Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Ljiljana Habjanović Đurović, deja cunoscută micilor cititori români prin "Viața Sfintei Parascheva povestită pen­tru copii", ne dăruieşte o nouă carte adre­sa­tă celor mici, de data aceasta inspira­tă din istoria Mântuirii.
 În această scurtă povestire, imaginaţia poetică a autoarei, înaripată de evlavia față de Maica Domnului, zu­gră­­­veşte imagini accesibile cu ușurință minţii şi sensibilităţii copilăreşti. 
Cei mici vor găsi în atmosfera plină de bunătate şi credinţă a acestor imagini o înrâurire lină şi binefăcătoare. 

Episcopul Nicolae Velimirovici ne ofera, prin scrisorile sale, solutii la nelinistile si intrebarile noastre.  Raspunsurile acestui mare duhovnic lamuresc unele dintre cele mai grave probleme actuale: sinuciderea, blestemul si binecuvantarea, nationalismul, razbunarea mortilor, moda etc.

O poveste tulburătoare despre descoperirea credinÈ›ei

***

O călătorie în Muntele Athos – între zidurile sfinÈ›eniei îngereÈ™ti È™i sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului.
O poveste tulburătoare despre depăÈ™irea certitudinilor umane È™i descoperirea Adevărului.
O fascinantă căutare lăuntrică, istorisită cu talent, umor È™i sensibilitate.

***

– Ascultă, deci, un cuvânt care nu e rod al înÈ›elepciunii mele, ci al unui bătrân foarte luminat: „Dacă vezi lucrurile cu ochii unei albine, pe toate le vei vedea ca mierea. Dacă însă le vezi cu ochi de muscă, pe toate le vei vedea murdare.”
Zicând aceste cuvinte, stareÈ›ul se ridică, socotind discuÈ›ia încheiată. Iorgos s‑a ridicat È™i el È™i s‑a îndreptat spre uÈ™ă. Înainte să iasă, s‑a oprit È™i, întorcându‑se, a zis:
– Dacă pui o albină într‑un grajd, o să plece, fiindcă nu va găsi nimic de folos. Dacă pui o muscă în stup, albinele or s‑o omoare. Se va vedea ce sunt după felul în care voi pleca de aici È™i când voi pleca.
Când a rămas singur, bătrânul cu părul alb s‑a aÈ™ezat înaintea icoanei Maicii Domnului È™i cu voce frântă È™opti: „Împărăteasa tuturor, o muscă a intrat în Grădina ta. Tu, care alergi grabnic înaintea oricui te cheamă È™i împărtăÈ™eÈ™ti durerea noastră, a tuturor, mijloceÈ™te la Fiul tău să îl miluiască! A pierdut calea, să nu‑și piardă È™i sufletul!”

***

Lectura acestei cărÈ›i constituie o binefacere atât pentru cititorul fami­liarizat cu lumea credinÈ›ei, cât È™i pentru cei mai puÈ›in apropiaÈ›i de spaÈ›iul Bisericii. Îndeosebi cei care nu s‑ar apropia cu uÈ™urinÈ›ă de o carte cu conÈ›inut teologic vor avea neaÈ™teptata surpriză a unei lecturi parcurse dintr‑o răsuflare, care te introduce treptat È™i cu măiestrie într‑o lume plină de frumuseÈ›e È™i taină.
Din paginile cărÈ›ii, ­dominate de ­dialoguri savuroase, cititorul, mai mult sau mai puÈ›in sceptic, află răs­pun­­suri pertinente È™i cuceritoare prin firescul È™i justeÈ›ea lor la întrebările mereu actuale cu privire la existenÈ›a lui Dumnezeu, iar cel deja credincios redescoperă un univers pe care îl credea cunoscut, învăÈ›ând modul de a purta un dialog cu cei care nu îi împărtăÈ™esc convingerile.
Această extraordinară carte con­sti­­tuie un prilej pentru fiecare cititor de a trăi propria minune pe tărâmurile credinÈ›ei.

