(lipsa text)

Acest volum cuprinde convorbiri duhovnicesti, cuvinte povatuitoare catre desavarsire, izvorate din experienta, din traire, din intalnirea personala cu Dumnezeu, cu propriile patimi si cu puterile intunericului.

"Volumul de față cuprinde tâlcuirea lui Gheronda Emilianos, făcută in primavara anului 1987, la capetele Cuviosului Teognost Despre faptuire, contemplatie si preotie. Ea se adaugă firesc și necesar la talcuirile Părintelui Emilianos deja editate, fiind întemeiată, în bună măsură, pe experiența sa personală și făcută cu scopul de a transmite învățătura patristica fiilor săi duhovnicesti, monahii Sfintei Mănăstiri Simonos Petras și monahiile Sfintei Mănăstiri Ormylia, dar și pentru a-și tăinui trairile personale în spatele cuvintelor Părinților.În tâlcuirea sa, Gheronda Emilianos îl urmează pe Cuviosul Teognost, dar și învățătura Bisericii noastre despre preotia generală, adăugând și trăirile sale personale, prilejuite de intâlnirile sale tainice cu Sfântul Duh și de împărtășirea sa cu Trupul și Sângele lui Hristos la slujirea aproape zilnică a Dumneiestii Liturghii.Gheronda se referă la făptuirea și la contemplația cu care trebuie să se împodobească atât fiecare credincios, în calitatea sa de preot, cât mai cu seamă preotul, care are preotia sacramentală."Arhim. Elisei

Sfântul inimii mele este cea mai frumoasă și mai înmiresmată floare adusă în dar, cu dragoste, în cinstea pomenirii luminoase a Sfântului Nectarie din Eghina.
O lucrare de cercetare impresionantă, de o înaltă valoare duhovnicească și intelectuală! Prin har, îl mângâie pe omul modern debusolat și îi încălzește inima.
Ea ne îndrumă să ne rugăm mai des Sfântului Făcător de Minuni din Eghina, căci în rugăciune și cel mai nevrednic dintre oameni simte ocrotirea sa cerească plină de milostivire.
(Maica Valentina Drumeva, stareța mănăstirii Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Kalofer, Bulgaria)


Lucrarea Sfântul inimii mele este cea mai recentă ediție despre viața Sfântului Nectarie de Eghina, care prezintă detaliat viața celui mai mare sfânt făcător de minuni al secolului XX. Scrisă de jurnalistul și scriitorul bulgar Anghel Boncev, a devenit cea mai populară carte din Bulgaria despre Sfântul Nectarie, foarte apreciată de către teologi și cititori. Nu este o coincidență faptul că titlul cărții este Sfântul inimii mele. Există o legătură puternică a autorului cu Sfântul Nectarie, datorită unei minuni trăită personal, o vindecare a unei alergii alimentare severe pe care a avut-o până în 2014. Cartea conține viața sfântului, minuni, acatistul, canonul de rugăciune și rugăciuni pentru orice trebuință către Sfântul Nectarie, ilustrate cu multe fotografii.Pe parcursul a șase ani, autorul a vizitat toate locurile în care a locuit Sfântul Nectarie din Eghina - din Siria, unde s-a născut, până în insula Eghina, unde se odihnesc moaștele sale, Egipt, Atena, Photiotis, insula Chios, Sfântul Munte și altele. 
Veți descoperi peste 180 de fotografii care ilustrează viața și minunile Sfântului Nectarie.Veți găsi mărturii despre minunile sfântului din întreaga lume - Grecia, România, Bulgaria, Serbia, Rusia, Coreea de Sud, Spania, Germania, Africa de Sud, SUA. Pentru prima dată sunt stânse într-o carte și chipurile unor oameni care au trăit minuni prin rugăciunile Sfântului Nectarie.
Sfântul inimii mele conține minuni inedite din România.
Binecuvântarea pentru scrierea acestei cărți a fost dată de Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei.
 "După ce au citit cartea Sfântul inimii mele, oamenii mărturisesc că Sfântul Nectarie a devenit, de asemenea, un sfânt al inimii lor. " ( Anghel Boncev, autor)

