Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri. Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie. Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin. Notatie psaltica.

Viata, minunile si povatuirile duhovnicesti ale unui simplu preot de tara din zilele noastre. Parintele Dimitrie Gagastathis a fost un astfel de om simplu si slab, ales de Dumnezeu spre a-i lumina pe altii in aceste vremuri grele. Nu avea educatie - nu pute nici macar sa tina o predica asa cum se cuvine - dar, in marea sa simplitate si dragoste fata de Dumnezeu, s-a invrednicit a primi din plin harul lui Dumnezeu si de a se face pe sine o predica vie. Cuvintele Sfintei Scripturi: Cetatea noastra este in Ceruri(Filip. 31, 20) s-au implinit in omul acesta, care traind in mijlocul grijilor si problemelor vietii de zi cu zi care ne tulbura pe toti, a reusit, datorita marii sale iubiri si devotamentului fata de Dumnezeu, a curatiei pruncesti a inimii sale, a umilintei si smereniei, in acelasi timp sa vietuiasca cu adevarat printre Sfintii din Cer. Cartea cuprinde, in cea mai mare parte, note autobiografice preluate din corespondenta Parintelui Dimitrie. In aceste note ne sunt relatate numeroase intamplari minunate, extraordinare, care, in plus, sunt redate cu o marenaturalete si simplitate, intamplari care, probabil, i-ar putea soca sau chiar scandaliza pe unii. La urma urmelor, a vietui printre Sfinti este, din pacate, unul din lucrurile cu care societatea noastra nu este obisnuita. Cititorul, insa, trebuie sa tina seama de faptul ca aceasta istorisire facuta de la un preot simplu si nevinovat, care nu avea cunostinte despre scrierile savante, dar intru care Hristos traieste(Gal. 2, 20) si care a considerat ca o proslavire adusa lui Dumnezeu faptul de a impartasi celorlalti tot ceea ce a experimentat.

Parintii acelei vremi aveau multa credinta si simplitate si cei mai multi aveau putina invatatura de carte. Dar fiindca aveau smerenie si ravna pentru nevointa, primeau mereu iluminarea dumnezeiasca. Pe cand in vremea noastra, cand s-au inmultit cunostintele, din pacate ratiunea a zdruncinat din temelii credinta oamenilor si a umplut sufletele de semne de intrebare si indoieli. Asadar, firesc este sa ne lipsim si de minuni, deoarece minunea se traieste si nu se explica prin ratiune.

Notatie psaltica.

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu. Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om. Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

Textul din aceasta carte cu titlul Semnele vremurilor, 666, l-a scris Parintele Paisie si a insistat sa circule asa cum l-a scris el de mana, fara corecturi, deoarece se temea ca nu cumva unii sa spuna ca nu l-a scris el. Si astfel sa incerce, oarecum indirect sa tulbure apele, nefiind de acord cu adevarul spus de Staret.

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti de la Sfantul Munte, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Parintele Paisie pentru a-l vedea si a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colturi ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Africa. Si toti plecau bucurosi si impacati sufleteste dupa o intalnire cu parintele.

Frumoasa Manastire Sihastria este asezata intr-un loc linistit si retras de lume. In timpurile vechi aici locuiau sihastrii, de aceea si-a primit numele de Sihastria. Pana sa se deschida drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia sa strabati sapte kilometri prin padure ca sa ajungi la destinatie, iar daca te apuca noaptea, aveai ocazia sa mai intalnesti cate un lup sau urs ori alte animale salbatice. Iarna era si mai greu din cauza zapezilor, care depaseau intotdeauna un metru. Dar era bine pentru calugari, deoarece ramaneau doar ei si Dumnezeu. Monah Pimen Vlad

Ambele volume ale cărÈ›ii de faÈ›ă(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezenÈ›a reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulÈ›umit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială È™i psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărÈ›ii de faÈ›ă, pătrunsese adânc È™i în mediile bisericeÈ™ti, în special în rândurile clerului mediu È™i înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreÈ› È™i în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-810-8
Status: in stoc

Hristos este pururea cu noi. Viata, minunile, rugaciuni

Colectia: Alte carti
Autor: Sf. Ioan Rusul
Editura: Sophia
Numar de pagini: 160

Sfântul Ioan Rusul a fost un om simplu, cu inima deschisă către Dumnezeu È™i semeni, È™i către întreaga făptură, iar dragostea dumnezeiască ce i-a umplut sufletul l-a proslăvit întru îndelunga sa răbdare È™i iubire de osteneală. AÈ™a se face că astăzi el îi cuprinde È™i îi îmbrățiÈ™ează în rugăciunile sale pe toți cei care îÈ™i îndreaptă inima spre el, făcându-li-se întâmpinare dătătoare de nădejde, sănătate È™i dragoste tuturor celor apăsați de poverile viețuirii pe acest pământ.