Cuvintele calde È™i neprefăcute ale Sfântului Ambrozie al Optinei, izvorâte din preaplin de dragoste È™i împreună-pătimire, mângâie cu delicateÈ›e inima întristată, tămăduiesc cu pricepere sufletul copleÈ™it de multele necazuri ale lumii, dau nădejde deopotrivă celor ce se nevoiesc cu statornicie È™i celor mai neputincioÈ™i, descoperă înÈ›elesuri adânci, pline de lumină, ale cântărilor din marile praznice ale Bisericii. Mai presus de toate însă, îi fac părtaÈ™i pe toÈ›i cei care le citesc la marea È™i negrăita bucurie a NaÈ™terii È™i a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aprinzând dorul de Dumnezeu È™i de ÎmpărăÈ›ia Lui cea neclintită chiar È™i în omul adeseori ispitit de îndoiala È™i de relativismul vremurilor de azi.
„Dacă creÈ™tinul, sârguindu-se, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos, se întrarmează totdeauna, întru credinÈ›ă È™i nădejde, cu Rugăciunea lui Iisus È™i cu semnul Sfintei Cruci, atunci trece fără frică È™i fără de primejdie nu doar de întâmplările cele întristătoare È™i anevoioase din această viaÈ›ă, ci È™i de vămile prin care va să treacă sufletul după moarte. Dacă ne împărtăÈ™im cu credinÈ›ă È™i fără de osândă cu Trupul È™i Sângele lui Hristos, toate vicleÈ™ugurile duÈ™manilor noÈ™tri netrupeÈ™ti care ne necăjesc rămân nelucrătoare È™i deÈ™arte. Mila lui Dumnezeu înconjoară È™i ocroteÈ™te pe creÈ™tinul care se sileÈ™te, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos È™i spre pocăinÈ›ă, È™i nu numai în toate zilele sale pământeÈ™ti, ci È™i în clipa trecerii lui spre viaÈ›a cea viitoare, spre a-l face să locuiască în casa Domnului cea cerească, în vecii cei nesfârÈ™iÈ›i.”
Sfântul Ambrozie al Optinei

Din inima Balcanilor aromani, trei chipuri de lumina ne poarta, calauze neratacite pe drumurile credintei, spre scopul ultim al vietii noastre.  Deschide paginile acestei carti, cititorule: te asteapta, vrand sa te faca partas virtutilor si darurilor lor de buna mireasma duhovniceasca: Gheorghe Mucenicul, Ioanichie Cuviosul, Teofil Marturisitorul.

Din vremurile departate ale Bizantului imparatesc si ale stapanirii sultanilor otomani, am adunat aici, pentru intaia oara in limba noastra, trei Vieti de Sfinti care sa te incante, sa te invete, sa schimbe in bine toata viata ta: Gheorghe din Kratovo, Ioachim din Pustia Osogovei si Teofil Marturisitorul iti vor da privirea limpede a credintei, ravna statornica a nadejdii, suisul neincetat al dragostei.  Pune aceste Vieti in inima ta, si vei avea trei prieteni in Rai pentru totdeauna.

Cand omul se instraineaza de Dumnezeu, izvorul vietii, viata pe pamant devine fara sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor placeri. Dar fiindca sufletul, prin firea sa, are trebuinta de Dumnezeu, singuratatea ajunge de neindurat pentru suflet si pricinuieste nemultumire, descurajare si disperare. Depresia (cuvant modern pentru deznadejde) este un fel de plictiseala avand pricina in om, impreunata cu insuflarea pamanteasca de a trai dupa chipul lumii cazute. Omul modern este inchis ca o pasare in cusca sa, fara alta alternativa decat disperarea pricinuita de lipsa libertatii duhovnicesti.
Invatatura ortodoxa despre deprimare este precisa si imbelsugata. Veacuri la rand ea s-a dovedit valida, daca e aplicata cum invata Sfintii Parinti, ajutand astfel milioane de crestini sa infranga duhul demonic al deprimarii, ajungand la libertate si mantuire.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan