Ați văzut vreodată filmul ,, Mary Poppins ' ( ecranizarea din 1964 )? Există acolo o scenă fabuloasă, în care Mary Poppins, coșarul Bert și cei doi copii pășesc într-un tablou desenat cu creta pe un trotuar din Londra.... Da, pur și simplu pășesc în el și se trezesc în lumea zugrăvițî în tabloul respectiv. 

Ei bine, cartea pe care o țineți în mâini are puterea de a vă transporta în lumea ei, la fel de ușor ca tabloul fermecat, desenat cu cretă.

Dacă deschidem cărticica aceasta, copii, şi începem să o citim, pagină după pagină, vom pătrunde, cu paşi nevăzuţi, în peştera şi sufletul tâlharului Dismas. Tâlhar de temut şi lipsit de milă, până într-o zi, în care s-a întâmplat ceva. Ceva foarte important, atât de important, încât i-a schimbat întreaga viaţă, ba am putea spune că a schimbat viaţa întregii omeniri. Pentru că, prin tâlharul Dismas, omenirea întreagă a învăţat o lecţie. Una dătătoare de nădejde.

Vreţi să aflaţi despre ce este vorba? Psssst!... Fără zgomot, luaţi cartea în mână şi deschideţi-o: rândurile vă vor purta, ca valurile unui râu de munte, prin vremurile acelea de demult, şi vă vor face martori ai unor evenimente fără de pereche!

Considerat de critici cel mai „adult“ volum al seriei „Anne de la Green Gables“, Rilla din Ingleside ne prezintă familia Blythe în preajma izbucnirii Primului Război Mondial şi în timpul desfăşurării lui. Ca foarte mulţi alţi tineri canadieni, băieţii Annei şi ai lui Gilbert, Jem şi Walter, se înrolează voluntari şi pleacă pe front, alături de soldaţii englezi. Acasă rămân fetele, iar personajul principal al romanului e Rilla, mezina. Cu o inteligenţă la fel de vie ca a mamei sale, fetiţa, în vârstă de 15 ani, transmite cititorului adevăruri adânci despre viaţă şi despre oameni.

A fost odată, într-o È›ară frumoasă, la margini de ape albastre È™i iuÈ›i, vegheate de sălcii plângătoare locuite de cântec de păsări, a fost odată - È™i poate mai este,că eu de mult n-am mai trecut pe-acolo, să văd că n-o mai fi - un palat cu totul È™i cu totul de azur, cu turnuri încrustate cu pietricele de stele...

„Am întâlnit‑o pe Mădălina Andreescu într‑o zi frumoasă, de vară (cred că aşa spun toţi cei care o cunosc pe Mădălina, chiar dacă ziua în care au văzut‑o prima oară a fost una de mijloc de decembrie, zi cu nămeţi îngheţaţi, sub aspră răsuflare de viscol). Are fata asta, în toată fiinţa ei, un zâmbet văratic, un zâmbet răsărit de acolo, de unde trebuie că s‑a sădit rădăcina tuturor verilor terestre. Şi te învăluie în el, când te întâlneşte, te îmbracă în el, pur şi simplu, iar tu nu ai cum să nu te crezi în luna lui iulie şi nu ai cum să nu te simţi cel mai important om de pe faţa pământului, în clipa aceea, de VARĂ. Nu am ştiut, atunci, dar m‑am bucurat, mult, acum, să văd că şi‑a eternizat zâmbetul într‑o carte! O carte în care am descoperit‑o pe Mădălina, toată numai suflet, însufleţind cuvinte, într‑un fel în care numai un om cu adevărat talentat o poate face.Pe apele paginilor acestei cărţi, Mădălina rememorează zile din viaţa ei sau din viaţa celor dragi, de acum sau de mai demult; ni se confesează, „se iartă, se vindecă“, „se înţelege mai bine pe ea“ şi ne înţelege mai bine pe noi, ceilalţi. Însă, mai ales, ne ajută să ne înţelegem, să ne iertăm şi să ne vindecăm, la rându‑ne, de dureri pe care, poate, noi le‑am tăcut şi pe care le regăsim, povestite de ea, cu blândeţe şi lumină.Mulţumesc, Mădălina, pentru zâmbetul tău!”BrânduÈ™a Vrânceanu

Soarele de decembrie se afla deja cu un picior peste creasta masivului muntos, spre poalele căruia pornea, în momentul acela, ambulanţa. Şi, aşa cum se uita înapoi, filtrându-şi lumina palidă printre crengile dese ale brazilor întunecaţi, zugrăvi, hăt-departe, pe zăpadă, un semicerc liliachiu, asemănător unei cozi deschise, de păun. Peste oraş cobora înserarea.

Aceasta carte contine CD mp3

"A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, a fost odată, intr-un oraÈ™ micuÈ›, liniştit È™i aproape necunoscut, de munte, o familie care nu se deosebea prin absolut nimic de alte familii din acel oraÈ™ sau din alte oraÈ™e, fie ele de munte sau de campie, ale acelei È›ări sau ale altora, de pe cuprinsul pămantului.
Bine-bine, o să mă întrebi mătăluÈ›ă, cititorule, păi, dacă nu se deosebea prin nimic, pentru ce să te osteneÈ™ti dumneata, scriitorule, să scrii o poveste despre ea, iar noi, copiii, s-o citim? Iar eu aproape că È›i-aÈ™ da dreptate È™i te-aÈ™ sUatui să închizi cartea È™i s-o aÈ™ezi înapoi, pe raft, s-o bată soarele verii È™i s-o colbuiască anii, acolo, nedeschisă, dacă n-aÈ™ avea răspunsul pregătit, uite, iei, în buzunarul de la vestă! È˜i răspunsul sună aÈ™a: pentru că, după cum o dovedeşte viaÈ›a, chiar È™i în familiile cu totul È™i cu totul obişnuite, se pot întâmpla lucruri de mai mare mirarea, de să nu-È›i vină a-È›i crede urechilor, cand È›i le povesteÈ™te cineva! AÈ™a că, ia Ua mătăluÈ›ă pustiu de bine È™i aÈ™ează-te biniÈ™or pe laiÈ›ă, cu cartea in mană, pregătindu-te s-o citeşti din scoarÈ›ă în scoarÈ›ă, că, la sfârşit, o să te alegi c-o invăÈ›ătură din cele mari!"

Cand personajele principale sunt zece copii, cand fiecare capitol te poarta in lumea lor de curcubeie sau ploaie, cand iti bate inima, la fiecare rand, in ritmul navalnic al varstei la care totul pare posibil, nu poti spune decat astfel: al saptelea volum din seria " Anne de la Green Gables" este, prin excelenta, un volum al copilariei!

Sanda, Anca și Mihai este o carte pentru copii, dar, în același timp, și pentru părinții care doresc să-i educe în cultul valorilor morale și să le cultive simțul responsabilității. Eroii acestei cărți sunt niște copii aproape exemplari, crscuți de o bunică așa cum rar există, o veritabilă bunică de altădată, un model de înțelepciune și moralitate, care știe să le insufle nepoților, printre alte calități, și dragostea pentru muncă.

Cartea se deschide cu imaginea unei mici grădini, pe care copiii învață să o cultive , să o plivească, în care sădesc flori, legume, plante aromatice. Treptat, pe măsură ce înaintează în lectură, cititorul înțelege că această grădină este, de fapt, un simbol al sufletului. Bunica îi învață pe cei trei copii cum să-și construiască un suflet armonios, asemenea unei grădini în care totul este la locul lui, în care domnește curățenia, ordinea și frumusețea. Ei învață, prin pildele care li se oferă, să smulgă buruienile, adică să înlăture ceea ce este negativ.