Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Sufletul, cel ce mă vădeÈ™te a fi om, trăieÈ™te numai prin Dumnezeu È™i numai în unire cu El. Iar atunci când se desparte de El pătimeÈ™te grozav. ViaÈ›a sufletului meu este, de fapt, pacea puterii mele sufleteÈ™ti, iar această pace îÈ™i are obârÈ™ia doar în Dumnezeu. Există, de asemenea, È™i o lume a trupului – una înÈ™elătoare, de unde îşi iau început viforele care se iscă în suflet. Despre această lume grăia Domnul că „peste ea va veni pieirea”, È™i oamenii „nu vor avea scăpare” (I Tesaloniceni 5, 3).
Lumea cea duhovnicească îÈ™i are izvorul în ­Duhul lui Dumnezeu È™i se deosebeÈ™te precum cerul de pământ de lumea cărnii, a trupului. Este o lume cerească, zidită ca noi să dobândim în ea fericirea. „Pace vouă!”, le grăia Domnul adesea ucenicilor Săi, dăruindu‑le pacea Sa, iar apostolii propovăduiau credincioÈ™ilor pacea lui Dumnezeu, urându‑le să se bucure de pacea lui Dumnezeu ca de darul cel mai de preÈ›, tocmai pentru că ea, această pace, este viaÈ›a sufletului È™i mărturiseÈ™te unirea sufletului nostru cu Dumnezeu. Dacă sufletul nu are pace, se tulbură – tulburarea fiind proprie tuturor stărilor celor pătimaÈ™e –, aceasta vădind totodată faptul că întru el se înstăpâneÈ™te moartea duhovnicească, căci în inima noastră lucrează vrăjmaÈ™ul mântuirii.
Sfântul Ioan din Kronstadt

Cartea de faţă reprezintă o selecÈ›ie tematică din volumul ViaÈ›a mea în Hristos, apărut pentru prima dată la Editura Sophia în 2005.

Ediția a patra

Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care È™i le poa­te în­chi­pui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viaÈ›a? Ce binefacere mai de preÈ› poate fi decât vin­de­carea unei boli de netămăduit, care răpea viaÈ›ă după viaÈ›ă, care făcea viaÈ›a asemenea cu o moarte prelungită?
Da­ru­rile văzute au fost îm­păr­ţite oamenilor robiţi sim­ţu­ri­lor, ca aceÈ™tia să crea­dă în fiinţarea darurilor nevăzute È™i să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oa­meni din pră­pas­tia neÈ™tiinţei È™i împătimirii sim­ţu­rilor, îi aduceau la credinţă: credinţa le împăr­tă­È™ea cunoaÈ™­te­rea bună­tă­ţi­lor celor veÈ™nice È™i le ­insufla dorinţa de a le do­bân­di.
Cu ajutorul sem­ne­lor minunate, apostolii au răspândit grab­nic creÈ™tinismul în lume: semnele erau do­vadă lim­pe­de È™i puternică pentru creÈ™tinism, atât pen­tru popoarele cultivate, cât È™i pentru popoarele cu­fun­date în neÈ™tiinţă È™i barbarie; când cre­dinţa a fost ­sădită pretutindeni, a fost sădit cu­vân­tul: atunci au fost înlăturate semnele, fiind­­că îÈ™i termi­na­seră slu­­ji­rea. Ele au încetat să lu­creze la scară ­largă È™i pre­tu­tin­deni: le să­vâr­È™eau, arareori, numai aleÈ™ii lui Dumne­zeu.
Sf. Ignatie BriancianinovEditia a doua

Patriarhul Pavle al Serbiei a dobandit prin virtutile sale o mare popularitate in intreaga lume ortodoxa si dincolo de hotarele ei.  Inca din timpul vietii sale a fost cinstit ca sfant, iar astazi este infatisat in acest chip in tot mai multe fresce bisericeşti.

Cartea de fata, intemeiata pe felurite documente si marturii, prezinta biografia si personalitatea acestui om, mic de statura si firav, care a ramas toata viata un simplu monah, implinitor in tot timpul, in orice imprejurare, al unei aspre nevointe, smerit si iubitor de oameni, apro­piat de popor, avand Evanghelia ca singur dreptar al slujirii sale episcopale si patriarhale.

