Copilul ar trebui sa-L cunoasca pe Hristos nu din carti cu poze, ci din modul de gandire, din stilul de viata, din legaturile reciproce ale membrilor familiei.  Daca in acest chip Il cunoaste pe Hristos, Hristos va fi aproape si va deveni drag sufletului sau pentru toata viata.  Tocmai in acest fel au fost crescuti crestinii cei de demult, mucenicii, mucenitele si Parintii Bisericii de catre familiile lor crestine.

Cartea de fata ne arata cum se pune temelia adevaratei educatii religioase: incepand cu cea mai frageda varsta, sa fie umplut sufletul copilului cu un continut crestin corespunzator – nu doar cu lucruri vremelnice si superficiale, ci cu cele care raspund celor mai profunde cerinte ale fiintei lui.  Astfel, copilul va putea depasi usor ispitele ce se nasc in suflet.

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Pentru tine smerenia se asociaza cu haina neagra, cu privirea atintita in pamant, cu renuntarea la lume?

Sa stii: smerenia nu se practica doar la schit sau in manastire, ci si in statia de metrou sau la coada la bilete, cand ai ochii atintiti la ecranul calculatorului sau cand esti la serbarea copilului, cand ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depasit dificultatile familiale.

Smerenia nu este o virtute rezervata clericilor sau monahilor: este o arta duhovniceasca a vindecarii de sine in viata de zi cu zi.  Ea detensioneaza relatiile cu ceilalti, aduce armonie in viata de familie si linistea interioara care ne lipseste adesea atat de mult – insa mult prea des ramane un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise in grai uneori greu de inteles ale literaturii bisericesti clasice.

Ceea ce va propune cartea de fata este tocmai o perspectiva practica, adaptata modului contemporan de viata, asupra uneia dintre cele mai importante virtuti crestine, care, dupa cum afirma Sfintii Parinti, poate inlocui cu prisosinta asceza fizica, atat de greu accesibila de cele mai multe ori in conditiile modernitatii.

Lumea de astăzi nu ne oferă o viaţă liniştită şi lungă.  Stresurile şi bolile, ameninţările naturii (încălzirea globală, incendiile, inundaţiile), războaiele şi problemele economice fac din viaţa noastră un iad!  Trebuie însă să avem curaj, căci şi în acest iad putem să aflăm Raiul şi să fim fericiţi!  Este de ajuns să găsim cheia care ne va deschide poarta Raiului pământesc.  Această cheie este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne grăieşte: „Fiul Meu, nu uita învăţătura Mea şi inima ta să păzească sfaturile Mele, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.”  Şi fireşte că Dumnezeu nu grăieşte minciuni!  Iar ştiinţa confirmă lucrul acesta.  De fiecare dată specialiştii fac descoperiri care demonstrează că „poruncile” Bisericii noastre – iubirea, iertarea, postul, rugăciunea şi celelalte – influenţează pozitiv sănătatea psihosomatică a omului.  Cum se întâmplă acest lucru minunat veÈ›i afla în paginile cărţii noastre.

Traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache

Această carte despre relaţia cu duhovnicul, despre problemele care pot apărea în ea şi despre rezolvarea lor, despre spovedanie şi raportul dintre aceasta şi bolile sufleteşti, aparţine arhi­man­dritului Vasilios Bacoianis, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Greciei contemporane. Scrisă într-un limbaj uşor accesibil, plină de exemple concrete şi explicaţii la obiect, ea vine în ajutorul creştinilor vremurilor de acum, care au în general puţin timp la dispoziţie şi multă dorinţă de a-şi lămuri problemele legate de acest aspect fundamental al vieţii bisericeşti care este relaţia cu părintele duhovnicesc şi mărturisirea păcatelor.

Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache 

Anul aparitiei: 2012 

Cartea de faÈ›ă, pornind de la înÈ›elegerile contemporane ale relaÈ›iei dintre femeie È™i Biserică, prezintă câteva chipuri de femei virtuoase – modele demne de urmat ale unor femei care răspund prin vieÈ›uirea lor multora dintre problemele, aparent de nerezolvat, ale zilelor noastre... 
De la cea dintâi femeie, Eva, până la Maica Domnului, prin care a venit Izbăvitorul, întâlnim un È™ir lung de femei dedicate credinÈ›ei. VirtuÈ›ile È™i purtarea lor, responsabilitatea femeii în momente cruciale ale neamului omenesc – cu adevărat, una covârÈ™itoare – sunt zugrăvite în rândurile de faÈ›ă cu o pană măiastră. 
Prin neascultare È™i păcat au venit moartea È™i stricăciunea pe pământ. Însă femeia n‑a încetat să nădăjduiască în mântuire È™i să se pună, prin harul lui Dumnezeu, în slujba Mântuitorului în lume...
 O carte, fără doar È™i poate, aducătoare de folos duhovnicesc.

Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas

ARHIEPISCOPUL LUCA AL CRIMEII: Un sfânt născut în secolul al XIX-lea, trecut la veşnicie în secolul al XX-lea şi făcător de minuni al secolului al XXI-lea – chirurg genial, mărturisitor al credinţei în închisori şi în lagăre, vindecând cu darul său, în timpul vieţii şi după moarte, boli în faţa cărora ştiinţa omenească rămâne neputincioasă.
Pentru toţi cei ce vor să cunoască lucrarea acestui mare ierarh mărturisitor şi doctor fără de arginţi spre a-i cere cu credinţă ajutorul în boli şi în greutăţile de tot felul, cartea de faţă, care cuprinde viaţa, acatistul, canonul sfântului şi rugăciuni închinate lui, va fi un reazem şi o mângâiere de mare preţ.

Vietile sfintilor cu scris mare

Frumoasele istorisiri care urmează, nu sunt o lucrare proprie, ci sunt mai mult o adunare şi adaptare a mai multor lucrări de la diferiÈ›i autori. In lucrarea de faÈ›ă am folosit cartea: „Sfintele Amintiri ” şi „Spre Emaus ” de M. Sadoveanu şi D. D. PătrăÈ™canu, „Galileienii” care a fost un manuscris de autor, şi „Vieţile Mucenicilor creştini care au fost ostaşi ” de arhiereul Antim, vicarul Mitropoliei Moldovei broşura nr. 3, laşi, 1913.

Lucrarea de faţă socotim că răspunde unei nevoi adânc simţite de poporul nostru şi nădăjduim că străduinÈ›ele noastre vor fi răsplătite prin clipele de înălÈ›are sufletească ale celor ce vor citi aceste pagini de dragoste curată, lepădare de sine şi mai ales de cel mai desăvârşit idealism pe care, sub braţele Crucii Mântuitorului, I-a simÈ›it omenirea vreodată.

Cu această nădejde, trimitem în lume acest volum, care cuprinde o parte din Vieţile Sfinţilor, spre slava lui Dumnezeu şi folosul aproapelui.

Antologia de față cuprinde texte a căror temă este rugăciunea și reunește autori aparținând celor trei mari familii lingvistice ale vechii Biserici, siriacă, greacă și latină. Abordările sunt variate, mai cu seamă că autorii aparțin unor epoci și spații cultural-geografice diferite.

Țelul lucrării a fost acela de a evidenția diversitatea soluțiilor patristice cu privire la problema fundamentală a rugăciunii, mărturisește în Introducere Ierom. Agapie Corbu:

„Astăzi, în fața ispitei ubicue de formalizare a rugăciunii și de reducere a înțelegerii și a practicii ei la rețete facile și conformiste, varietatea perspectivelor teoretice și a îndrumărilor practice cuprinse în antologia de față aspiră să dea o mărturie patristică asupra libertății pe care rugăciunea o presupune, o aduce și o cultivă”.

În volum se regăsesc scrieri ale următorilor autori: Tertulian, Origen, Sfântul Ciprian al Cartaginei, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Isaac Sirul și Sfântul Grigorie Palama.

Purtarea cu dragoste fata de aproapele, cuvantul nostru plin de mangaiere pe care il spunem celui intristat, apararea celui nedreptatit, impotrivirea fata de gandurile rele, nevointa in rugaciune, rabdarea milostivirea, dreptatea si orice alta virtute, acestea Il odihnesc pe Dumnezeusi atrag in sufletele noastre harul Lui, care ne ajuta sa infruntam greutatile vietii.

"Dacă oamenii ar cunoaÈ™te puterea cuvântului lui Hristos: "ÎnvăÈ›aÈ›i de la Mine că sunt blând È™i smerit cu inima È™i veÈ›i avea odihnă sufletelor voastre", atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte È™tiinÈ›e È™i învăÈ›ături È™i ar învăÈ›a numai această È™tiinÈ›ă cerească...
Noi nu avem smerenie È™i de aceea ne chinuim pe noi înÈ™ine È™i pe cei ce trăiesc împreună cu noi."