Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Cu deosebita bucurie primim de la Dumnezeu chemarea de a scrie prefata la prestigioasa lucrare Lainici, capodopera a artei romanesti si europene, scrisa de Domnul Profesor Universitar Mihail Diaconescu, despre pictura maestrului Grigore Popescu - Muscel.  Autorul, sau mai degraba autorii, sunt doi mari titani ai culturii noastre romanesti, unul in domeniul cercetarii artistice si celalalt pictor de geniu.  Impreuna au alcatuit acest studiu in culoare si cuvant de o profunzime teologica dusa pana la apofatic si de o frumusete contemplativa extatica.  Oricine, citind aceasta carte-album are deschisa o priveliste divino-umana inegalabila, unde ca la o masa mistica nu stii ce sa apreciezi mai mult: misterul, compozitia sau explicatia subtila a celor prezentate.  Fara indoiala ca nimic nu scapa neaprofundat din aceasta gradina edenica a maestrului Grigore Popescu.

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine.  Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri.  Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator?  Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului.  Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta.   Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa?  Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte.  Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

Si cata frumusete se ascunde in sfanta ruga cea de dimineata, cata splendoare in rasaritul soarelui la ivirea zorilor!  Si cat e de frumos sa fii tu primul care iti respecti Stapanul, aratand ca Ii cunosti dragostea si Ii recunosti lucrarea: Buna dimineata, Dumnezeul meu!  Iti multumesc ca m-ai facut, ca ma hranesti, ca ma ocrotesti, si ca imi dai aceasta sansa de a fi cu Tine, langa Tine si prin Tine!

Parintele Calistrat

Cartea aceasta este o galerie de tablouri variate, pline de cea mai hranitoare invatatura, este un sir necurmat de scene neprihanite si miscatoare de inima.  Morala cea mai curata umple toate filele ei si sfanta credinta isi arata facerile sale de bine in toate lucrurile si in faptele ce le cuprinde.

Parintilor de familie, invatatorilor, dati fara frica aceasta carte in mainile fiilor si ale scolarilor vostri de amandoua sexele!  Ea ii va invata sa-si cunoasca indatoririle, le va da lectii de dreptate si omenie.  Inima lor cea tanara va fi miscata de multe ori la citirea nenorocirilor lui Ismail, Iacov, Iosif...  Lasati sa curga aceste lacrimi de virtute; acesta este semnul ca s-au folosit din citirea cartii.

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărÈ›ii sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, aÈ™a cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, È™i nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată.

Pr. Prof. Adrian Niculcea

Roade ale lucrarii dumnezeiescului Har, care s-a revarsat din belsug asupra Cuviosului Sava, au fost si viata si petrcerea sa mai presus de fire savarsite aici pe pamant.  Iar daca acestea ar fi putut fi spuse in chip suprafiresc prin cuvinte si povestiri, ar fi fost o minune si ar fi adus un mare folos urmasilor.  Dat fiind faptul ca preaslavita sa petrecere este o minunata invatatura si plida de virtute, ne vom stradui dupa putere sa o facem cunoscuta tuturor iubitorilor de intelepciune.  Fara sa trecem nimic cu vederea, vom povesti viata Sfantului fara a da prea multe amanunte, caci un astfel de lucru ar fi foarte obositor si aproape cu neputinta. Nimeni nu le poate sti pe toate.  Si chiar daca le-ar sti, i-ar fi foarte greu sa povesteasca in putine cuvinte toate faptele.  Si aceasta datorita multimii lor.  De aceea vom istorisi acum numai cele pe care le-am putut afla din insesi cuvintele si faptele sale sau din spusele celor care le-au cunoscut bine si ni le-au povestit asa cum s-au petrecut.  Sau mai degraba vom indrepta cuvantul nostru acolo unde insusi Sfantul Sava ne va calauzi si ne va indruma, ca, in felul acesta, sa povestim numai ceea ce ii va bineplacea lui.

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Acestia sunt cei ce, zi si noapte, pe Domnul nostru Iisus Hristos Il contempla, pe El Il respira si cu al Sau nume inimile lor se indulcesc. Cu ei ne laudam si de intelepciunea lor dumnezeiasca ne desfatam, cu care au fost impodobiti, iar nu cu cea lumeasca, a incepatorilor veacului acestuia, cea lepadata si socotita nebuna de Dumnezeu. Acea intelepciune prin care - dupa spusele Cuvantatorului de Dumnezeu - cei neinsemnati au fost slaviti si cei necinstiti au fost cinstiti, care, printr-un singur cuvant au biruit intelepciunea cea lumeasca. Caci intelepciunea cea mare este viata slavita si despatimita pentru Dumnezeu, Cel ce este Preacurat si Sfant. Aceasta este, de fapt, singura jertfa pe care o cere de la noiIntelepciunea care spune putine cuvinte despre virtute, dar indeamna mai mult prin fapte spre lucrare; al careia cuvant vrednic de credinta se intareste prin traire.

Ana Nuta, autoarea acestei carti, este o copila de 17 ani din Craiova, care viziteaza manastirea noastra in fiecare an. Intr-o vacanta a stat intr-o manastire de maici, iar trairile pe care le-a avut acolo le-a asternut in paginile unui jurnal.

Lasand la o parte viata noastra, sa ne lasam condusi de elanul tineresc al Anei Nuta prin universul Sfintilor, readus in viata cotidiana de cei de astazi. Este util un asemenea periplu pentru ca, urmarind framantarile ei, vom intelege mai bine ascunzisurile propriei noastre firi. In universul sau interior fiecare il cauta pe Dumnezeu, constient sau inconstient. Pe cat de mult avem nevoie sa ne intalnim cu Dumnezeu, pe atat de greu ne este sa ne smerim. Cine altcineva ne-ar putea explica mai usor o asemenea invatatura decat un copil?

Arhimandrit Ioan Larion Neagoe

Manastirea Sihastria Rarau

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare.  Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie.  Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti.  Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi.  Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?