Acest portret duhovnicesc, firesc si viu creionat, este insufletit prin numeroase istorisiri pline de farmec si culoare, precum si prin cuvintele de duh si intelepciune ale patriarhului, care amintesc adesea de apoftegmele Parintilor pustiei.

Un roman captivant, admirabil scris
– râsete și lacrimi, umor autentic, înțelesuri profunde, emoții –

Întâlnirea unui ucenic de modă nouă cu un stareț de școală veche

Vasilis G. Frangopulos, autorul bestsellerului O muscă în Sfântul Munte, revine cu o carte de aceeași profunzime, despre dorința omului de a se sfinți, adică de a se uni cu Hristos.
Acest roman cu un final surprinzător, alcătuit pe planuri multiple, reușește să răspundă nenumăratelor întrebări legate de credință și viață, captivându‑ne prin povestea lui Anéstis – un tânăr plictisit și înfierat de toți cei din jur, de prieteni și colegi, chiar și de familia sa –, în centrul căreia se află întâlnirea lui cu un călugăr mai mult decât râvnitor din alte vremuri, pus față în față cu mentalitatea și spiritul epocii contemporane.
Autorul conturează portretul unui tânăr ce se descoperă pe sine cu ajutorul unui duhovnic care, cunoscând tainele sufletului uman, reușește să‑și inițieze ucenicul în viața duhovnicească și să‑l provoace să‑și recunoască totodată slăbiciunile, dar și puterea de a‑și lua viața în mâini, de a naviga în apele tulburi ale acestei lumi care îl cheamă.
Astfel, personajele, dar odată cu ele și cititorii vor fi purtați într‑o călătorie miraculoasă, în care vor atinge, fără să‑și dea seama, părțile cerești ale pământului și zonele pământești ale cerului, oferindu‑li‑se șansa de a înțelege cum lucrează Dumnezeu pentru noi.

Părintele Feodor Borodin, popular scriitor creştin şi tată a opt copii, binecunoscut cititorilor români prin lucrarea Cum să creÈ™tem un copil fericit, ne dăruieşte È™i de această dată o carte unică în felul ei. Cu o abordare întru totul adaptată realităţilor lumii contemporane, Pildele lui Hristos ne arată cu simplitate şi însufleÈ›ire cum înţelesurile parabolelor Mântuitorului se pot întrupa în viaţa de zi cu zi, într‑un mod care să le aducă adulţilor revelaţii neaşteptate, dezlegându‑le nedumeririle cu privire la felul în care le‑ar putea transmite copiilor adevărurile veşnice ale Evangheliei.

Această carte folositoare pentru toate vârstele vă va ajuta să explicaţi copiilor lucruri de care bunăstarea lor sufletească depinde în mod fundamental, însă vă va ajuta şi pe voi, cei mari, să descoperiţi adevăruri care vă pot schimba viaţa, dar la care nu aţi avut, poate, niciodată răgazul să reflectaţi.

Cine se apleacă cu interes asupra vieÈ›ii È™i personalităÈ›ii părintelui Dionisie Ignat rămâne uimit de multitudinea darurilor cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, dar È™i de trăsăturile care îi zugrăvesc portretul lăuntric, rar întâlnite în acelaÈ™i om: iubitor faÈ›ă de semenii săi până la jertfirea de sine È™i aspru apărător al canoanelor È™i pravilelor SfinÈ›ilor PărinÈ›i; un român care îÈ™i afirma cu mândrie rădăcinile etnice, dar care diagnostica precis, cu durere, bolile sufleteÈ™ti specifice românilor; îndrăgostit de neamul românesc È™i, totodată, propovăduitor al iubirii neÈ›ărmurite pentru „întregul Adam,” după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească
Gheronda Dionisie de la Colciu, chip al dragostei dumnezeieÈ™ti È™i parte femeiască.” (Galateni 3, 28)

De la părintele Dionisie putem învăÈ›a că principiile È™i valorile lumii duhovniceÈ™ti sunt altele, radical diferite de cele care definesc împărăÈ›ia acestei lumi: în viaÈ›a noastră de zi cu zi sunt la mare cinste autoafirmarea, iubirea narcisistă, graba. Pentru lumea nevăzută, dragostea, prihănirea de sine, răbdarea necazurilor È™i a încercărilor devin adevărate căi de acces spre veÈ™nicie, spre lumina nezidită a lui Hristos.