Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Aventurile Pollyannei continuă în cel de‑al treilea volum al seriei, sub pana autoarei Harriet Lummis Smith. 
Pollyanna are toate motivele să fie fericită, chiar È™i fără ajutorul Jocului Bucuriei. Se căsătoreÈ™te cu Jimmy Pendleton È™i, în ziua nunÈ›ii, mătuÈ™a Polly È™i toÈ›i prietenii lor se află alături de ei ca să le îndrume paÈ™ii în noua lor viaÈ›ă. După o lună de miere plină de peripeÈ›ii, cei doi se mută la New York, unde se aÈ™ază la casa lor È™i descoperă împreună bucuriile È™i micile tragedii ale celui dintâi an de căsnicie. 
Primul apartament, primii oaspeÈ›i, prima cion­dăneală, prima petrecere de aniversare È™i câte alte întâmplări – Pollyanna È™i Jimmy află că iubirea È™i înÈ›elegerea îi vor ajuta să treacă prin toate cu zâm­be­tul pe buze. Iar Pollyanna, aÈ™a cum îi stă în obicei, îÈ™i face noi prieteni È™i îi învaÈ›ă Jocul Bucuriei, în­fru­museÈ›ându‑le astfel vieÈ›ile. 

S‑au scurs cativa ani de la ultimele aventuri ale Pollyannei. O regasim in pragul unei schimbari: impreu­na cu Jimmy si cei trei copii ai lor, se muta in subur­bia orasului Boston. In noul sau camin, Pollyanna are parte de mici aventuri domestice – uneori hazlii, alteori pline de invataminte – si intlneste prieteni vechi si noi, carora le ofera, prin optimismul si sarguinta ei, un exemplu demn de urmat.
Insa, mai presus de orice, Pollyanna si comorile ei este povestea unei familii fericite, in care atat parintii, cat si copiii invata din greseli si se bucura de fiecare clipa petrecuta impreuna. Pollyanna si Jimmy dovedesc inca o data ca uniti pot invinge orice greutate si ca munca pentru bunastarea celor dragi nu devine niciodata o povara. Pentru Pollyanna, averile lumesti nu au nici o insemnatate: adevarata ei comoara, care ii umple sufletul cu atata lumina incat nu se mai vede nevoita sa joace Jocul Bucuriei, este familia.

Jocul bucuriei continuă cu cel de-al cincilea volum, apărut la câÈ›iva ani după Pollyanna È™i comorile ei.
Pentru cei din familia Pendleton lucrurile par să nu se fi schimbat prea mult, È™i totuÈ™i în casa de peste drum de ei se mută niÈ™te vecini noi – tânăra Lorraine împreună cu tatăl ei. În ciuda reticenÈ›ei È™i a aparentei timidităÈ›i ale tinerei, Pollyanna reuÈ™eÈ™te s-o cunoască È™i să È™i-o facă prietenă, fiind hotărâtă s-o ajute să-È™i depăÈ™ească necazurile.
Ce poate fi mai nobil È™i înălÈ›ător decât a te dărui cu bucurie È™i încredere celorlalÈ›i?
Pollyanna ne surprinde ca întotdeauna prin ma­tu­­ri­­­­tatea gândurilor È™i inocenÈ›a sufletului, prin in­tuiÈ›ie È™i blândeÈ›ea caracterului, moralitatea con­­vingerilor È™i păs­tra­rea idealurilor, care sunt repere perene È™i mai actuale ca niciodată.
Eroina ne învaÈ›ă cum egoismul se preface în al­tru­ism, greÈ™eala – în virtute, indiferenÈ›a – în grijă È™i res­ponsabilitate faÈ›ă de cei din jur È™i cum aceste valori înfrumuseÈ›ează È™i influenÈ›ează nu numai vieÈ›ile per­so­najelor, ci È™i ale cititorilor săi din toate timpurile.

Jocul Bucuriei îi însoÈ›eÈ™te de această dată pe Pollyanna, soÈ›ul ei, cei trei copii È™i câinele lor într‑o aventură, departe de casă, în MunÈ›ii StâncoÈ™i, unde generozitatea, altruismul, buna‑in­tenÈ›ie înlocuiesc reticenÈ›a, ignoranÈ›a È™i prejudecăÈ›ile. ConÈ™tientă de pericolele sălbăticiei, Pollyanna reuÈ™eÈ™te să se adapteze la o lume aspră È™i izolată, care nu des­co­perise nici plăcerea È™i pasiunea lecturii – cu aju­to­rul prie­tenilor de pretutindeni înfiinÈ›ează o bibliotecă ambulantă –, nici atracÈ›ia unui aparat de radio – ce va scoate din depresie È™i singurătate un băiat È›intuit la pat de ani de zile. Cu intuiÈ›ia È™i spiritul fin de observaÈ›ie îÈ™i ajută guvernanta să ia cea mai bună decizie în privinÈ›a căsătoriei.

Prin preocuparea faÈ›ă de aproapele, Jocul Bucuriei ne dă întotdeauna, la orice vârstă, optimism, în­credere în viitor, È™ansa de a regăsi inocenÈ›a È™i co­pi­lăria din sufletul destinat ÎmpărăÈ›iei.