Ați văzut vreodată filmul ,, Mary Poppins ' ( ecranizarea din 1964 )? Există acolo o scenă fabuloasă, în care Mary Poppins, coșarul Bert și cei doi copii pășesc într-un tablou desenat cu creta pe un trotuar din Londra.... Da, pur și simplu pășesc în el și se trezesc în lumea zugrăvițî în tabloul respectiv. 

Ei bine, cartea pe care o țineți în mâini are puterea de a vă transporta în lumea ei, la fel de ușor ca tabloul fermecat, desenat cu cretă.

Dacă deschidem cărticica aceasta, copii, şi începem să o citim, pagină după pagină, vom pătrunde, cu paşi nevăzuţi, în peştera şi sufletul tâlharului Dismas. Tâlhar de temut şi lipsit de milă, până într-o zi, în care s-a întâmplat ceva. Ceva foarte important, atât de important, încât i-a schimbat întreaga viaţă, ba am putea spune că a schimbat viaţa întregii omeniri. Pentru că, prin tâlharul Dismas, omenirea întreagă a învăţat o lecţie. Una dătătoare de nădejde.

Vreţi să aflaţi despre ce este vorba? Psssst!... Fără zgomot, luaţi cartea în mână şi deschideţi-o: rândurile vă vor purta, ca valurile unui râu de munte, prin vremurile acelea de demult, şi vă vor face martori ai unor evenimente fără de pereche!

Considerat de critici cel mai „adult“ volum al seriei „Anne de la Green Gables“, Rilla din Ingleside ne prezintă familia Blythe în preajma izbucnirii Primului Război Mondial şi în timpul desfăşurării lui. Ca foarte mulţi alţi tineri canadieni, băieţii Annei şi ai lui Gilbert, Jem şi Walter, se înrolează voluntari şi pleacă pe front, alături de soldaţii englezi. Acasă rămân fetele, iar personajul principal al romanului e Rilla, mezina. Cu o inteligenţă la fel de vie ca a mamei sale, fetiţa, în vârstă de 15 ani, transmite cititorului adevăruri adânci despre viaţă şi despre oameni.

Povestea tristă a unui pisoi abandonat, un semnal de alarmă pentru oameni – să îşi aducă aminte că au fost creaţi de Dumnezeu ca Împăraţi ai Creaţiei Sale şi ca atare vor fi şi judecaţi…

Între o bunică severă şi o mămică tristă, tânăra Jane Victoria duce o viaţă cenuşie şi monotonă, intr-un cartier al oraşului Toronto, pe o stradă care poartă, în mod ironic, numele de Strada Veseliei, deşi, după părerea micuţei domnişoare (şi nu doar ei!), e una dintre cele mai triste străzi din oraş.

Ironizată mereu, iubită prea puţin, apărată încă şi mai puţin de singura fiinţă care o îndrăgeşte - Mama (căreia îi lipseşte curajul de a o înfrunta pe Bunică), Jane Victoria e stângace, timidă, interiorizată şi foarte nefericită.

Asta, până în ziua în care e invitată să-şi petreacă vacanţa de vară pe Insula Prinţului Eduard, împreună cu un tată pe care nu îl cunoaşte şi pe care, până atunci, îl credea mort.

Pregătită să-l deteste, va ajunge, dimpotrivă, în foarte scurtă vreme, să-l iubească din tot sufletul! Ce se întâmplase, oare, între părinţii ei, pentru ca Mama să îl părăsească pe Tată, când amândoi sunt atât de minunaţi şi pur şi simplu, făcuţi unul pentru celălalt? Mătuşa Irene şi Bunica Kennedy or fi având vreo urmă de vină, în despărţirea lor?

La toate aceste întrebări şi la multe altele, Jane va reuşi să găsească răspuns. Şi va descoperi că, uneori, visele se întâlnesc cu realitatea.

Pe nesimţite, aproape fără să ştie când, curajoasa Jane va câştiga pariul cu fericirea!

— Editorul

(include CD audio)

Sofia, fetiţa care ştie să pună lumina pe pânză de tablouri, a moştenit acest talent de la bunicul ei, iconarul. Într-un peisaj aproape sălbatic, neschimbat de secole, pe culmea Doloşmanului, la graniţa dintre Dunăre şi mare, copila află multe taine, nu doar despre tinereţea şi viaţa bunicului ei, ci şi despre ce înseamnă pictarea de icoane şi despre de negrăit frumoasa, tainica şi minunata relaţie a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii.

Într-o seară de aprigă furtună, ivindu-se din codrul adânc, luminat de fulgere şi locuit de umbre, la uşa colibei pădurarului bate un călător... Cine este acesta? E, oare, trimis de Dumnezeu – cum susţine pădurarul – sau, dimpotrivă, de Aghiuţă – după cum se teme soţia lui? Haideţi să aflăm, împreună, copii...

Corabia se indrepta tot mai mult, abia de i se mai vedeau panzele, in zare.  Toti membrii familiei parasisera portul si se intorsesera la treburi, doar bunica nu reusea sa se smulga de acolo.  Inima ei (mai mult chiar decat ochii, care nu prea o mai ajutau), il petreceau pe mult-iubitul Anastasie.  O Doamne, tine-l in paza Ta!  Imi va lipsi atat de mult!...