Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

In rugaciune tine-te de regula urmatoare: mai bine spui cinci cuvinte din inima decat nenumarate cu limba.  Cand bagi de seama ca inima ta e rece si nu ai chef sa te rogi, opreste-te, incalzesteti inima cu oarecare imagine vie - de pilda, cea a ticalosiei tale, a saraciei si a orbirii tale duhovnicesti - sau prin gandul la marile binefaceri din fiecare clipa ale lui Dumnezeu fata de tine si de tot neamul omenesc, mai ales fata de crestini, iar apoi roaga-te fara graba, cu simtire calda.  Chir daca nu vei reusi sa citesti toate rugaciunile, n-o sa fie nici un necaz, iar folosul din rugaciunea nepripita si calda va fi mult mai mare decat daca ai citi toate rugaciunile, dar in graba, fara simtire.

Sfantul Ioan de Kronstadt

Cât de mult ne plac călătoriile, nu‑i aÈ™a? Putem să călătorim peste mări È™i È›ări, sau să ne încumetăm la o expediÈ›ie în adâncul pământului, ori să ne avântăm cu un submarin până pe fundul oceanului. Mai nou, putem să zburăm cu racheta printre stele È™i planete sau să ne învârtim cu un satelit în jurul pământului, până ameÈ›im. Sau poate vrem să călătorim cu un nanoroboÈ›el în minunata lume a celulei. Ce mai, universul ne este deschis!
Te‑ai gândit însă vreodată că putem călători înlăuntrul inimii? Și nu, nu este nicidecum o călătorie imaginară sau fan­tastică, ci una cât se poate de reală, te asigur! Inima ta este un tărâm adânc, adânc È™i foarte întins. ÎÈ›i trebuie o viaÈ›ă ca să‑l cutreieri. Aici însă nu te poÈ›i orienta decât cu alt fel de hărÈ›i È™i alt fel de busole È™i, neapărat, ai nevoie de o călăuză cu experienÈ›ă, căci altfel te poÈ›i rătăci.

Încotro ne îndreptăm? Vei afla însoÈ›indu‑i pe vechii noÈ™tri prieteni, Andrei È™i Teo, pe care îi cunoaÈ™tem din poveÈ™tile despre cum È™i‑au petrecut Crăciunul, Anul Nou È™i Boboteaza împreună cu Sfântul Vasilie cel Mare.

Tatiana Petrache

Traducere din limba greaca de Vlad Ciule

Cartea părintelui Thermos, membru al Comisiei Bisericii Greciei pentru Căsătorie È™i ViaÈ›a de Familie, se doreÈ™te a fi o fundamentare a relaÈ›iei dintre teologia ortodoxă È™i È™tiinÈ›ele psihologice, izvorâtă dintr-un sfert de veac de slujire preoÈ›ească, însă È™i dintr-o experienÈ›ă îndelungată ca psihiatru de copii È™i adolescenÈ›i.

„Cui se adresează această carte? Acelora (părinţi, cadre didactice, cititori) care vor să arunce o privire înlăuntrul spaţiului È™tiinţelor vieţii sufleteşti şi al practicilor corespunzătoare (terapii, consultanţă etc.). Acelora care îÈ™i pun întrebări despre terminologie, despre obiective, despre posibilităţi È™i limite, despre tendinţele contemporane. CredincioÈ™ilor care îşi iau în serios identitatea creÈ™tină È™i refuză să o devalorizeze, dar care, în acelaÈ™i timp, vor să fie oameni moderni È™i să nu‑și subestimeze nici intelectul, nici darurile È™tiinţifice făcute de Dumnezeu. Clericilor care însetează după o activitate pastorală organizată È™i caută materiale auxiliare de genul acesta, încercând să se apropie într‑un mod cât mai autentic de sufletul omului pe care îl au în faţă. Psihiatrilor È™i psihologilor È™i celorlalţi specialiÈ™ti, dar È™i studenţilor care ar vrea să‑şi conecteze munca la cultura contemporană È™i la credinţa religioasă, deoarece îşi dau seama că omul este cu mult mai mult decât ceea ce se vede, È™i doresc mai mult decât pot să ofere”. (Protopresviter Vasilios Thermos)

Alături de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre capodoperele scriitorului‑sacerdot ­Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992). Cartea – la prima ve­de­­­re cu tramă poliÈ›istă – are mai degrabă o miză so­cia­lă sub raportul pro­ble­maticii abordate, cu profunde implicaÈ›ii reli­gioase. UrmaÈ™ii Nemuritorilor din CarpaÈ›i, în plin veac XX, trăind un creÈ™tinism popular, prefac na­­ra­È›iunea într‑o cuprinzătoare apologie a Ortodoxiei româneÈ™ti de astăzi.
Sub pana măiastră a lui Gheorghiu, lumea Adevă­rului È™i DreptăÈ›ii, sub imperiul grelei poveri a Istoriei, nu e dis­­pusă nicicum să facă vreun compromis cu veacul de acum, lucrând spre mântuirea unui întreg neam. 
Neîntrecutul scriitor al exilului românesc – ale cărui opere sunt traduse astăzi în aproape toate limbile pământului – ne propune, prin fresca de faÈ›ă, o adevărată carte a regăsirii de sine la cumpănă de milenii.

Am gândit aceste predici ca pe un tratat teologic despre adevarurile fundamentale de credinta, cu intentia de a‑l oferi ca pe un catehism care sa‑i ajute pe cititori, aşa cum i‑a ajutat şi pe ascultatori, sa se înarmeze cu argumente pentru apararea credin]ei lor ortodoxe în fata celor care ar încerca sa‑i ademeneasca spre alte credinte şi grupari sectare. E o carte de teologie pentru teologi şi pentru neteologi.
E o carte de întrebari pentru cei care îşi pun întrebari şi carora nu le raspunde nimeni; pentru cei care nu ştiu sa‑şi puna întrebari, dar le au pe suflet, dar şi o carte de raspunsuri la întrebari.
E o carte de exegeza lucrata în stilul predicilor, dar s‑ar putea, în unele privinte, sa le fie de folos şi exegetilor specialişti. (Mitropolit Antonie Plamadeala)

Aceasta carte este o continuare si, as putea sa spun, o aplicare practica a primei carti Psihoterapia Ortodoxa. Aceasta carte este oferita poporului lui Dumnezeu cu speranta ca ii va satisface foamea pentru adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Ii ajuta spre tamaduire si indumnezeire. (Mitropolit Hierotheos Vlachos)