Pline de caldura si omenie, aceste istorisiri venite din inima blanda a Rusiei lui Serafim de Sarov si a nenumaratilor mucenici vor hrani cu dragoste sufletele copiilor, vor odihni cu gingasie sufletele ostenite si impovarate ale parintilor, vor insenina fruntile brazdate de vreme ale bunicilor.

Aceasta carte cuprinde opt povestiri despre adevaratul comportament crestin si constituie un minunat dar pentru copii, reusind, prin frumusetea si sensibilitatea naratiunii, sa le modeleze si sa le lumineze sufletul.

„Eu cu siguranţă pot depune mărturie despre o carte ce mi‑a schimbat întreaga viaţă, ajutân­du‑mă să văd lucrurile într‑o anumită lumină… Se numeşte Prinţesa şi goblinii şi este scrisă de George MacDonald.” – G.K. Chesterton

„Cu greu aş putea numi vreun alt scriitor care să pară a fi mai aproape de duhul lui Hristos Însuşi... Nu am ascuns niciodată faptul că l‑am privit ca pe maestrul meu; la drept vorbind, cred că nu am scris vreodată o carte în care să nu fi citat din el.” – C.S. Lewis

„Eu nu scriu pentru copii, ci pentru cei cu suflet de copil, fie că au cinci, cincizeci sau şaptezeci şi cinci de ani.” – George MacDonald

Poet, romancier şi teolog scoţian, George MacDonald este considerat precursorul literaturii fantasy, iar "Prinţesa şi goblinii" este unul dintre cele mai reuşite şi îndrăgite ro­mane fantasy scrise vreodată.

In acest volum veti descoperi povestiri pentru copii despre copilaria Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Suflet de crin este cantecul duios al copilariei nevinovate: ingeri aduc daruri ceresti pruncilor adormiti; mame evlavioase isi suie copiii pe poteci de munte, dascalindu-i cum sa se poarte in biserica; un baietel cu suflet viteaz primeste moartea martirica pentru Invierea neamului sau...

Cand, in copilarie, citeam Vietile Sfintilor, ma simteam de parca o raza de lumina dumnezeiasca imi patrunsese in inima.  Raza imi umplea inima de dulceata, bucurie si fericire adanca si aprindea in ea dorul si dragostea pentru Dumnezeu si cele de sus.  Atunci, fie ca mancam, fie ca mergeam sau vorbeam cu cineva, mintea mea contempla cele ceresti, iar inima imi era lipita de Dumnezeu.

Pr. Filoteu Zervakos

Constantinopol, Anul Domnului 400...  Capitala Imparatiei romane de rasarit, inima Bizantului, cetatea stralucitoare a Marelui Constantin, cu strazi de marmura, palate marete si biserici scanteind de aur...  Dar aurul cel mai de pret, aurul gurii care graieste in chip minunat cuvantul adevarului, Sfantul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de preafrumoasa si plina de desertaciune imparateasa Eudoxia si alti supusi uneltitori.  Doi tineri, frati dupa trup si dupa cuget, sunt prinsi in valtoarea zbuciumatei istorii...

Constantinopol, Anul Domnului 400... Capitala Împărăţiei romane de răsărit, inima BizanÈ›ului, cetatea strălucitoare a Marelui Constantin, cu străzi de marmură, palate măreÈ›e È™i biserici scânteind de aur... Dar aurul cel mai de preÈ›, aurul gurii care grăieÈ™te în chip minunat cuvântul adevărului, Sfântul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de prea­frumoasa È™i plina de deÈ™ertăciune împărăteasă Eudoxia È™i alÈ›i suspuÈ™i uneltitori. Doi tineri, fraÈ›i după trup È™i după cuget, sunt prinÈ™i în vâltoarea zbuciumatei istorii...

Cartea de faţă reprezintă ediţia a doua a volumului Diamante pe Bosfor, apărut pentru prima dată la Editura Ileana în 2014.

În nuvela istorică Întotdeauna să biruieÈ™ti se reflectă nu doar binecuvântarea statornică a propovăduirii apostolice, ci È™i dorinÈ›a fierbinte a oricărui adolescent care intră în viaÈ›ă, urmându‑și chemarea vie, sădită în noi de Dumnezeu, de a‑și descoperi menirea È™i rostul veÈ™nic.

AÈ™a este È™i Eutihie, un tânăr de viÈ›ă nobilă, din Constantinopolul de altădată, care alege să se pună în slujba idealului sporirii nu a unui Imperiu pământesc, ci a ÎmpărăÈ›iei Cerurilor, dedicându‑și viaÈ›a predicării Evangheliei la sfârÈ™itul primului mileniu creÈ™tin, într‑o tensiune socio‑culturală similară celei din zilele noastre.

Călătorind de‑a lungul È™i de‑a latul Balcanilor – creÈ™tinaÈ›i de înÈ™iÈ™i Apostolii lui Hristos, dar mereu asaltaÈ›i de populaÈ›iile migratoare, care n‑au încetat să se aÈ™eze aici –, Eutihie este martorul biruirii acestora prin mesajul creÈ™tin, dar È™i prin strădaniile unor suflete tinere, nevinovate, înarmate cu È™tiinÈ›ă de carte È™i iubire. 

Căci adevărata biruinÈ›ă nu poate fi decât în duhul iubirii de aproapele È™i în numele lui Hristos.

Mantia purpurie

O poveste despre creștinii din primele veacuri

Romanul aduce la viaţă povestea unor oameni ca noi, puşi la un moment dat să aleagă între confortul trecător al lumii acesteia, cu toată slava ei deşartă, şi slava veşnică a vieţii viitoare.
Autoarea zugrăveÈ™te cu talent imaginea unei epoci de o mare adâncime duhovnicească, ale cărei roade sunt mucenicii Bisericii primelor veacuri. Firul epic surprinde subtil trezirea duhovnicească a eroilor şi urcuşul lor spre Cer în mijlocul unei societăţi care, neprimindu‑L pe adevăratul Dumnezeu, este cuprinsă de haos, confuzie generală şi frică.
Cu toate că acţiunea romanului se petrece în Anti­chitate, în Imperiul Roman, întâmplările nu sunt deloc străine de atmosfera È™i contextul „imperiului global” al secolului al XXI‑lea.

Mantii purpurii, de oameni făcute,
cum vă prefaceÈ›i în nimic,
ca toate cele ale lumii acesteia!

La hotarul dintre lumi, în mijlocul anilor de prigoană, un tânăr de viță nobilă descoperă sensul adevărat al iubirii paterne mul­țu­mită grijii și afecțiunii pe care un tată ­adoptiv creștin i le dăruiește necondiționat. 
Astfel, prin aflarea iubirii lui Hristos, Claudius înțelege care este cu adevărat scopul mult‑dorit și veșnic al oricărei ființe omenești. 
Urmărind îndeaproape realitatea istorică, autoarea ne face părtași căutărilor unui tânăr a cărui viață ne demonstrează încă o dată că numai prin dobândirea lui Hristos și mai ales a credinței în El, ce învinge orice obstacol și stavilă, cerul se po­goară pe pământ spre a ne umple de o fericire și măreție copleșitoare...