Sfinte Ioane, primeÈ™te întru blândețea ta dumnezeiască toate frământările, durerile È™i sfâÈ™ierile noastre lăuntrice È™i, unindu-ne cu Crucea Mântuitorului, tămăduieÈ™te-ne mulțimea neputințelor sufleteÈ™ti È™i trupeÈ™ti, dăruindu-ne luminarea cea sfântă a minții È™i a inimii ca, astfel împuternicindu-ne în trecerea prin pătimirile veacului acesta, să rămânem nedespărțiți de Hristos Dumnezeu È™i, biruind cu El moartea noastră lăuntrică, să ne învrednicim a-L vedea veÈ™nic întru strălucirea cea minunată a dragostei Sale.

Pret: 15.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce înseamnă isihia.
  ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
  Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cum primim in inima Rugaciunea lui Iisus. Sfaturile unui isihast necunoscut - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate.
  Dau mulţumită Domnului pentru îmbelşugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu!
  Sfântul Ioan de Kronstadt

Adevarurile in care cred - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” despre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane.
  De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii.

Akedia, fata duhovniceasca a deprimarii. Cauze si remedii - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!
  
  Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice. Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.
  
  La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".
  
  Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Am iubit patimirea - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii.

Apocalipsa Sf. Ioan - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şiâ€‘au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şiâ€‘a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine nâ€‘a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi nâ€‘a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are...
  Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncăâ€‘l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spuneâ€‘i gândului tău şi repetăâ€‘i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”.

Armele razboiului nevazut - Sf. Ioan Rusul

Sophia

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Care este menirea femeii în această lume? Pentru cei mai mulÈ›i dintre noi, o astfel de întrebare ar putea fi considerată stranie, dacă È›inem seama de faptul că femeia − fiind părtaÈ™ă firii omeneÈ™ti − are aceeaÈ™i menire la fel ca È™i bărbatul: mântuirea, desăvârÈ™irea de sine, năzuinÈ›a după chipul Creatorului… Femeia îşi are însă şi menirea sa aparte, diferită de cea a bărbatului.
  
  Din profundele analize duhovniceÈ™ti cuprinse în cartea de faÈ›ă, orice creÈ™tin îÈ™i va putea lămuri multe dintre aspectele legate de menirea femeii în raport cu VeÈ™nicia È™i rolul ei în lumea de astăzi.

Femeia si sfintele ei rosturi - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Hristoase Preadulce, Iisuse al meu Atotbune, plineÈ™teâ€‘mi, roguâ€‘mă, inima de dragostea Ta nestinsă È™i de pomenirea Ta necontenită ca să ard în dulceaÈ›a iubirii Tale asemenea unei flăcări aprinse pe care mulÈ›ime de ape nâ€‘o va putea stinge.
  
  Mântuitorule, Ziditorule, al tuturor Luminătorule, ridicăâ€‘mă, trezeÈ™teâ€‘mă spre frica de Tine; dăâ€‘mi a Teâ€‘ndrăgi, pregustând din a Ta iubire, dăâ€‘mi aripi spre a mă înălÈ›a, în zbor, la nepătimire.

Carte de rugaciuni pentru feluritele nevoi ale sufletului si trupului. Rugaciuni filocalice 2 - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Bobby Allonby e un băieÈ›el de aproape cinci ani, orfan de mamă. LocuieÈ™te cu bunica, mătuÈ™a È™i unchiul lui – oameni ocupaÈ›i, austeri, pentru care prezenÈ›a unui copil nu e decât sâcâitoare. EducaÈ›ia lui este lăsată pe mâna unei dădace, care are grijă ca cel mic să nu-i deranjeze prea des.
  Bobby aÈ™teaptă în fiecare zi, cu multă încredere, întoarcerea tatălui său, împărtăÈ™indu-È™i visele È™i secretele celui mai bun prieten – nu un câine sau un urs împăiat, ci un baston cu un cap de fildeÈ™, pe care Bobby l-a numit Nobbles È™i de care nu se desparte zi È™i noapte.
  Romanul surprinde viaÈ›a deloc simplă a băieÈ›elului, plină de aventuri copilăreÈ™ti, relaÈ›iile cu puÈ›inii prieteni È™i familia, dar, mai ales, căutarea Raiului È™i a mântuirii prin descoperirea credinÈ›ei. Este o poveste despre durere, iertare È™i, mai cu seamă, despre adevărata dragoste.

