Format: 16x24
ISBN: 978-606-8439-20-4
Status: in stoc
Gheronda Iosif Vatopedinul, un suras din vesnicie
Colectia: Alte carti
Autor: Arhim. Efrem Vatopedinul
Editura: Bonifaciu
Numar de pagini: 608
„Gheronda Iosif Vatopedinul” nu este o carte, ci este duh È™i este viaÈ›ă (cf. Ioan 6, 63). Este parcursul unui om care la 15 ani L-a văzut pe Hristos viu, L-a urmat pe calea pătimirii, a fost defăimat, prigonit, a murit È™i a surâs după moarte, adeverind Învierea. Iar ucenicul lui a văzut È™i a mărturisit (cf. I Ioan 4, 14), aÈ™ternându-i viaÈ›a în scris, atât cât este cu putinÈ›ă cuvintelor a o cuprinde. Cartea cuprinde È™i o bogată colecÈ›ie de fotografii din arhiva Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped È™i apare în condiÈ›ii grafice deosebite.
„Pregustări”…
BlândeÈ›ea, bunătatea, pacea lină È™i mai presus de minte a Duhului Sfânt ce sălăÈ™luia în inima lui Gheronda Iosif erau o necurmată învăÈ›ătură duhovnicească pentru cei tineri. Această pace era atât de adânc înrădăcinată înlăuntrul său È™i adăpa întreaga sa lume lăuntrică, încât È™i în momentele cele mai grele – omeneÈ™te vorbind – de clevetiri È™i prigoniri, ea nu slăbea, ci îl întărea lăuntric. MulÈ›i îi vedeau chipul strălucind, mai ales după ce primea Sfânta ÎmpărtăÈ™anie, de care se apropia întotdeauna cu zdrobire de inimă È™i cu nenumărate lacrimi. Această slavă dumnezeiască pe care o purta înlăuntrul său strălucea adesea È™i în afară, când rostea cuvinte de învăÈ›ătură în cercuri mai largi sau mai restrânse de oameni.
Purtarea sa cu totul nobilă, nefăÈ›arnică, plină de lepădare de sine È™i de dragoste stârnea de la sine uimire È™i respect în cei care trăiau lângă el È™i îi vedeau petrecerea de fiecare zi – desigur, fără ca el să dorească să trezească acest respect. Dimpotrivă, dumnezeiescul har ce sălăÈ™luia pururea înlăuntrul lui îi dădea simÈ›ământul duhovnicesc că era ”cel mai netrebnic dintre toÈ›i oamenii”.
Scria: „Nu am dorit nimic pe acest pământ, sufletul meu iubit, nici cinste, nici vrednicie, ci cu săracele mele puteri, precum zice cuvântul, în toată viaÈ›a mea, «trebuinÈ›elor mele È™i celora ce sunt cu mine au slujit mâinile acestea» (Fapte, 20, 34) È™i nu am urmărit prin vreo purtare vicleană să îi fac pe alÈ›ii să mă cinstească È™i să mă slujească. Vreau să mă mântuiesc È™i spre aceasta mă grăbesc, spre aceasta îmi îndrept toate săracele mele puteri”.
Era omul care putea să tămăduiască sufletele rănite de păcat, È›inute în legăturile unor patimi vechi È™i ale înrobirilor de tot felul. Acele suflete pe care alÈ›i duhovnici le-ar fi ocolit din pricină că erau anevoie de tămăduit – ba adeseori chiar cu neputinÈ›ă de tămăduit omeneÈ™te –, Gheronda le primea cu multă bucurie, pentru că Îl vedea în aceÈ™ti oameni pe ÎnsuÈ™i Hristos. Niciodată nu gândea ceva dispreÈ›uitor despre aceste suflete, iar dacă îl ascultau, le dăruia tămăduirea în Hristos.
Scrieti o recenzie
Editura Evanghelismos
Str. Ionescu Gheorghe nr. 5,
Bl. 141, Sc. 1, Ap. 2, Sector 4
Program L-V: 8-16
PENTRU COMENZI: 021-331.10.22
(vezi harta)