Adevărată istorie duhovnicească a monahismului siro-oriental din ţinuturile aflate la răsărit de Tigru şi acoperind un răstimp de peste trei sute de ani, Cartea Stareţilor se constituie într-un adevărat pateric siriac. Condeiul lui Mar Toma înfăţişează cu artă scriitoricească şi acrivie istorică vieţile a numeroşi cuvioşi şi taumaturgi sirieni din secolele VI-IX. Toţi aceştia, adevărate pilde de dragoste, desmerenie, de curăţie, de înţelepciune, de bărbăţie şi de subţirime duhovnicească, sunt „razele de lumină care au luminat toate marginile Răsăritului“ şi, prin scrierile lui Mar Toma, întreaga Biserică. „Lumina învăţăturii lor, scoasă de sub obrocul uitării şi pusă – prin această traducere inedită în limba română – în sfeşnic“, luminează astfel cu putere în întreaga lume.Înălţimea virtuţilor şi mulţimea minunilor atrag şi captivează cititorul, adâncindu-l în acea atmosferă inconfundabilă de pateric, care încălzeşte inima şi aprinde râvna spre viaţa întru Hristos. Scrierea este însoţită de un amplu studiu introductiv, care oferă reperele necesare unei bune orientări în hagiografia siriacă, precum şi în istoria Mănăstirii Beth Abe, vatra duhovnicească asupra căreia s-a focalizat atenţia lui Toma, episcop de Marga şi monah al acestei mănăstiri. Însoţită de indici (biblic, toponimic, onomastic şi tematic), cartea va fi totodată şi un indispensabil instrument de studiu pentru cercetătorii istoriei Bisericii şi ai monahismului.

Citirea Scripturii în scopul duhovnicesc al împărtăşirii de Hristos prin cuvântul Lui este esenţa exegezei patristice şi scopul hermeneuticii biblice ortodoxe. Este scopul principal al prezentului volum să înfăţişeze aspectele multiple ale prezenţei şi tâlcuirii Sfintei Scripturi în teologia şi spiritualitatea creștinismului siriac al primului mileniu. Pentru atingerea lui au fost invitaţi să răspundă, din diferite puncte de vedere, autorii studiilor reunite aici, specialişti în siriacistică şi studii biblice. Cuprinsul divers şi totuşi unitar al volumului îmbie cititorului trei planuri principale de lectură:- istoric şi patristic, de familiarizare cu autori sirieni puţin sau deloc cunoscuţi în spaţiul românesc.- teologic, de descifrare a întrepătrunderii teologiei siriace cu Scriptura şi cu tâlcuirea ei în contextul specific al Bisericii Răsăritului.- exegetic şi hermeneutic: bibliştii vor putea găsi cu încântare răspunsuri şi rezolvări inedite la probleme încă acute şi aparent spinoase ale hermeneuticii biblice ortodoxe, cum ar fi: atitudinea faţă de metodele exegetice moderne, raportul exegezei academice cu cea duhovnicească, locul Scripturii în teologie şi viaţă ş.a

Intelepciunea duhovniceasca este darul sfinteniei; ea este daruita, ca o cununa, numai celui ce traieste in unire vie cu Dumnezeu si a carui viata este virtuoasa, cu adevarat crestina, traita in rugaciune, iubire si osteneala pentru Dumnezeu.

Tot materialul care a intrat in alcatuirea acestei carti este luat din ultimele jurnale ale dreptului parinte Ioan de Kronstadt si din cuvantarile rostite in anii 1905-1906 si va fi interesant si ziditor pentru vremurile de acum.

O lectură atentă a vieţilor sfinţilor iconari arată că iconografia este o chemare specială a lui Dumnezeu şi o slujire în Biserică, nedespărţită de viaţa duhovnicească. Efortul personal al iconarului are două axe: cea a însuşirii tehnicii sau artei iconografiei şi cea a curăţirii de patimi a sufletului.

