Sfanta Eufrosina Ocrotitoarea artelor si a monahiilor

Format: 13x20 cm
ISBN: 9786068647067
Status: in stoc

Sfanta Eufrosina Ocrotitoarea artelor si a monahiilor

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Ortodoxia
Numar de pagini: 158

Sfânta Eufrosina este considerată ocrotitoare a artelor È™i a monahiilor. În mănăstirile întemeiate de Cuvioasa Eufrosina existau ateliere de pictură È™i se confecţionau obiecte de cult. De asemenea, sub conducerea Sfintei Eufrosina, au fost create ateliere în care se muncea la transcrierea cărţilor. Activitatea pedagogică a Cuvioasei a adus o contribuție semnificativă în sprijinul educației publice, multe familii sărmane având posibilitatea să le ofere copiilor o educaţie datorită acestor şcoli.

Mulțimea celor ce îi simt ajutorul creÈ™te în fiecare zi, iar mărturiile despre ajutorul minunat al Sfintei Eufrosina strânse de maicile de la mănăstirea unde se află Sfintele Sale MoaÈ™te sunt cuprinse în paginile acestei cărți.

Sfântă Eufrosina, roagă-telui Dumnezeu pentru noi!

Pret: 12.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.
      Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne.

      Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

      Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant de
      energie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.
      Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

      În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

Carti scrise de acelasi autor

    • Se spune că Panaghia s-a născut demult, tare demult, pe când locurile străjuite de Moş Ceahlău şi udate de Mama Bistriţa erau aproape cu totul sălbatice… S-a născut, draga de ea, într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. A fost însă binecuvântată, din fragedă pruncie, cu multe şi alese însuşiri. Că s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, dăruindu-i pe rând, de la căpătâiul albiei ce-i era şi leagăn, mai toate bunătăţile vieţii… Numai că, nu ştiu cum s-a făcut, dar, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu frumuseţe la chip, cu frăgezime şi gingăşie în trup, cu pas mlădios, cu duioşie în suflet, cu strălucire de azur în priviri, dar… au uitat de noroc!

      Aşa a crescut, ca bucurie a ochilor şi sufletelor celor doi părinţi ai săi, cu totul nevoiaşi în ale traiului cel de toate zilele. Că mult prea puţin pământ aveau pentru a cultiva cele trebuitoare la orice masă şi nici cu destulă fâneaţă pentru bietele animale nu erau dăruiţi. De aceea, doar câteva orătănii şi două capre ţineau pe lângă bordeiul lor… Au tot muncit din greu, sărmanii, dar n-au apucat să-şi vadă fata ieşită în lume şi măritată cu un flăcău vrednic, precum merita. S-au stins din viaţă într-o toamnă ploioasă şi rece, zdrobiţi de un trunchi de copac pe când încercau să-şi facă rost de lemn pentru iarna cea lungă şi grea.

      Ei, şi dacă a rămas Panaghia orfană, iaca, ştiindu-i frumuseţea cea fără de seamăn, atât la trup cât şi la suflet, s-au grăbit să o ia în grija lor doi soţi mai înstăriţi, dar fără copii, care trăiau într-un sat vecin, ceva mai mare. Nu a durat însă prea mult bucuria noilor săi părinţi…

    • Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş – format micAcest fericit Părinte era din pământul DalmaÈ›iei, născut la anul 1568 în oraÈ™ul Raguza, unde părinÈ›ii săi, Ioan È™i Ecaterina, vlahi sau aromâni, se îndeletniceau cu negoÈ›ul pe mare, fiind cunoscuÈ›i de toÈ›i locuitorii acelei părÈ›i ca oameni cu frica lui Dumnezeu. Murindu-i tatăl, înecat cu corabia în apele Mării Adriatice, tânărul Iacob, cum se numea în mirenie, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, unde a È™i învăÈ›at carte mai multă vreme la Mănăstirea Macii Domnului din acea cetate.Dorind să-È™i închine viaÈ›a Domnului, a plecat apoi la Sfântul Munte Athos, intrând în Mănăstirea Pantocrator, unde s-a călugărit, luând numele de Iosif. Până la vârsta patriarhală de 82 de ani a petrecut între vieÈ›uitorii Sfântului Munte, făcându-se pildă de adevărată trăire întru Hristos.  Înfruntând cu puterea credinÈ›ei primejdiile È™i ostenelile de felul, alesul între CuvioÈ™i a crescut duhovniceÈ™te È™i a rodit bogat în fapte minunate.În vremea aceea surpându-se stăpânirea creÈ™tinească din părÈ›ile Banatului, odată cu venirea turcilor, Domnul n-a lăsat fără mângâiere È™i întărire pe credincioÈ™ii acestor meleaguri; ci, din Sfântul Munte le-a hărăzit cârmuitor duhovnicesc pe vlădica Iosif, care prin alegerea È™i trimiterea sa de către Patriarhia Èšarigradului, trebuia să împodobească scaunul mitropolitan al TimiÈ™oarei.DeÈ™i la vârstă înaintată, n-a precupeÈ›it osteneala purcederii la calea lungă ce-l ducea spre păstoriÈ›ii săi, care-l aÈ™teptau ca pe un sfânt ales al lui Dumnezeu, al cărui dar al facerii de minuni în tot locul era vestit.Extras din Sinaxar 

watch series