Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

La vreme bine primita, dupa soborniceasca recunoastere a proslavirii Ierarhului Nicolae in ceata sfintilor lui Dumnezeu, a aparut al doilea si ultimul volum al "Raspunsurilor la intrebari ale lumii de astazi".  Comoara intelepciunii apostolesti si parintesti se daruieste din belsug celor osteniti si impovarati prin lamuririle si povetele celui pe care Cuviosul Iustin Popovici il numea "Apostol intre Apostoli, Proroc intre Proroci".  Din raspunsurile nou-proslavitului Dascal al lumii si Ierarh omul contemporan, prea des cazut intre talharii cei nevazuti, primeste luminare si intarire, pace si bucurie, spor si suis neincetat catre Lumina Cea Neapropiata.

Alexandros Papadiamantis,scriitorul din „Umbra Athosului” (insula Skiathos), simbolul conştiinţei creştine literare neoelene, supranumit şi „sfântul literelor”, este unul dintre cei mai studiaţi şi iubiţi scriitori din literatura neoelenă a ultimelor două secole.

Papadiamantis rămâne pentru spaţiul literar poate cea mai importantă şi autentică fizionomie teologică a seco­lului trecut. Conştiinţa teologică a lui Papadiamantis este una a comuniunii şi, mai presus de toate, a vieţii liturgice. Toate capătă sens prin săvârşirea Sfintei Liturghii şi prin practicarea rugăciunii. În acest context, trebuie menÈ›ionată propunerea, întemeiată desigur, a introducerii acestuia în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe.

„Viaţa lui Papadiamantis şi sensibilitatea cu care se apropie de oameni sunt isihaste şi filocalice; întreaga lui fiinÈ›ă răspândeşte miros de tămâie şi această mireasmă a tămâiei aghioritice se înalţă din inima sa, revărsându-se peste scrie­rile sale. Textele lui sunt tămâiate cu smirna rugăciunii şi a rânduielilor liturgice ale Bisericii, iar ethosul său este latreutic, asemenea cântării de strană”.

Ierótheos, Mitropolit al Nafpaktosului

Cartea de faţă reprezintă un fenomen unic şi inestimabil în literatura ortodoxă a secolului al XX-lea: un sfânt al vremurilor moderne, cu experienţa unui război mondial, a închisorilor şi prigoanelor, ia una dintre Evanghelii şi o explică de la un cap la altul folosind limbajul şi noţiunile omului contemporan, făcându-i acestuia mai accesibil decât oricând Cu­vân­tul lui Dumnezeu. Scrisă cu rar talent literar, plină de numeroase exemplificări şi istorii din viaÈ›ă, această lucrare monumentală, fără egal în ultima sută de ani, se citeşte pe nerăsuflate: frumuseţea stilului, limpezimea expunerii, bogăţia cunoaşterii duhovniceşti pe care o aduce se împletesc într‑una dintre cele mai minunate şi ziditoare lecturi care pot fi recomandate creştinilor vremii noastre. 
 
• Cum dobândim puterea duhovnicească • Lupta cu slava deşartă şi ascunderea vieţii lăuntrice • Educarea perseverenţei şi a răbdării • Bogăţia, sărăcia È™i onestitatea în viaţa creştinului • Despre orbirea duhovnicească • Lucrarea demonică în sufletul omenesc • Mijloacele de întărire a credinţei • Formalismul È™i răcirea duhovnicească • Cum putem găsi liniştea sufletească • Calea lepădării de sine şi a supunerii • Regulile luptei cu patimile • 

Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia. Trebuie să te smereÈ™ti! Acesta este lucrul cel mai de preţ şi cel mai de folos! GrăieÈ™te prorocul David: „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă È™i smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”
Mai bine un păcătos smerit decât un drept plin de mândrie! Trebuie să petreci împreună cu Domnul prin rostirea Rugăciunii lui Iisus. În mintea ta, în inima ta, în cugetul tău È™i pe buzele tale pururea să fie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÈ™te‑mă pe mine, păcătosul.”
Cât de fragile sunt cele pământeÈ™ti: È™i frumuseÈ›ea, È™i sănătatea! Să-I aducem mulÈ›umită Domnului È™i să ne mărturisim înaintea Lui neputinÈ›a È™i nevrednicia, să Îi mulÈ›umim cu smerenie.
Ieromonahul Nikon

EdiÈ›ia de faÈ›a face parte din volumul "Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina" apărut în 2005.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

EU SUNT CEL CE ESTE. Într-adevăr, El este FiinÈ›a. El singur e viu cu adevărat. Orice fiinÈ›are chemată din adâncul nefiinÈ›ei există numai prin voinÈ›a Sa. ViaÈ›a mea, până în cele mai mici amănunte, vine numai È™i numai de la El. El umple sufletul, legându-l din ce în ce mai intim de El ÎnsuÈ™i. Contactul conÈ™tient cu El pecetluieÈ™te omul pentru totdeauna. Un astfel de om nu se va mai depărta de Dumnezeul iubirii pe Care a ajuns să-L cunoască. Mintea sa renaÈ™te. Dacă până atunci era înclinat să vadă pretutindeni procese naturale determinate, acum începe să sesizeze totul în lumina Persoanei. CunoaÈ™terea Dumnezeului Personal poartă un caracter personal intrinsec. Asemănătorul recunoaÈ™te asemănătorul. Plictiseala de moarte a impersonalului ia sfârÈ™it. Pământul, întregul univers, Îl vestesc: „Cerurile È™i pământul Îl laudă, marea È™i toate câte se miÈ™că în ea” (Psalmii 68, 38). Și El ÎnsuÈ™i caută să fie împreună cu noi, să ne împărtăÈ™ească belÈ™ugul vieÈ›ii Sale (cf. Ioan 10, 10). Iar noi, la rândul nostru, însetăm de acest dar.
Arhimandritul Sofronie