(lipsa text)

Acest volum cuprinde convorbiri duhovnicesti, cuvinte povatuitoare catre desavarsire, izvorate din experienta, din traire, din intalnirea personala cu Dumnezeu, cu propriile patimi si cu puterile intunericului.

"Volumul de faÈ›ă cuprinde tâlcuirea lui Gheronda Emilianos, făcută in primavara anului 1987, la capetele Cuviosului Teognost Despre faptuire, contemplatie si preotie. Ea se adaugă firesc È™i necesar la talcuirile Părintelui Emilianos deja editate, fiind întemeiată, în bună măsură, pe experienÈ›a sa personală È™i făcută cu scopul de a transmite învăÈ›ătura patristica fiilor săi duhovnicesti, monahii Sfintei Mănăstiri Simonos Petras È™i monahiile Sfintei Mănăstiri Ormylia, dar È™i pentru a-È™i tăinui trairile personale în spatele cuvintelor PărinÈ›ilor.În tâlcuirea sa, Gheronda Emilianos îl urmează pe Cuviosul Teognost, dar È™i învăÈ›ătura Bisericii noastre despre preotia generală, adăugând È™i trăirile sale personale, prilejuite de intâlnirile sale tainice cu Sfântul Duh È™i de împărtăÈ™irea sa cu Trupul È™i Sângele lui Hristos la slujirea aproape zilnică a Dumneiestii Liturghii.Gheronda se referă la făptuirea È™i la contemplaÈ›ia cu care trebuie să se împodobească atât fiecare credincios, în calitatea sa de preot, cât mai cu seamă preotul, care are preotia sacramentală."Arhim. Elisei

Sfântul inimii mele este cea mai frumoasă È™i mai înmiresmată floare adusă în dar, cu dragoste, în cinstea pomenirii luminoase a Sfântului Nectarie din Eghina.
O lucrare de cercetare impresionantă, de o înaltă valoare duhovnicească È™i intelectuală! Prin har, îl mângâie pe omul modern debusolat È™i îi încălzeÈ™te inima.
Ea ne îndrumă să ne rugăm mai des Sfântului Făcător de Minuni din Eghina, căci în rugăciune È™i cel mai nevrednic dintre oameni simte ocrotirea sa cerească plină de milostivire.
(Maica Valentina Drumeva, stareÈ›a mănăstirii Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Kalofer, Bulgaria)


Lucrarea Sfântul inimii mele este cea mai recentă ediÈ›ie despre viaÈ›a Sfântului Nectarie de Eghina, care prezintă detaliat viaÈ›a celui mai mare sfânt făcător de minuni al secolului XX. Scrisă de jurnalistul È™i scriitorul bulgar Anghel Boncev, a devenit cea mai populară carte din Bulgaria despre Sfântul Nectarie, foarte apreciată de către teologi È™i cititori. Nu este o coincidenÈ›ă faptul că titlul cărÈ›ii este Sfântul inimii mele. Există o legătură puternică a autorului cu Sfântul Nectarie, datorită unei minuni trăită personal, o vindecare a unei alergii alimentare severe pe care a avut-o până în 2014. Cartea conÈ›ine viaÈ›a sfântului, minuni, acatistul, canonul de rugăciune È™i rugăciuni pentru orice trebuinÈ›ă către Sfântul Nectarie, ilustrate cu multe fotografii.Pe parcursul a È™ase ani, autorul a vizitat toate locurile în care a locuit Sfântul Nectarie din Eghina - din Siria, unde s-a născut, până în insula Eghina, unde se odihnesc moaÈ™tele sale, Egipt, Atena, Photiotis, insula Chios, Sfântul Munte È™i altele. 
VeÈ›i descoperi peste 180 de fotografii care ilustrează viaÈ›a È™i minunile Sfântului Nectarie.VeÈ›i găsi mărturii despre minunile sfântului din întreaga lume - Grecia, România, Bulgaria, Serbia, Rusia, Coreea de Sud, Spania, Germania, Africa de Sud, SUA. Pentru prima dată sunt stânse într-o carte È™i chipurile unor oameni care au trăit minuni prin rugăciunile Sfântului Nectarie.
Sfântul inimii mele conÈ›ine minuni inedite din România.
Binecuvântarea pentru scrierea acestei cărÈ›i a fost dată de Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei.
 "După ce au citit cartea Sfântul inimii mele, oamenii mărturisesc că Sfântul Nectarie a devenit, de asemenea, un sfânt al inimii lor. " ( Anghel Boncev, autor)

Adevărată istorie duhovnicească a monahismului siro-oriental din ţinuturile aflate la răsărit de Tigru şi acoperind un răstimp de peste trei sute de ani, Cartea Stareţilor se constituie într-un adevărat pateric siriac. Condeiul lui Mar Toma înfăţişează cu artă scriitoricească şi acrivie istorică vieţile a numeroşi cuvioşi şi taumaturgi sirieni din secolele VI-IX. Toţi aceştia, adevărate pilde de dragoste, desmerenie, de curăţie, de înţelepciune, de bărbăţie şi de subţirime duhovnicească, sunt „razele de lumină care au luminat toate marginile Răsăritului“ şi, prin scrierile lui Mar Toma, întreaga Biserică. „Lumina învăţăturii lor, scoasă de sub obrocul uitării şi pusă – prin această traducere inedită în limba română – în sfeşnic“, luminează astfel cu putere în întreaga lume.Înălţimea virtuţilor şi mulţimea minunilor atrag şi captivează cititorul, adâncindu-l în acea atmosferă inconfundabilă de pateric, care încălzeşte inima şi aprinde râvna spre viaţa întru Hristos. Scrierea este însoţită de un amplu studiu introductiv, care oferă reperele necesare unei bune orientări în hagiografia siriacă, precum şi în istoria Mănăstirii Beth Abe, vatra duhovnicească asupra căreia s-a focalizat atenţia lui Toma, episcop de Marga şi monah al acestei mănăstiri. Însoţită de indici (biblic, toponimic, onomastic şi tematic), cartea va fi totodată şi un indispensabil instrument de studiu pentru cercetătorii istoriei Bisericii şi ai monahismului.

Citirea Scripturii în scopul duhovnicesc al împărtăşirii de Hristos prin cuvântul Lui este esenţa exegezei patristice şi scopul hermeneuticii biblice ortodoxe. Este scopul principal al prezentului volum să înfăţişeze aspectele multiple ale prezenţei şi tâlcuirii Sfintei Scripturi în teologia şi spiritualitatea creÈ™tinismului siriac al primului mileniu. Pentru atingerea lui au fost invitaţi să răspundă, din diferite puncte de vedere, autorii studiilor reunite aici, specialişti în siriacistică şi studii biblice. Cuprinsul divers şi totuşi unitar al volumului îmbie cititorului trei planuri principale de lectură:- istoric şi patristic, de familiarizare cu autori sirieni puţin sau deloc cunoscuţi în spaţiul românesc.- teologic, de descifrare a întrepătrunderii teologiei siriace cu Scriptura şi cu tâlcuirea ei în contextul specific al Bisericii Răsăritului.- exegetic şi hermeneutic: bibliştii vor putea găsi cu încântare răspunsuri şi rezolvări inedite la probleme încă acute şi aparent spinoase ale hermeneuticii biblice ortodoxe, cum ar fi: atitudinea faţă de metodele exegetice moderne, raportul exegezei academice cu cea duhovnicească, locul Scripturii în teologie şi viaţă ş.a

Acei care sunt satui de poame carnoase, desigur ca nu se uita la samburi. Dar ii rig, pentru dragostea lui Dumnezeu sa nu calce in picioare si sa piarda aceste seminicioare, care sunt adunate cu sudori si cu lacrimi, caci vor veni zile, cand se vor strange de vrajmasi cartile cele bune (adica poamele cele duhovnicesti) si atunci nevoiasii vor cauta samburasi vechi si nu vor afla.

Sfantul Ioan Iacov Romanul

Născută în secolul al XIX-lea într-o familie protestantă de nobili germani, Ducesa Elisabeta creÈ™te înconjurată de bogăÈ›ie È™i slavă. PovăÈ›uită de o mamă milostivă È™i iubitoare, Elisabeta devine una dintre cele mai frumoase È™i mai înÈ›elepte tinere ale vremii. La nouăsprezece ani se căsătoreÈ™te cu un Mare Duce rus prin care cunoaÈ™te credinÈ›a ortodoxă. După ce soÈ›ul ei este ucis, Elisabeta renunÈ›ă cu totul la avere È™i la viaÈ›a strălucitoare de prinÈ›esă. Împlinind dorul inimii ei, se călugăreÈ™te È™i ridică o mânăstire în care rugăciunea către Dumnezeu se împleteÈ™te cu îngrijirea bolnavilor. Însă această minunată lucrare este întreruptă după revoluÈ›ia bolÈ™evică, când StareÈ›a Elisabeta este arestată È™i chinuită, învrednicindu-se de cununa muceniciei.

