Ați văzut vreodată filmul ,, Mary Poppins ' ( ecranizarea din 1964 )? Există acolo o scenă fabuloasă, în care Mary Poppins, coșarul Bert și cei doi copii pășesc într-un tablou desenat cu creta pe un trotuar din Londra.... Da, pur și simplu pășesc în el și se trezesc în lumea zugrăvițî în tabloul respectiv. 

Ei bine, cartea pe care o țineți în mâini are puterea de a vă transporta în lumea ei, la fel de ușor ca tabloul fermecat, desenat cu cretă.

Dacă deschidem cărticica aceasta, copii, şi începem să o citim, pagină după pagină, vom pătrunde, cu paşi nevăzuţi, în peştera şi sufletul tâlharului Dismas. Tâlhar de temut şi lipsit de milă, până într-o zi, în care s-a întâmplat ceva. Ceva foarte important, atât de important, încât i-a schimbat întreaga viaţă, ba am putea spune că a schimbat viaţa întregii omeniri. Pentru că, prin tâlharul Dismas, omenirea întreagă a învăţat o lecţie. Una dătătoare de nădejde.

Vreţi să aflaţi despre ce este vorba? Psssst!... Fără zgomot, luaţi cartea în mână şi deschideţi-o: rândurile vă vor purta, ca valurile unui râu de munte, prin vremurile acelea de demult, şi vă vor face martori ai unor evenimente fără de pereche!

Considerat de critici cel mai „adult“ volum al seriei „Anne de la Green Gables“, Rilla din Ingleside ne prezintă familia Blythe în preajma izbucnirii Primului Război Mondial şi în timpul desfăşurării lui. Ca foarte mulţi alţi tineri canadieni, băieţii Annei şi ai lui Gilbert, Jem şi Walter, se înrolează voluntari şi pleacă pe front, alături de soldaţii englezi. Acasă rămân fetele, iar personajul principal al romanului e Rilla, mezina. Cu o inteligenţă la fel de vie ca a mamei sale, fetiţa, în vârstă de 15 ani, transmite cititorului adevăruri adânci despre viaţă şi despre oameni.

„Am întâlnit‑o pe Mădălina Andreescu într‑o zi frumoasă, de vară (cred că aşa spun toţi cei care o cunosc pe Mădălina, chiar dacă ziua în care au văzut‑o prima oară a fost una de mijloc de decembrie, zi cu nămeţi îngheţaţi, sub aspră răsuflare de viscol). Are fata asta, în toată fiinţa ei, un zâmbet văratic, un zâmbet răsărit de acolo, de unde trebuie că s‑a sădit rădăcina tuturor verilor terestre. Şi te învăluie în el, când te întâlneşte, te îmbracă în el, pur şi simplu, iar tu nu ai cum să nu te crezi în luna lui iulie şi nu ai cum să nu te simţi cel mai important om de pe faţa pământului, în clipa aceea, de VARĂ. Nu am ştiut, atunci, dar m‑am bucurat, mult, acum, să văd că şi‑a eternizat zâmbetul într‑o carte! O carte în care am descoperit‑o pe Mădălina, toată numai suflet, însufleţind cuvinte, într‑un fel în care numai un om cu adevărat talentat o poate face.Pe apele paginilor acestei cărţi, Mădălina rememorează zile din viaţa ei sau din viaţa celor dragi, de acum sau de mai demult; ni se confesează, „se iartă, se vindecă“, „se înţelege mai bine pe ea“ şi ne înţelege mai bine pe noi, ceilalţi. Însă, mai ales, ne ajută să ne înţelegem, să ne iertăm şi să ne vindecăm, la rându‑ne, de dureri pe care, poate, noi le‑am tăcut şi pe care le regăsim, povestite de ea, cu blândeţe şi lumină.Mulţumesc, Mădălina, pentru zâmbetul tău!”BrânduÈ™a Vrânceanu

La vârsta de un an şi jumătate, în urma unei boli a copilăriei, Helen Keller, autoarea cărţii pe care o ţineţi în mână, şi-a pierdut, pentru totdeauna, şi văzul, şi auzul! Imaginaţi-vă un copil care nu mai poate avea o legătură firească cu nimeni şi nimic din jurul lui, începând cu părinţii. Imaginaţi-vă un copil învăluit în veşnică noapte şi tăcere. Imaginaţi-vă, pentru o clipă, măcar, că aţi trăi dumneavoastră, ca adult, în aceste condiţii. Ce aţi simţi? Teamă, imensă teamă, singurătate, neputinţă, revoltă, poate chiar ură... Darămite un copil?! N-ar fi el îndreptăţit să simtă toate acestea?

Şi totuşi, cartea aceasta, autobiografică, a Doamnei Helen Keller, abundă de iubire şi bucurie. E o carte luminoasă şi plină de speranţă. O carte dăruitoare de nădejde şi de resurse de mulţumire. O odă închinată CUVÂNTULUI, de la sensul lui duhovnicesc, până la cuvântul cel scris, care a fost, până la urmă, unul dintre puţinele moduri pe care Helen Keller le-a avut, pentru comunicarea cu lumea!

Helen Keller este cea dintâi persoană cu dublu handicap (surdă şi oarbă) care a obţinut o diplomă de licenţă, în Statele Unite ale Americii. Scriitoare, pasionat avocat pentru drepturile persoanelor cu handicap, a călătorit în lume pentru a-şi promova cauza, iar Fundaţia ei continuă să susţină oamenii nevăzători, de pe glob, până în prezent.

— Editorul

Dacă într-o anume dimineaÈ›ă de mai nu ar fi plouat, întreaga viaÈ›ă a lui Valancy Stirling ar fi fost diferită. Ar fi mers, cu toată familia, la picnicul ce se organiza anual pentru sărbătorirea logodnei MătuÈ™ii Wellington, iar doctorul Trent ar fi plecat la Montreal. Dar a plouat È™i veÈ›i afla acum ce i s-a întâmplat, datorită acestui fapt.

Ploaia dintr-o dimineaÈ›ă de mai schimbă radical viaÈ›a personajului din romanul pe care îl È›ineÈ›i în mâini. Numai harul scriitorices al cunoscutei È™i - de acum! - foarte îndrăgitei romanciere canadiene, Lucy Maud Montgomery, poate zugrăvi în atâtea culori destinul unei tinere, pornind de la cenuÈ™iul unei dimineÈ›i monotone, dintr-o casă anostă, până la feeria de curcubeie din jurul insulei pe care se înalÈ›ă Castelul Albastru!

Numai  Lucy Maud Montgomery poate da viaÈ›ă unor perosonaje ca Valancy Stirling È™i Barney Snaith. Și tot numai ea ni-i poate face atât de reali, încât atunci când ridicăm ochii de pe ultima pagină a romanului, să ne mirăm că nu-i găsim lângă noi, aÈ™ezaÈ›i comod, în sufragerie, aÈ™teptând să îi servim cu o cafea!

Editorii

În acest al treilea volum, Anne îşi părăseşte casa dragă, Green Gables, părăseşte Avonlea şi chiar şi Insula Prinţului Eduard, pentru a merge să-şi continue studiile, la Universitatea din Redmond, pe continent. „Plecând din casa aceea, care îi era atât de dragă, intuia că, de acum înainte, căminul ei nu va mai fi pentru ea decât un refugiu de vacanţă. Lucrurile nu vor mai fi niciodată ca înainte; să te întorci la Green Gables, în vacanţă, nu e totuna cu a trăi aici. Şi cât de mult iubea acest loc, mica odăiţă de deasupra pridvorului, adăpostindu-i visele de adolescentă, bătrânul măr, Regina Zăpezilor, de la fereastră, pârâul din vale, Izvorul Zânelor, Pădurea Bântuită şi Drumul Îndrăgostiţilor, cele o mie şi unul de colţuri unde se piteau amintirile ei din copilărie! Va mai găsi undeva, în altă parte, o asemenea fericire?“ Ca să aflăm răspunsul la întrebare, trebuie să călătorim, împreună cu Anne, şi printre rândurile cărţii de faţă…