(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Sfant si dumnezeiesc lucru a savarsit cuviosul Nicodim Mandita, care pe intelesul tuturor, a raspandit in scris Cuvantul lui Dumnezeu in sufletul poporului binecredincios din tara noastra. Pentru lucrarea sa duhovniceasca, pentru dragostea lui fierbinte fata de sfanta Ortodoxie, este vrednic sa fie asezat in randul Sfintilor pe care Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, i-a ales din sanul poporului roman si i-a incununat cu nemurirea.

Răscumpărarea omenirii de sub puterea diavolului, a morÈ›ii È™i a iadului, s-a făcut de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru înlăturarea stării nefericite: "Trebuia - precum zice fericitul Augustin una din două: Sau omul să se ridice la Dumnezeu, sau Dumnezeu să se pogoare la om". Prima fiind cu neputinÈ›ă, a rămas ca răscumpărarea omenirii să se facă tot din partea Dumnezeirii, prin Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta El poartă È™i numirea de Răscumpărător. Aceasta ne-o arată Dumnezeiasca Scriptură în mai multe locuri. Odată cu rostirea pedepsei protopărinÈ›ilor noÈ™tri pentru călcarea poruncii, Dumnezeu în milostivirea Sa, le-a dat È™i nădejdea mângâietoare a venirii în lume a unui Răscumpărător sau Mântuitor, care să scape omenirea de sub greutatea păcatului.

Răscumpărarea sufletului nostru a adus-o Mântuitorul prin sângele Lui, asemenea unui pelican care îÈ™i hrăneÈ™te puii cu sângele său. Despre pelican se spune că îÈ™i hrăneÈ™te puiÈ™orii cu sângele său. ÎÈ™i împunge pieptul cu ciocul È™i lasă să picure sânge pentru puiÈ™orii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: "Eu îmi hrănesc puii cu sânge". Iar puiÈ™orii, la rândul lor, ar putea zice È™i ei: "Noi trăim cu sânge"". [...]

Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii È™i Sângele Crucii! Și noi trăim prin Sânge. Și noi trăim prin "Sângele Mielului". Fără acest Sânge nu este - È™i nu poate fi - nici viaÈ›ă, nici mântuire.

Protos. Nicodim MăndiÈ›ă

Într-un autentic spirit patristic Părintele Nicodim MăndiÈ›ă prezintă în cartea de faÈ›ă adevăratele jaloane duhovniceÈ™ti pentru trăirea vieÈ›ii noastre înÈ›eleasă ca dar al lui Dumnezeu È™i crucea pusă peste acest dar ce conduce prin înviere la dobândirea ÎmpărăÈ›iei Cerurilor.

Chiar din "PRECUVÂNTARE" ilustrul duhovnic ne atenÈ›ionează spunând: "Adâncindu-ne în felul de vieÈ›uire al creÈ™tinilor după Dumnezeu, vedem patru feluri de vieÈ›uiri: Fecioria, Căsătoria, CurăÈ›ia È™i Călugăria. Aceste patru feluri de vieÈ›uire creÈ™tinească aÈ™ezându-le în cele patru părÈ›i ale punctelor cardinale, avem astfel în faÈ›a noastră aidoma, strălucitorul semn al Sfintei È™i de viaÈ›ă purtătoarei Cruci".

Dintru început trebuie să înÈ›elegem că niciunul dintre aceste feluri de vieÈ›uire nu este de condamnat căci toate se cer împlinite în dragoste faÈ›ă de Dumnezeu, în asceză È™i curăÈ›ie.

Constatăm cu bucurie că paginile cărÈ›ii sunt împodobite cu numeroase exemplificări din viaÈ›a trăitorilor cu viaÈ›ă îmbunătăÈ›ită È™i a sfinÈ›ilor. Aceasta "zideÈ™te" cu uÈ™urinÈ›ă pe credinciosul obiÈ™nuit È™i aduce un real folos sufletesc.

Sunt unii care acuza indreptarele de spovedanie in general, si pe cel al parintelui Nicodim Mandita in particular, ca mai mult ar face rau decat bine.  Unii spun de pilda ca acei crestini care se spovedesc folosind indrumarul se concentreaza pe pacatele mici si de aceea le pierd din vedere pe cele mari.

La prima vedere, argumentul unor astfel de critici pare foarte logic si rational.  Insa tocmai aici sta pericolul, mai cu precadere in randul nostru celor ce avem pretentii ca suntem mai scoliti, ca avem diplome si ii privim cam de sus pe oamenii mai simpli.  Din pacate, multi dintre noi ne limitam doar la ratiune, si uitam ca harul lui Dumnezeu nu lucreaza in omul care se calauzeste numai dupa ratiunea cu care e inzestrata firea noastra cazuta.

Milostivul È™i Atotpurtătorul de grijă Dumnezeu, care în cursul veacurilor a luminat pe aleÈ™ii Săi: DrepÈ›i, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Dascăli È™i înflăcăraÈ›i credincioÈ™i ai Bisercii Vechiului È™i Noului Testament, să reverse Dumnezeiescul Său Dar asupra tuturor cititorilor È™i ascultătorilor celor scrise în cartea acesasta È™i să le dea putere de sus a vieÈ›ui drept creÈ™tineÈ™te È™i a deveni făclii luminătoare în mijlocul lumii acesteia care zace în întuneric È™i în umbra morÈ›ii. El, cu puterea Sa Dumnezeiască, să aprindă într-înÈ™ii focul Duhului Sfânt È™i să le ajute a se folosi bine tot restul vieÈ›ii lor, spre folosul lor propriu duhovnicesc, spre binele obÈ™tesc, spre reînvierea minunatelor È™i luminatelor adunări creÈ™tineÈ™ti È™i naÈ›ionale într-un cuget, simÈ›ire È™i suflet, spre progresul personal, al Bisericii, al NaÈ›iunii È™i spre Slava lui Dumnezeu.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl È™i împărtăÈ™irea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toÈ›i, fraÈ›ilor. Amin. (2 Cor. 13, 16)

Dumnezeu Creatorul, mult Milostivul purtator de grija a mantuirii noastre, vrand a ne curati de zgura, rugina si netrebniciile tuturor desertaciunilor care pustiesc inimile crestinilor de zestrea bogatiilor Divine, hotaraste in porunca a IX-a sa ne parasim de orice strambaturi ale gandului, cuvantului, activitatii noastre zilnice , zicand hotarator: Sa nu marturisesti stramb asupra apropelui tau.  La aceasta porunca gresesc: aceia care marturisesc stramb si cu nedreptate, ca sa pagubeasca, sau sa faca rau fratelui lor; cei ce au pareri si presupusuri asupra fratelui lor (ca minciuni sunt si acestea ale mintii); cei ce rad de slutirile cele firesti ale mintii, sau ale glasului, sau ale fetei sau ale celorlalte membre ale trupului aproapelui, fiindca nu este el pricina acestor slutiri; si judecatorii cei ce fac judecata nedreapta sau pentru ca nu cerceteaza bine lucrul.  La aceasta inca greseste, de a sfatuit cineva, sau a indemnat pe altul cu invrajbiri nedrepte de a lua vreo dregatorie; de a putut sa opreasca invinuirile si marturiile cele mincinoase si nu a voit; de poarta cuvinte si vesti despre vatamarea aproapelui; de a osandit, sau a clevetit, sau a ascultat cu placere pe altii clevetind, sau a laudat pe clevetitor, sau s-a lingusit si cu nedreptate a laudat pe altcineva. (Ies. 20, 16)

Protos. Nicodim Mandita