Hagiografia şi imnografia dau mărturie despre faptul că pe măsură ce se curăţau de păcat şi dobândeau virtuţile, iconarii primeau de la Dumnezeu harul de a întipări în icoane expresia tuturor virtuţilor şi harismelor, pe care sfinţii zugrăviţi le dobândiseră în timpul vieţii lor pământeşti. După perioade lungi de nevoinţă, ajungând la vederea duhovnicească a lumii şi la contemplarea lui Dumnezeu, mâna iconarului reuşea să se supună inimii în care sălăşluia Domnul şi putea transpune în icoane, prin linie şi culoare, rodul contemplaţiei. Legătura dintre viaţa duhovnicească a iconarului şi iconografie, aşa cum o găsim exprimată în vieţile sfinţilor iconari, poate fi o chemare şi un model pentru toţi cei care se îndeletnicesc cu zugrăvirea icoanelor şi bisericilor. Lor le dedicăm această smerită carte.

Placinta are atat o puternica dimensiune traditionala - intotdeauna ne vom intoarce la placinta cu branza! -, dar in acelasi timp si o dimensiune ce tine exclusiv de creativitate, de imaginatie: orice ingredient, in combinatia potrivita, poate naste o placinta.  Am fost uimita de multimea combinatiilor de ingrediente, care pot constitui o umplutura pentru placinta.

Am incercat sa adun in aceasta carte un buchet cat mai bogat de retete: unele mostenite din familie sau imprumutate de la prietene mai varstinice si mai experimentate decat mine, altele inspirate si adaptate din bucataria greceasca.  Parte din ele sunt retete proprii.  Le veti afla grupate in patru capitole, in functie de anotimpul in care este cel mai potrivit sa le pregatim si in care dispunem de ingredientele necesare.

Sunt tot mai cutremuratoare mortile de care auzim, multi citindu-le in cheie apocaliptica.  Suntem tot mai marcati de astfel de chei ale lecturii mortii.  De la filme la stiri, de la documentare la carti, suntem presati cu moartea.  Cheia trairii mortii este insa una eshatologica, legata de Inviere, nu ca simplu exercitiu de moda, ci drept clipa ontologica, plina de adancime.

Cartea aceasta nu este una model.  Ci doar un sprijin pentru tinerii preoti in slujirea unor astfel de momente de viata pastorala.  O scrisoare de incurajare pentru familiile care trec prin astfel de momente de cumpana, deloc usoare, uneori epuizante si extrem de dureroase.  Nu o data, ci in repatate randuri am pledat pentru vindecarea de cinism pastoral a slujirii preotesti.  A adanci durerea cu bombe omiletice lacrimogene, a submina Evanghelia de dragul punerii in valoare a cunostintelor de poetica lacrimoasa, a uita sa predici, dar a nu uita sa iei iertaciuni, a ingreuna clipa despartirii prin predici interminabile, toate aceste aduc a cinism si neatentie.  Cheia pastoririi este discretia, cuvantul limpede, aerisit de snobisme, liberator de emotie, dar si plin de continut crestin.  Oamenii au nevoie sa fie sprijiniti si insotiti in drama lor.  A reduce pastorala de doliu doar la predica este o mare greseala, iar a fi neatent in construirea ei tine de o oarecare superficialitate, vecina cu lipsa de bun simt.

Activitatea tipografica din tarile romane a fost precedata, in mod firesc, de o perioada de cateva secole, in care a circulat ca manuscris. Cercetarile, intreprinse de o serie de slavisti, au ajuns la concluzia ca in spatiul romanesc s-a inceput a fi copiate manuscrise in limba slava, incepand cu secolul al XI-lea, care prin imbogatirea lor cu miniaturi, au devenit adevarate opere de arta. Secolele XIV-XV au fost foarte rodnice in acest sens, constituindu-se in tara noastra biblioteci de manuscrise, dar si formarea de adevarate scoli de copisti si miniaturisti, amintind, in acest sens, scoala de la Manastirea Bistrita Valcii, Manastirea Cozia, Manastirea Govora, dar si Manastirea Neamt, Dragomirna sau Putna.

Aceasta carte face parte din colectia de carte duhovniceasca pentru copii Povesti cu Sfintii Parinti pentru copii cuminti.  Aceasta colectie se adreseaza atat copiilor mici, cat si celor mari, in paginile sale prinzand viata sfinti romani, dar si sfinti de pe alte meleaguri.