Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas

ARHIEPISCOPUL LUCA AL CRIMEII: Un sfânt născut în secolul al XIX-lea, trecut la veşnicie în secolul al XX-lea şi făcător de minuni al secolului al XXI-lea – chirurg genial, mărturisitor al credinţei în închisori şi în lagăre, vindecând cu darul său, în timpul vieţii şi după moarte, boli în faţa cărora ştiinţa omenească rămâne neputincioasă.
Pentru toţi cei ce vor să cunoască lucrarea acestui mare ierarh mărturisitor şi doctor fără de arginţi spre a-i cere cu credinţă ajutorul în boli şi în greutăţile de tot felul, cartea de faţă, care cuprinde viaţa, acatistul, canonul sfântului şi rugăciuni închinate lui, va fi un reazem şi o mângâiere de mare preţ.

Uimitoarea călătorie în care Sfântul Marcu a alcătuit Evanghelia

Un roman autentic, o incursiune captivantă în trecut,
o explorare în miezul genezei primelor texte creștine despre Iisus Cel Înviat.

Cum ne-am putea apropia mai bine de Persoana Celui Înviat, dacă nu prin ochii unui evanghelist? Și nu doar citindu-i istorisirea, ci încercând să-i înțelegem, cât mai bine, viața, căutările și ­traseul spiritual neobișnuit ce au dus la alcătuirea unui text nemuritor precum Evanghelia după Marcu – cea mai veche dintre Evanghelii.
Neîndoielnic, în Leul din Alexandria, Jean-Philippe Fabre rea­du­ce la viață tensiunea primilor ani ai propovăduirii apostolice nu doar prin admirabilele descrieri geografice sau prin reunirea de informații inedite despre meșteșuguri antice, ci mai ales prin apropie­rea de adolescentul Marcu, în zbaterea puternică a descoperirii de sine și a maturizării. Suntem atrași în această povestire palpitantă desfășurată în ținuturile mediteraneene ale primului secol creștin și purtați într-un periplu menit să descopere Vestea cea Bună întregii lumi, pe fondul tumultuos al veșnicelor pasiuni omenești trăite cu înflăcărarea și ardoarea unui suflet și inimi de Leu.

Am simțit o putere de neînvins. Voiam să‑L urmez, să‑L urmez pentru că era El, să‑L urmez atunci când ceilalți Îl părăsiseră… Încon­jurat de soldați, El S‑a întors. În lumina lunii pline, mi‑a aruncat o privire pe care nu o voi uita niciodată. M‑am zbătut. Am lepădat ­pânza… Am fugit cât am putut de repede. Am urcat Muntele Măslinilor. Am alergat către pustiul Iudeei, ca David. Mi‑era rușine. Eu, leu? Ce amăgire!... Nu‑L întâlnisem pe Acest Om decât pentru a fugi de El... Câteva zile mai târziu, Petru m‑a botezat... S‑a purtat ca un tată cu mine timp de trei ani. Dar cicatricea e tot aici, „rana” e des­chisă. Sunt un leu îmblânzit..., însă un leu rănit pentru totdeauna...

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. ViaÈ›a de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziÈ›ionările È™tiinÈ›ei È™i la interpretările mai mult sau mai puÈ›in eronate în privinÈ›a vieÈ›ii de după moarte, îÈ™i îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăÈ™te din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertăÈ›ii omului îi permite acestuia să-È™i fie propriul stăpân È™i să-È™i aleagă calea, Raiul È™i iadul fiind realităÈ›i de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăinÈ›a deschide larg porÈ›ile ÎmpărăÈ›iei cerurilor, de ce un păcătos primeÈ™te o pedeapsă veÈ™nică pentru niÈ™te păcate săvârÈ™ite în timp È™i alte întrebări paradoxale îÈ™i află răspunsul simplu È™i temeinic în această carte.

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­È›elegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viaÈ›a. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înÈ›e­lep­­­ciune care-l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citi­rea să se facă în singurătate şi toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într-însul acea căl­du­ră care porneşte izvorul la­crimilor, căci acestea încăl­zesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri du­hovniceşti care-i învio­rează min­tea şi inima mai mult decît orice cuvinte.

Sfîntul Serafim de Sarov

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Baci­­kovo si moastele Sfantului Ioan de Rila sunt considerate cele mai de seama odoare sfinte din Bulgaria vecina.  Despre icoana Maicii Domnului de la Bacikovo – care se bucura de un grandios pelerinaj in Muntii Rodopi, in cea de‑a doua zi de Pasti, cand Maica Domnului revarsa prin icoana sa rauri imbelsugate de har tamaduitor, aducand vindecare de felurite boli ori dand dezlegare pantecelor sterpe – nu s‑a publicat pana acum nimic in Romania.  Cea mai vestita icoana facatoare de minuni din Bulgaria isi are salasul intr‑o manastire, „perla gruzina a Muntilor Rodopi”, intemeiata la inceputul ce­lui de‑al doilea mileniu crestin (1083) de catre generalul bizantin Grigorie Bakuriani, de neam din Gruzia.

Nadajduim ca prezenta carte, ce cu­prin­de, pe langa un scurt istoric al manastirii si icoanei, minuni contemporane si Acatistul Maicii Domnului de la Bacikovo, sa aduca buna sporire duhovniceasca si har mangaietor credinciosilor de la noi.