Eu si prietenul meu de nadejde. O poveste minunata despre copilarie si dorul de Dumnezeu - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Suntem în anul 68. SfinÈ›ii Apostoli Petru È™i Pavel au fost uciÈ™i cu cruzime, toţi creştinii sunt vânaţi şi persecutaţi. Împăratul Nero, veÈ™nic însetat de sânge, este hotărât să îi nimicească o dată pentru totdeauna pe toÈ›i cei care cred în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Creştinii ştiu că îi pândeşte tortura È™i moartea, dar răcnetul nemilos al fiarei păleÈ™te în faÈ›a iubirii lui Dumnezeu, nesecat izvor de viaÈ›ă.
  
  Când Nero porunceÈ™te este o poveste despre credinÈ›ă, dragoste È™i curajul de a înfrunta moartea. Este o poveste care îi cheamă pe cei care au cunoscut şi au înţeles minunata putere a lui Dumnezeu săâ€‘L mărturisească în faÈ›a oamenilor È™i săâ€‘i întărească prin exemplul lor. Mesajul ei este mereu actual, iar Aliki Kafetzopoulou reuÈ™eÈ™te să surprindă cu măiestrie chipurile copiilor întrâ€‘o lume tulburată, cu frământările È™i bucuriile lor, cu prieteniile È™i întâlnirile lor ziditoare. Sunt pagini de lectură care ne însufleÈ›esc, ne dau curaj, ne limpezesc È™i ne întăresc în credinÈ›ă.

Cand Nero porunceste - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Fericitul Ioan Maximovici de Shanghai si San Francisco (1896-1966) a fost in acelasi timp teolog inspirat de Dumnezeu si nebun pentru Hristos, inflacarat ierarh misionar si hranitor al saracilor, ascet jertfelnic si parinte iubitor al orfanilor.
  Lucrarea de fata cuprinde numeroase materiale despre viata Sfantului Ioan si o suta de marturii ale sfinteniei sale. Printr-o privire amanuntita in viata unui singur om, aceasta carte le arata calea spre o viata de sfintenie in vremurile noastre celor care o cauta.
  
  Traducere din limba engleza de Dana Cocargeanu

Fericitul Ioan Maximovici - viata si minunile - Sf. Ioan Rusul

Sophia

- Cum putem noi, făpturi pământeÈ™ti supuse morÈ›ii, să înÈ›elegem suspinul È™i lacrima cea mai presus de suspin È™i lacrimă care îÈ›i potopesc sufletul? Cum vom cuprinde È™i mărgini în cuvinte seninul È™i strălucirea dumnezeiască a feÈ›ei tale, prin care deopotrivă se fac arătate Răstignirea È™i Învierea Domnului Hristos? Ce vom putea noi spune despre durerea ta pentru noi, care nu-È™i găseÈ™te alinare de la faÈ›a multelor noastre păcate È™i fărădelegi? È˜i ce vom grăi înaintea dumnezeieÈ™tii tale priviri, care vede în noi cuvântul prin care am fost aduÈ™i la fiinÈ›ă È™i viaÈ›ă prin sfatul È™i lucrarea Preasfintei È™i de viaÈ›ă făcătoarei Treimi? De necuprins inimii pământeÈ™ti este supinul tău, Preacuvioase Efrem, căci neostoitul tău dor este veÈ™nic È™i, prin Duhul Sfânt, s-a făcut una cu cel al Domnului Hristos, Care a grăit Tatălui: „Ca toÈ›i să fie una, după cum Tu, Părinte, Întru Mine È™i Eu întru Tine, aÈ™a È™i aceÈ™tia în Noi să fie una” (Ioan 17, 21). Cu adevărat, acestui veac pământesc îi este cu neputinÈ›ă să cuprindă măsura desăvârÈ™ită a acestui suspin È™i dor întru care a înviat din morÈ›i Fiul È™i Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, noi, cei care nu putem lua asupră-ne prihănirea celor pe care le-am săvârÈ™it în afara Evangheliei, te rugăm, Mare Mucenice al lui Hristos, fă tu să răsară întru noi cuget înnoitor È™i nădejde de biruinÈ›ă, învăÈ›ându-ne în taina inimii felul în care se face lucrătoare puterea Sfintei Cruci È™i a numelui Fiului lui Dumnezeu. ÎÈ›i mulÈ›umim, preablândule Părinte Efrem, È™i suntem încredinÈ›aÈ›i că toate acestea deja le săvârÈ™eÈ™ti pentru noi, dintru puterea Mângâietorului Duh, care se arată deplin lucrătoare întru Crucea lui Hristos, proslăvind numele Tatălui È™i al Fiului È™i al Sfântului Duh. Amin