Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Aceasta carte este un puzzle incantator de estetica urbana, file de pateric contemporan, exercitii de admiratie si uluitoare minuni. O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre.  Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se aseaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi.  In deruta generalizata a lumii de astazi, autorul ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit...  Cartea aceasta este ca o floare pe caldaramul unei lumi agitate.  Cine se va opri, o va vedea!  Miracole se intampla intotdeauna langa noi.

Laurentiu Dumitru

Cartea de fata incepe cu viata Cuviosului David, care este o prescurtare a Vietii scrise de Mitropolitul Teofil al Gortinei si Megalopolei (tiparita in limba romana in volumul Cuviosul David Batranul, Copilul Inaintemergatorului, aparut la Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002).  Urmeaza doua predici ale Parintelui Ignatie Dumitrescu despre lucrarea Cuviosului David, apoi un capitol despre vindecarile minunate facute de Cuviosul David. 

Nadajduim ca cei care vor citi aceasta carte vor dobandi ravna pentru a citi mai multe despre Cuviosul David si de a se ruga acestuia, pentru a-l dobandi grabnic ajutator.

Jertfa uni preot mucenic rste, inainte de toate, un roman de idei. De idei, dar si de adevaruri. Adevaruri care ne privesc indeobste pe noi, romanii, si mai ales pe noi, crestinii. Multe dintre adevarurile exilate din manualele de istorie a Romaniei si din istoria recenta a Bisericii glasuiesc aici puternic, chinuitor pentru cititorul in care mai palpaie o constiinta.

Sfântul Nectarie din Eghina este cunoscut drept cel mai mare făcător de minuni din a doua parte a secolului XX È™i de la începutul secolului XXI. Părintele Constantin Karaisaridis spunea că în fiecare familie credincioasă din Grecia sfântul a făcut cel puÈ›in o minune. Dacă ar exista oameni care nu au fost bolnavi în viaÈ›a lor, È™i nici nu vor fi vreodată, atunci ei ar fi singurele persoane cărora această carte nu le poate schimba vieÈ›ile în mod direct.Cum boala face parte din viaÈ›a noastră, este firesc să căutăm leacuri pentru ea, este firesc sa mergem la cei mai buni doctori. Dar este la fel de firesc, ba chiar necesar, ca în primul rând, la vreme de boală, să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al tuturor sfinÈ›ilor.

Încă o carte despre un sfânt? Și, cum adică, sfântul care râde? Sfântul Evmenie Saridakis este un sfânt cu totul ieÈ™it din comun. În tinereÈ›e, din pricina faptului că s-a mândrit, a fost posedat de diavol. Dar, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a fost vindecat. Și a ajuns făcător de minuni, chiar izbăvitor de demoni. VreÈ›i să vă fac reclamă acestei cărÈ›i, ca să o cumpăraÈ›i? Eu nu vreau. Vreau însă să fac recunoscută lucrarea minunată a Sfântului Evmenie, ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, noul făcător de minuni. 
Vreau să vă vorbesc despre o minune de om, despre un sfânt care mi-a înseninat È™i înfrumuseÈ›at viaÈ›a, despre un sfânt care prin bucuria È™i prin râsul său binecuvântat aducea liniÈ™te în sufletele apăsate de depresie È™i de deznădejde. 
Această carte este o carte despre un prieten mai mare, care vrea să mă ajute È™i să ne ajute. Și care este grabnic ajutător, pentru că prin iubirea lui topeÈ™te gheaÈ›a din sufletele noastre.
Sfântul Porfirie Kavsocalivitul spunea oamenilor să meargă să ia binecuvântare de la el, pentru că un sfânt ca părintele Evmenie se poate întâlni o dată la două sute de ani. Pare un cuvânt greu, nu? Și, totuÈ™i, Sfântul Porfirie nu se juca cu cuvintele...

Danion Vasile

ToÈ›i cei care au murit în închisoare, È™i care au murit nu numai în închisoare, toÈ›i au dreptul să treacă din suferinÈ›a de aici în rândul sfinÈ›ilor din Sinaxar. (...) SfinÈ›ii nu se fac printr-o declaraÈ›ie oficială. SfinÈ›ii sunt nenumăraÈ›i. Că vor fi trecuÈ›i în sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta, noi trebuie să ne trudim toÈ›i, noi toÈ›i. Ca să creăm o atmosferă în care cele ce se naÈ™te, cele ce pătimeÈ™te pentru Hristos, poate fi trecut automat din rândul oamenilor păcătoÈ™i în rândul sfinÈ›ilor. Asta fiecare poate È™i trebuie s-o facă...

Justiniam Chira, Arhiepiscopul MaramureÈ™ului È™i Sătmarului