(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Milostivul È™i Atotpurtătorul de grijă Dumnezeu, care în cursul veacurilor a luminat pe aleÈ™ii Săi: DrepÈ›i, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Dascăli È™i înflăcăraÈ›i credincioÈ™i ai Bisercii Vechiului È™i Noului Testament, să reverse Dumnezeiescul Său Dar asupra tuturor cititorilor È™i ascultătorilor celor scrise în cartea acesasta È™i să le dea putere de sus a vieÈ›ui drept creÈ™tineÈ™te È™i a deveni făclii luminătoare în mijlocul lumii acesteia care zace în întuneric È™i în umbra morÈ›ii. El, cu puterea Sa Dumnezeiască, să aprindă într-înÈ™ii focul Duhului Sfânt È™i să le ajute a se folosi bine tot restul vieÈ›ii lor, spre folosul lor propriu duhovnicesc, spre binele obÈ™tesc, spre reînvierea minunatelor È™i luminatelor adunări creÈ™tineÈ™ti È™i naÈ›ionale într-un cuget, simÈ›ire È™i suflet, spre progresul personal, al Bisericii, al NaÈ›iunii È™i spre Slava lui Dumnezeu.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl È™i împărtăÈ™irea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toÈ›i, fraÈ›ilor. Amin. (2 Cor. 13, 16)

Lumea È™i sufletul sunt două creaturi ale Dumnezeirii, pe care cei vii nu le cunosc È™i nu le preÈ›uiesc precum se cuvine. RepauzaÈ›ii însă cunosc adevăratul lor preÈ›. Să întrebăm pe împăraÈ›ii pământului, pe tiranii cetăÈ›ilor, pe filozofii neamurilor È™i bogaÈ›ii care s-au bucurat o clipă de frumuseÈ›ile, plăcerile, slava È™i ademenirile lumii acesteia, să ne spună ei ce au dobândit din toate deÈ™ertăciunile lumii? Ce au luat din lumea aceasta cu ei în mormânt? Ei tac. Nu ne spun nimic. De ce? Pentru că chiar de ne-ar vorbi ei adevărul, oamenii cufundaÈ›i în felurite deÈ™ertăciuni È™i griji lumeÈ™ti, n-ar crede. Oamenii cred numai în ceea ce văd, adică, în cele materiale, dar ei nu cred È™i în ceea ce ne spune Dumnezeu, în lumea spirituală, creată de El, în care ne este pregătită nouă adevărata, desăvârÈ™ita È™i eterna fericire.

Multă grijă îl cuprinde pe cineva când este chemat la palat de stăpânitorul sau conducătorul patriei sale. Mai întâi se socoteşte cum să se prezinte mai înţelepţeşte, mai curat şi mai bine. Plecând de acasă, pe drum îşi face bine socoteală cum să se prezinte, să se mişte, să stea şi cum să grăiască înaintea mai-marelui său, pentru a-i bine-plăcea şi a dobândi cele de folos.

În cartea aceasta vom vorbi despre felurite lucrări minunate ale sufletului omenesc È™i despre păzirea lui de către Îngerii păzitori, în seama cărora este încredinÈ›at de ÎnsuÈ™i Creatorul lui, adică de Dumnezeu.

În lucrarea de faÈ›ă, cititorii È™i ascultătorii atenÈ›i, vor afla multe lucrări minunate ale sufletului omenesc, care le vor dezvolta cunoÈ™tinÈ›ele în această latură interesantă È™i preÈ›ioasă, de care folosindu-se se pot apropia È™i uni cu adevărata dragoste fiască de Dumnezeu Creatorul È™i AtoateÈ›iitorul.

Milostivul Dumnezeu, Căruia toate-I sunt cu putinÈ›ă, să dea putere È™i Har lucrării acesteia È™i celor ce o vor citi È™i asculta cu atenÈ›ie È™i drag. Mila Lui să umple de cunoÈ™tinÈ›ă heruvimicească È™i dragoste serafimicească, toate sufletele care se vor folosi cu drag È™i luare-aminte de acest umil Tezaur Duhovnicesc, È™i să ne ajute tuturor a ne alimenta cu îmbelÈ™ugare din DumnezeieÈ™tile învăÈ›ături, È™i a dobândi amândouă fericirile: vremelnică È™i veÈ™nică.

Protosinghel Nicodim Mandinta

„Nimeni nu poate sluji la doi Domni – zice Mântuitorul – că sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţine şi de altul nu va griji. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona”4.
Între multele obiceiuri rămase de la păgânii idolatri ai trecutului, conservate tacit şi cu îndărătnicie infernală de majoritatea creştinilor necopţi la minte, inconştienţi, este şi împopoţonarea cu felurite: mode, lux şi podoabe idoleşti. De te duci la o serbare, la o nuntă, la o petrecere; la cârciumă, joc, bal, serată şi alte petreceri lumeşti, vezi majoritatea lumii acesteia, purtătoare de nume creştinesc, despuiată de smerenie şi modestie, de întreaga înţelepciune şi de buna cuviinţă creştinească, şi împodobită cu felurite fleacuri şi deşertăciuni infernale, cu care îşi împopoţonau păgânii idolii lor şi pe ei. Feluritele deşertăciuni idoleşti: cercei, brăţări, mărgele, coliere, hurmuz, panglici, funde, salbe, zălişoare şi alte fleacuri se văd agăţate pe corpul lor. Aceste deşertăciuni arată că lumea care le poartă e înclinată mai mult la păgânism decât la creştinism, că vieţuieşte mai mult păgâneşte decât creştineşte. Numele creştinesc pentru lumea aceasta, lipsită de vieţuirea creştinească şi pasionată după deşertăciunile idoleşti, credinţe superstiţioase, etc, e asemenea unei case pustii, a unei prăvălii cu firmă frumoasă afară; iar înăuntru plină de gunoaie, murdării, şoareci şi felurite jivine uricioase, asemenea nucilor seci, alunelor viermănoase, poamelor putrede, etc.