucrul acesta. Și nu numai atât. Într-una din zile, i-am făcut următoarea întrebare: 
 - Mult aÈ™ dori să È™tiu È™i eu, dacă se poate, cum ai devenit aÈ™a de credincios; Că, de... dumneata eÈ™ti licenÈ›iat în drept, nu în teologie, ai trăit în alte societăÈ›i de oameni. 
 - E adevărat, îmi răspunde el, nu am fost ceea ce sunt astăzi. Acum zece ani, eram È™i eu dintre aceia care îÈ™i fac o plăcere din a batjocori numele lui Dumnezeu È™i cele sfinte. O împrejurarea minunată a fost pricina schimbării mele. 
Cum am zis, acum zece ani, eram student. Mă duceam la PloieÈ™ti, cu trenul. În vagon, era în faÈ›a mea o doamnă de vârstă mijlocie, cu o fetiÈ›ă de 5-6 ani. 
Această drăgălaÈ™ă fetiÈ›ă sta lângă mama sa È™i, pe tot drumul nu a încetat de a cânta cu jumătate de voce, ridicând, din timp în timp, ochii săi albaÈ™tri către mama sa. Avea aerul că e pe deplin mulÈ›umită È™i parcă ar fi zis: Sunt fericită aici, lângă mama mea. 
Eram încântat de drăgălăÈ™enia ei. Am început să o încurajez cu privirea. Îi surâdeam. Inima mea a devenit È™i mai apropiată de ea, când am văzut că răspunde surâsului meu. 
De la un timp însă, o schimbare ciudată se produse în înfăÈ›iÈ™area copilului. Mă priveÈ™te de sus È™i nu mai surâde la mine. Un gând serios se aÈ™ternuse pe acea frunte de copil, pe care necazul, mâhnirea nu o posomorâseră încă. 
Ce să fie, mă întreb eu? Ce s-a întâmplat? 
Când mă tot gândeam, care să fie pricina acestei schimbări a fetiÈ›ei, mă pomenesc că se opreÈ™te trenul în gara PloieÈ™ti. Mă ridic numaidecât ca să mă dau jos È™i, când trec pe lângă fetiÈ›ă, ea se îndreaptă către mine È™i cu o voce dulce, ca vocea unui înger, mă întreabă: IubeÈ™ti tu pe Dumnezeu?