Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cum să rămâi indiferent la spectacolul unui Liban sfâÈ™iat, al unui Liban răstignit, când te numeÈ™ti Virgil Gheorghiu È™i când È™tii că acest pământ al suferinÈ›ei este pământul lui Dumnezeu! 
„Dumnezeu sălăÈ™luieÈ™te în Liban”, spune Gheorghiu. „El a prefăcut această È›ară într‑un templu, un loc de refugiu pentru toÈ›i cei persecutaÈ›i, prigoniÈ›i, expulzaÈ›i”. Avraam însuÈ™i È™i-a aflat refugiul în acest pământ. Ospitalitatea maroniÈ›ilor, dar È™i a strămoÈ™ilor lor – cananeenii, arameii, tirienii, fenicienii, sidonienii –, nu le-a adus practic nimic altceva decât suferinÈ›ă, rele È™i masacre cărora le sunt victime de mii de ani. Născută în orizontul unui Beirut în flăcări, această carte pasionantă e povestea prezenÈ›ei creÈ™tine în Liban, istoria tumultuoasă a unei naÈ›ii aflate aici de la crearea lumii până la drama de astăzi. Un „imn de slavă” închinat unui popor care È™i-a asumat, ca destin, ospitalitatea È™i primirea de străini (cf. Evr. 13, 2). 
O nouă provocare, aÈ™adar, pentru Virgil Gheorg­hiu. Înainte de a nu fi prea târziu. Înainte ca noaptea să cadă peste Liban – un simbol viu, zdrobit, al unei epoci de violenÈ›ă... 

CerÈ™etorii de miracole se constituie într‑un proces al implacabilului spirit al secolului nostru – tulburător de frumos, dar atât de crud È™i oprimant pentru individ. Răul universal este denunÈ›at în chipul blestemului de care suferă rasa neagră din Statele Unite È™i din Africa. Istoria este atroce È™i e nevoie de gândirea elevată a lui Gheorghiu, sunt solicitate întregul său talent, întreaga lui artă pentru a o face suportabilă. 
PuÈ›ini autori au È™tiut mai bine decât autorul CerÈ™e­to­rilor de miracole să prezinte complicatele realităÈ›i eco­no­mice, politice, morale ori de altă natură ale lumii de astăzi, nespus de greu de cuprins de mintea omenească, sursă a unei imen­­se dispu­te, a unui uriaÈ™ conflict, ce terorizează È™i devas­tează sărmana noastră umanitate.
André Billy (Academia Goncourt)

***
Drama CerÈ™etorilor de miracole se împleteÈ™te, sub con­­­deiul de aur al lui Gheorghiu, cu drama unui exilat român, Zeno Valahul – personaj de primă mărime al cărÈ›ii, cu alese însuÈ™iri creÈ™tine –, aflat pururea în cău­tarea Adevărului È™i dreptăÈ›ii, jinduind în fiecare clipă după È›ara sa pierdută din CarpaÈ›i È™i de la Dunăre...

Conceput in maniera unei tragedii antice, sub patronajul Condotierei, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica celor sarmani si obiditi din mirificul tinut al Vrancei, romanul ilustreaza oprimarea cotidiana cultivata de catre regimurile tarilor rasaritene aflate in spatele Cortinei de Fier. Asa cum se intampla adesea la Gheorghiu, trama politista – punctul de plecare al intrigii fiind o crima de care este acuzat un monah, savarsita de Sarbatoarea Nationala, zi in care invadatorii, deveniti conducatori ai Republicii Penitenciare Romane, supuneau intreg poporul la marsuri si defilari fortate, prin care acesta sa-si manifeste atasamentul fata de regim – , se indreapta catre un fel de taina, in sensul religios al termenului, intretinand pe tot parcursul cartii o reflexie metafizica si poetica asupra conditiei umane.

Prin Condotiera – roman ce a cunoscut mai multe editii in limba franceza, fiind tradus, inca de la aparitie, in zeci de limbi – Constantin Virgil Gheorghiu, preotul-romancier, preotul-poet, confirma, fara umbra de ndoiala, ca este unul din cei mai de seama scriitori contemporani.