Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Prin această carte frumos ilustrată, cititorii se vor cufunda în traiul de zi cu zi al ursoaicei Bucurie È™i în întâmplările vieÈ›uirii ei alături de pustnicul drag – Sfântul Serafim din Sarov. Pe cititorii tineri îi va cuceri viaÈ›a sfântului È™i a prie­tenilor lui necuvântători. Cititorii mai maturi, îndeosebi părinÈ›ii, vor redescoperi prin ochii ursoaicei asceza, rugăciunea deasă, lacrimile pocăinÈ›ei È™i apriga luptă cu duhurile răutăÈ›ii. Plină de duioÈ™ie È™i căldură este È™i experienÈ›a întâlnirilor cu Maica Domnului pentru aceeaÈ™i ursoaică, Bucurie, care îÈ™i găseÈ™te – la măsura celor care nu cuvântă – pacea È™i rostul.

O carte despre nesfârÈ™ita armonie. A naturii, cu toate sălbăticiunile ei, dar mai cu seamă a duhului curăÈ›it printr-o viaÈ›ă creÈ™tină.

Georgia Briggs este originară din Alabama (SUA) È™i este pasionată de scris È™i desen încă din copilărie. S-a convertit la Ortodoxie la maturitate, găsind în ea deplinătatea frumuseÈ›ii È™i a tainei după care a tânjit toată viaÈ›a. Georgia este mamă, iconograf È™i autoare a romanului Icoana. O poveste despre puterea credinÈ›ei, apărută la Editura Sophia în 2017.

Editura Sophia / Editura Metafraze

Sfântul Porfirie este un fenomen unic în istoria Bisericii nu doar pentru harismele neobiÈ™nuite, asceza tăinuită sau dragostea nemărginită, ci mai ales pentru învăÈ›ătura sa nemaiîntâlnită. Alungă de la noi frica de pedeapsă È™i iad, făcând din Hristos prie­tenul, fratele nostru… Ne sfătuieÈ™te să nesocotim patimile, să nu ne preocupe sinele cel rău, ci cel bun, să ne dăruim din tot sufletul, cu sârg, iubirii lui Hristos, îndreptându‑ne astfel spre o sfinÈ›ire nesângeroasă, ca în felul acesta ne­voinÈ›a, cu totul de trebuinÈ›ă, să se săvârÈ™ească acum din iubire, din recunoÈ™tinÈ›ă faÈ›ă de Dumnezeu.
Mii de oameni È™i‑au găsit liniÈ™tea, îndreptarea, mân­tuirea mulÈ›umită iubirii pe care sfântul le‑a împărtăÈ™it‑o. Ucenic al Iubirii, cu dragoste È™i rugăciune faÈ›ă de toÈ›i, în uitare de sine, a lăsat focul dumnezeiesc să‑i ardă fiinÈ›a, arătându‑se călăuza noastră a tuturor spre Hristos.
Neîndoielnic, Sfântul Porfirie rămâne un mare dar trimis de Dumnezeu omului contemporan aflat în confuzie È™i necazuri!

Scrisa de Eleanor H. Porter, autoarea minunatului roman pentru copii Pollyanna, aceasta carte – David si vioara lui – este povestea unui baietel orfan, David, care isi afla calea in viata infrumusetand prin bunatatea, inocenta si talentul sau vietile tuturor celor pe care ii intalneste si castigandu‑le astfel dragostea.

Format: 14 x 20 cm

232 pagini

Facand parte din patrimoniul muzical national, muzica psaltica este deopotriva si emblema ortodoxiei noastre (alaturi de liturgica) si invatatura de credinta (dogma). Muzica psaltica este, asadar, viata Bisericii noastre stramosesti.

Pentru aceasta este necesar ca muzica psaltica sa nu fie doar un obiect de cercetare pentru un numar restrans de persoane, ci sa fie cunoscuta sub toate aspectele de catre toti preotii, cantaretii, calugarii si maicile din Sfintele Manastiri, si chiar de mirenii cu ravna si cu vocatie pentru cantarea noastra bisericeasca. (Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane)

Într‑un colţ de rai din împrejurimile Kievului – numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu – s‑a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX‑lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă l‑a canonizat în anul 2011, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul.

Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria Ortodoxiei trăite È™i despre grija pentru suflet – „lucrul cel nemuritor”, cea mai mare avuÈ›ie a noastră.

Volumul de faţă reprezintă ediţia a doua a cărÈ›ii: Cuviosul Bonifatie de la Teofania, "Bucuria de a fi ortodox", apărută pentru prima dată la Editura Sophia în 2011.

Nu se sfințesc cei fără de păcate, ci cei ce au fost în stare să‑și vadă greşelile. Să și le atingă fără a le fi teamă că se vor păta și li se va șifona imaginea. Cel ce și‑a văzut păcatele, ne spune Sfântul Isaac Sirul, e deasupra celui ce înviază morții.
Iar cărarea spre un nou început presupune regăsirea copilului din noi, pe care l‑am redus la tăcere, socotindu‑l de prisos. Căci copila­șul încă e acolo și ne așteaptă. Încă n‑a încetat să zâmbească și să se joace. Să se bucure de existență. Căci viața nu are un sens, ci ea însăşi e sensul. Este dar al lui Dumnezeu, descoperire a deplinătății în persoana lui Hristos, Care ne așteaptă s‑o trăim, nu să ne ascundem de ea.
Așadar, trăiesc cum pot și cât pot, înălțând doxologie și mulțumire. Înțeleg foarte limpede că nu pot să am sau să fac totul. Trăiesc cu ceea ce, fie greșit, fie bine, fac, cu lipsurile și golurile din care îmi este alcătuită viața, împăcându‑mă cu realitatea vieții și apropiindu‑mă tot mai mult de Dumnezeu.
Pr. Haralambos Papadopoulos