A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Chipul duhovnicesc al Sfantului Ioan de Kronstadt a uimit si nu inceteaza sa uimeasca generatii intregi, atat prin masura daruirii sale slujiri lui Dumnezeu si aproapelui, cat si prin puterea extraordinara cu care harul s-a manifestat prin acest vas ales al Duhului Sfant.  Sfintenia are atatea chipuri, cati oameni se straduiesc sa o dobandeasca.  De cele mai multe ori, valul smereniei o ascunde de ochii nostri - insa parintele Ioan a fost un preot care a savarsit minuni nenumarate si evidente in mijlocul unor multimi de oameni. 

Aceasta carte readuce inaintea constiintei noastre  exemplul iesit din comun al acestui slujitor al lui Hristos, adunand puzderie de marturii ale celor care s-au bucurat de ajutorul grabnic si minunat al parintelui Ioan pentru dobandirea sanatatii trupesti si sufletesti.  Cat de binefacatoare si incurajatoare, dar si de edificatoare si plina de invataminte este lectura ei va putea descoperi fiecare cititor in parte.

Nadejde, preaplacut nume, plin de bucurie si de toate bunatatile! Cu adevarat, cât de minunata este puterea ta! Negraita este lucrarea ta facatoare de minuni! Cu adevarat esti frumoasa ca o fiica a cerului! Cine poate spune în cuvinte frumusetea ta? Cine poate povesti binefacerile tale? Puterea ta este sprijin sufletelor întristate. Lucrarea ta aduce stapânirea împaratiei celor bune. Esti darul dat noua de Dumnezeu pe care nimeni nu ni-l poate lua, fiindca tu ai fost plasmuita dimpreuna cu sufletul omului, ca sa-l întaresti în toate încercarile vietii si sa-l arati deasupra împrejurarilor luptator nebiruit.
Cu adevarat nadejdea este un mare dar dumnezeiesc! Ea le întareste pe toate, le face sa fie frumoase, le desavârseste, le ocroteste de primejdii si le face sa propaseasca.

(Sfântul Nectarie din Eghina)

Nadejdile omenesti de bunastare pamânteasca sunt puse acum sub semnul întrebarii de catre noile probleme, noile tulburari, noile seisme sociale si economice, iar noile acte de identitate si noile „masuri de securitate” par sa ne îngradeasca tot mai mult libertatea. Spectrul saraciei, al lipsei de perspective si al unui totalitarism fara precedent în istorie ne corecteaza fortat miopia spirituala, aducând în actualitate învatatura ortodoxa despre viitoarea Împaratie a lui Dumnezeu, despre Împaratia cerurilor, care a fost de altfel întotdeauna alfa si omega, scopul si finalitatea oricarei propovaduiri a Bisericii.

Bazându-se pe texte din Pateric si pe scrierile Sfintilor Parinti, arhimandritul Spiridonos Logothetis îsi propune sa raspunda la întrebarea rasarita în sufletul oamenilor: „Dar apoi ce va fi?”, încercând sa satisfaca, pe cât se poate, legitima sete de adevar în legatura cu problema destinelor ultime ale lumii si cu venirea Împaratiei cerurilor. 
Scopul cartii este sa‑i trezeasca pe clerici si pe laici, amintindu‑le, pe de o parte, adevarata si singura lor finalitate – intrarea în Împaratia cerurilor, si, pe de alta parte, singura lor misiune pe pamânt, care consta în rugaciunea si straduinta în vederea venirii acestei Împaratii.

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica 

De adevarul credintei pe care o marturisim prin viata noastra depinde destinul nostru vesnic.  Astazi, mai mult ca oricand, libertatea de manifestare a propriilor idei si forme de conduita, conjugata cu mijloace tot mai sofisticate de exprimare, fara a respecta nici o norma morala, principiu religios sau etos cultural, ne pune in fata unui asalt informational urias.  Intr-o epoca in care calea ratacirilor se deschide larg inaintea noastra, discernamantul este cea mai pretioasa arma duhovniceasca.  Insufletit de dragoste si grija duhovniceasca, parintele Serafim Alexiev, in duh autentic ortodox, demasca falsitatea unor ademenitoare invataturi ale lumii moderne care neglijeaza, desfiinteaza sau inteleg deformat sensul vietii de dupa moarte.

Larga este calea pierzarii si multe sunt inselarile diavolului, dar crestinul incercat sau prevenit va ocoli usor toate aceste capcane.  Acesta este mai ales si scopul acestei carti: de a-i preveni pe toti cei ce se afla pe cale si cauta repere sigure spre dobandirea mantuirii.

Despre copii si parinti in vremurile pe care le traim.  Dar cum traim?..  Parintii alearga.  Se zbat.  Se lupta – unii pentru a supravieţui, altii pentru a acumula – intr-o lume al carei ritm ametitor le lasa prea putin timp pentru familie, pentru cei dragi... pentru copii.  Pentru a fi alaturi de ei.  Pentru a le impartasi bucuriile si problemele.  Pentru a le impartasi experienta, valorile si crezul lor de viata.  Copiii, la randul lor, se afla de multe ori prea singuri in fata unei lumi care ii ispiteste cu mirajul consumului si placerii fara raspundere, fiind inconjurati nu de intelepciunea izvorata din experienta si dintr-o perspectiva sanatoasa, ci de oboseala, blazarea si uzura sufleteasca a parintilor.

O carte izvorata din experienta de parinte, de preot, de medic psihiatru si psiholog a parintelui Vasile Thermos, care intre Atena si Harvard a altoit pe principiile nestramutate ale revelatiei crestine si experienta milenara a Bisericii Ortodoxe realizarile psihologiei si sociologiei moderne.  O carte despre sanatatea si maturitatea sufleteasca, impotriva rutinei stereotipiilor si alienarii.  O carte despre sinceritate si permanenta disponibilitate pentru schimbare.  O carte despre educarea copiilor prin maturizarea parintilor.  O carte despre realismul duhovnicesc si pedagogia adevarata.

Cuviosul Andrei Rubliov si impreuna-nevoitorul sau Daniil, la praznicul Luminatei Invieri a lui Hristos sezand pe scaune si avand inainte Dumnezeiestile si cinstitele icoane si la acestea privind neincetat, se umpleau de bucurie si lumina Dumnezeiasca.  Si nu doar in acea zi savarseau aceasta, ci si in alte zile cand nu se nevoiau cu pictura.

Sf. Iosif de Volokolamsk