Povestea surprinde viaÈ›a unei prinÈ›ese adevărate, care prin puterea credinÈ›ei părăseÈ™te toate cele trecătoare, devenind stareÈ›ă de mânăstire È™i chiar muceniÈ›ă într-o vreme de mare prigonire a Bisericii lui Dumnezeu.

Editia de fata prezinta corespondenta Arhimandritlui Sofronie Saharov, deosebit nevoitor-scriitor, cunoscut drept autorul cartii Cuviosul Siluan Athonitul, cu unul dintre cei mai mari theologi orthodocsi ai veacului trecut - protoiereul Gheorghe Florovski (1893-1979).  Scrisorile publicate prezinta un interes atat istoric, cat si theologic.

Coerspondenta se afla in arhivele Manastirii Sfantul Ioan Botezatorul (Essex, Anglia), carei intemeiere si zidire parintele Sofronie si-a inchinat ultimii ani ai vietii.  In selectia de fata nu au fost incluse cartile postale cu urari, nici scrisori care exprima preocupari exclusiv practice si in care nu se afla material theologic sau istoric.

Arhimandritul Sofronie si protoiereul Gheorghe Florovski sunt doua destine diferite, doua cai crestine.  Cu toate acestea, amandoi sunt reprezentanti ai unei generatii ce se distinge printr-o cat se poate de inalta cultura dogmatica.  Anii devenirii lor duhovnicesti corespund cu perioada infloririi theologiei emigratiei ruse din prima jumatate a veacului al XX-lea.  Parintele Gheorghe scria parintelui Sofronie la Athos inca din 1929, cand parintele Sofronie era monah in manastirea Sfantului Pantelimon.  Totusi corespondenta de atunci nu denota aceeasi stransa legatura precum cea de dupa anii razboiului...

Cel care se roaga – pe langa multimea darurilor primite prin rugaciune – dobandeste inalta cinste de a sedea chiar inaintea Cerescului Imparat, de a vorbi cu Dumnezeu Insusi.  In felul acesta i se ingaduie sa se infatiseze inaintea Celui Caruia ingerii stau plini de cutremurare!  Pacatos fiind, atunci cand se caieste, devine drag lui Dumnezeu, este ascultat cu atentie si cu dragoste.  Cinstea careia Dumnezeu ne face partasi cand ne apropiem de El in timpul rugaciunii e mai presus de cuvant si de intelegere.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „In mantia sa im­periala imparatul nu este atat de stralucitor precum cel care se roaga imbracat in frumusetea dim­pre­­­una‑vorbirii cu Dumnezeu.  Precum cel care in pre­zenta inaltilor comandanti de osti si a nobililor se apropie de imparat si vorbeste cu el, si prin aceasta atrage privirile tuturor, devenind mult mai vrednic de cinste – tot astfel se intampla si cu cel care se roaga.  Ia aminte cat de maret e acest lucru: chiar daca de fata se afla ingerii, arhanghelii, serafimii, heruvimii si toate celelalte puteri ceresti, unui om simplu i se ingaduie sa ia parte cu mare indrazneala la aceasta adunare cereasca si sa vorbeasca cu Imparatul aces­tor puteri!"

Reproducere dupa editia de la 1861.

Dragi cititori, cine este vrajmasul nostru cel dintai si cel de pe urma, cel mai rau si cel mai viclean?  Pacatul.  Acesta este vrajmasul cel dintai, fiindca cine ne-a lipsit de chipul lui Dumnezeu?  Cine ne-a izgonit din Raiul desfatarii?  Cine ne-a asezat pe acest pamant al plangerii si al tristetii?  Pacatul.  Acesta este si vrajmasul cel de pe urma, fiindca cine ii va indeparta pe pacatosi de la fata lui Dumnezeu pentru totdeauna?  Cine ii va acoperi de rusine si de blestem in fata intregii lumi?  Cine ii va arunca definitiv in iad, in mainile diavolului si ale ingerilor sai, pentru vesnicele munci?  Pacatul.  Acest vrajmas este infricosator, fiindca ne pierde sufletul si trupul, ne intuneca mintea, ne subjuga inima, ne supune bolilor, ne da mortii si putreziciunii.

Vazand aceasta cruzime si viclenie a vrajmasului nostru, pacatul, ar trebui sa ne sarguim sa fim cu deosebita luare aminte impotriva lui, sa luam din timp toate masurile impotriva loviturilor si vicleniilor lui; lupta cu orice fel de pacat trebuie sa devina nevointa necontenita si cea mai insemnata a vietii noastre; toata priceperea si puterea noastra, toate mijloacele si ostenelile firesti sau darurile sa le intrebuintam pentru a birui pacatul sau, cel putin, pentru a ne feri de el.