Pentru o romanie unita in secolul XXI

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-95435-4-2
Status: in stoc

Pentru o romanie unita in secolul XXI

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Predania
Numar de pagini: 220

Elementele unei posibile doctrine naÈ›ionale au ca filon preocuparea pentru slabirea gravă a statalităÈ›ii româneÈ™ti, pe fondul afectării fiinÈ›ei noastre colective. În faÈ›a acestul fenomen, am abordat chestiunea spiritului asociativ, a educaÈ›iei, a întăririi Bisericii, a sentimentului de generaÈ›ie din rândul tinerilor, a recuperării economiei È›ărăneÈ™ti etc. Nu în ultimul rând, am oferit un punct de plecare privind Reunificarea cu Basarabia. Materialul pe care îl propunem publicului are ca axă componentele concrete, de filosofie politică È™i economică, ale unei doctrine naÈ›ionale, cu ramnificaÈ›iile tocmai enunÈ›ate în zona educaÈ›iei tineretului È™i a rosturilor Bisericii în societate.

Pret: 25.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

      Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

       

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Citesc și răscitesc Rugăciuni pe malul lacului, însă toată dulcea lor desfătare se revarsă în sufletul meu când le citesc și le răscitesc în rugăciune. El, făcătorul de minuni al ritmurilor rugăciunii, are putere asupra sufletului meu. Îmi spun: eu sunt întemnițat de propriile mele simțuri, eu cuget prin simțuri, însă atunci când rugăciunea lui cea făcătoare de minuni străfulgeră sufletul meu cel deznădăjduit, de îndată simțurile – acele șuruburi ale sufletului – se deșurubează, și sufletul meu, pasărea mea cea rănită, se întraripează și zboară, cufundându-se în adâncurile cele dulci ale Veșniciei.
      Cu adevărat, el este făgașul prin care Veșnicia se revarsă în sufletul meu și prin care sufletul meu se revarsă în Veșnicie. El întărește simțământul propriei mele nemuriri până la înveșnicirea mea, și eu mă simt străin în lume, dar acasă în Veșnicie.
      El cugetă întru rugăciune, filosofează întru rugăciune. Se simte că printr-însul glăsuiesc sufletele cele luminate ale marilor nevoitori ortodocși – mai cu seamă minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Teolog. Întru rugăciune Îl simte pe Dumnezeu și întru rugăciune simte și este în legătură cu întreaga zidire. La aceasta duce Ortodoxia, și doar Ortodoxia! Întreg sufletul se adună în rugăciune și, străbătând întortocheata minune cea fără de margini ce poartă numele de lume, este călăuzit de rugăciune, căci rugăciunea este singura călăuză văzătoare a minții, a inimii și a voinței.

    • „După roadele lor îi veţi cunoaşte” căci „orice pom bun face roade bune” /Mt. 7, 16-17/ È™i orice manifestare a binelui va atrage după sine binele. Despre acest bine È™i frumos de care avem nevoie mai mult ca oricând în vieÈ›ile noastre, ne vorbeÈ™te atât de limpede cartea de faÈ›ă.
      DesfăÈ™urând firul poveÈ™tii lui Roland, fiu al unui pictor talentat È™i moÈ™tenind el însuÈ™i darul È™i măiestria părintelui său, autoarea Olga de Pitray, ultimul copil al celebrei Contese de Ségur, ne învăluie subtil, punându-ne în situaÈ›ia de a reflecta la propria noastră verticalitate, la curajul È™i demnitatea pe care le (mai) avem, oare, ascunse sub carapacea egoismului, a materialismului È™i a indiferenÈ›ei omului contemporan.Cavalerul de duminicăeste omul care sfinÈ›eÈ™te locul, îndreaptă oamenii spre absolut È™i evită compromisurile meschine apărute inevitabil pe calea vieÈ›ii. Căci „un cavaler trebuie să fie fără frică È™i fără cusur”. Onoarea È™i recunoÈ™tinÈ›a sunt constantele comportamentului său, idealul e dus până la jertfă. Pierzându-È™i tatăl, Roland rămâne unicul sprijin al mamei sale. Nevoit să accepte cu totul alte îndeletniciri decât a picta cu tot sufletul, va merge înainte, acceptând toate provocările ca venite din mâna Domnului. ViaÈ›a sa se va întrepătrunde în chip neaÈ™teptat cu cea a bogatului negustor Gerin, Roland reuÈ™ind, prin puterea exemplului, să-i schimbe pe cei doi copii ai acestuia, aducându-i, întocmai ca pe niÈ™te fii risipitori, la o viaÈ›ă plină de sens.Cavalerul de duminică este asemenea grăuntelui celui mai bun pe care fiecare dintre noi, o putem planta în inimile noastre, pentru a o înmulÈ›i apoi, de treizeci, de È™aizeci, de o sută de ori, după putinÈ›ă, în vieÈ›ile celor care ne înconjoară.

    • „Prima mea carte despre credinÈ›a ortodoxă" este un instrument de cateheză ce pune bazele educaÈ›iei religioase în familie, în Biserică dar mai cu seamă în societate, pentru că „Aceasta este biruinÈ›a care a biruit lumea: credinÈ›a noastră." /I Ioan 5,4/Volumul de faÈ›ă poate fi folosit cu uÈ™urinÈ›ă ca material didactic pentru orele de Religie, însă prin felul în care a fost conceput, nu „È™coleÈ™te" pe cineva aÈ™a cum ne-am aÈ™tepta să o facă un manual. Mai degrabă propune o introducere în practica ascetică milenară împletită cu tradiÈ›ia È™i învăÈ›ătura Bisericii, ca elemente definitorii ale dogmaticii creÈ™tin-ortodoxe.Este, de asemenea, o călătorie iniÈ›iatică prin faptele istorice de la Facerea Lumii È™i până la Învierea lui Hristos, marcând în acelaÈ™i timp toate evenimentele Vechiului È™i Noului Testament. NaraÈ›iunea biblică este completată de întrebări È™i activităÈ›i practice menite să creeze o legătură strânsă între cunoÈ™tinÈ›ele dobândite È™i trăirea lor autentică. „Cu cât omul cunoaÈ™te mai bine credinÈ›a noastră ortodoxă străbună, cu atât mai mult o iubeÈ™te". /Sfântul Nicolae Velimirovici/Textul acestei cărÈ›i de-nceput de viaÈ›ă duhovnicească, prin simplitatea scriiturii È™i savoarea cuvântului viu, te face să simÈ›i Cuvântul, să simÈ›i respiraÈ›ia Duhului, nu în litere moarte, ci în litera înviată întru Acesta.

watch series