Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Calauza rugatorului ortodox – piedici, ispite si apropierea de Dumnezeu pe calea ruga­ciunii – un pretios indrumar de rugaciune al arhimandritului Serafim Alexiev – este ilustrata cu alese sfaturi si exemple adunate cu truda din operele Sfintilor Parinti, autorul situandu-se cu adanca modestie in randul ucenicilor acestora.

Ziditoarele cugetari ale teologului bulgar, pildele vii si accesibile, bazate pe o bogata experienta duhovniceasca, fac din aceasta carte un ghid de neinlocuit pentru orice crestin ortodox de astazi, care cauta sa aiba o legatura vie cu Dumnezeu printr-o partasie de rugaciune cu Acesta, cerandu-I pururea: „Doamne, invata-ma sa ma rog, sa cred si sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc!” 

Nicholas Louh (doctor în teologie) È™i Roxanne Louh (doctor în psihologie), soÈ› È™i soÈ›ie, ne propun prin volumul de faÈ›ă câteva soluÈ›ii la problemele din viaÈ›a de zi cu zi a creÈ™tinilor. Obiectivul lor este de a ne ajuta să ne schimbăm în bine viaÈ›a, evidenţiind, prin conlucrarea teologiei cu psihologia, câteva strategii propice aspiraÈ›iilor creÈ™tine, pentru a ne oferi temelia necesară unei vieţi cât mai aproape de chemarea pe care ne‑a adresat‑o Dumnezeu. Cum să aducem în viaÈ›a noastră liniÈ™tea? Cum să evităm stresul? Cum să deprindem rugăciunea? Cum să nu căutăm vinovaÈ›i? Cum să devenim răbdători? Cum să cerem ajutor? Cum să ne păzim gândurile? La aceste întrebări – dar È™i la multe altele – găsim în acest volum răspunsuri întemeiate pe pregătirea teoretică È™i pe experienÈ›a bogată a autorilor.
Cartea – Cum să ne schimbăm în bine. Un preot, un psiholog, un plan – ne încurajează să evităm gândirea în alb È™i negru, generalizările excesive, amplificarea detaliilor ne­­ga­tive, concluziile pripite, judecăÈ›ile emoÈ›ionale, per­s­pec­tivele catastrofice; ne învaÈ›ă, de pildă, să distingem vinovăÈ›ia folositoare de cea distructivă, să ne depăÈ™im ideile preconcepute, să acceptăm că vom trece È™i prin perioade grele, să ne rezolvăm disputele în mod eficient. 
Prin intermediul acestei cărÈ›i, autorii ne îndeamnă – È™i neîndoielnic ne vor ajuta – să pornim cu mult curaj pe calea schimbării în bine a vieÈ›ii noastre.

Zambetul launtric de neclintit al Sfantului Efrem a biruit in vremea nevointelor sale, biruieste acum si va birui in vecii vecilor, caci el este izvorat din vederea sfatului si a dragostei Preasfintei si de viata facatoarei Treimi pentru lume si pentru fiecare om in parte.  Si tocmai dintru aceasta tainica vedere, Sfantul Efrem este cunoscut ca un mare mijlocitor pentru dobandirea de prunci, caci dragostea sa nu este numai vazatoare, ci se face impreuna-lucratoare la sfatul Tatalui, dimpreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, iar intru negraita smerenie dumnezeiasca ii sunt incredintati Cuviosului toti cei care au fost ceruti intru numele lui.  Asa se face ca, in zilele noastre si in neamul nostru, aflam tot mai multi prunci care poarta numele Efrem ori Efremia, acestia toti fiind pecetluiti cu dragostea Marelui Mucenic, cel care atat de mult Il iubeste pe Domnul Hristos, incat ar fi vrut sa ramana de-a pururi ascuns dupa mahrama smereniei dumnezeiesti si sa ne faca bine fara a fi vreodata vadit, dupa chipul si asemanarea Domnului si Dumnezeului nostru, Cel Care intru negraita smerenie a facut cerul si pamantul, lumea si toti cei ce locuiesc in ea, iar mai apoi Si-a dat viata pentru toti si toate, deschizandu-Si bratele pe Cruce si nimicind prin dragostea Sa toata puterea iadului, a mortii si a nerodirii.

Cuviosul Selafiil, Bunelul meu din veșnicie
Scrisori din Siberia

ediÈ›ie integrală

Scrisoarea Sfântului Luca al Crimeii către părintele Selafiil
„Întâlnirea cu frăţia ta mi‑a pricinuit nespusă bucurie întrucât mi‑a arătat că în aceste vremuri crunte, ateiste, când cuvântul lui Dumnezeu, deÈ™i se caută a fi înăbuşit şi strivit în piepturile oamenilor, rodeşte şi aduce roadă multă în inimile cele pregătite a‑l primi... Tu trebuie să cauţi să te apropii de Domnul cât mai mult prin rugăciune şi prin osteneli. Ţine‑ţi pravila pe care o ai – dată de duhovnic – şi încearcă să‑L simţi pe Dumnezeu. Fă orice ca să trăieşti în El È™i El să trăiască în tine, să‑L aşezi în inima ta. Inima să È›i se înmoaie la atingerea harului în fiece clipă când te gândeşti la cât de mult te iubeşte Domnul şi cât te‑a ferit de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seamă de moartea sufletului, păzindu‑te de necurăÈ›iile şi nenorocirile aduse de demoni în minţile oamenilor... Preadulcele Iisus să‑ți fie necontenit în gânduri – ­limanul la care te întorci iarăşi şi iarăşi... Pe Preasfânta Lui Maică, de asemenea, nu pregeta a o chema în ajutor şi a‑i pomeni numele la necaz şi nu numai. Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. DăruieÈ™te‑ți inima Domnului, şi El va picura în ea toate vitaminele şi toată energia de care ai nevoie pentru a nu te prăbuşi. Niciodată să nu‑ţi pară greu. Curaj, curaj, iubite frate, privirea sus şi vei vedea pe Domnul când vei plânge, când Îl vei căuta înfrigurat, când vei sângera poate, Îl vei vedea pe El cum îţi întinde cununile Sale cu mîna‑I iubitoare şi mângâietoare...”
***
„Iubiţii mei fii, să ştiţi că viaţa duhovnicească e o lucrare tainică ce se sprijină pe doi stâlpi: «Doamne Iisuse» – sub aripa ocrotitoare a duhovnicului – şi rucodelia. Aveţi răbdare! Nu vă grăbiţi prea tare! Oriunde v-aÈ›i afla, trăiÈ›i cu bucurie, cu bucurie, cu bucurie. Aveţi Filo­caliile, aveţi metaniile, îl aveţi pe duhovnic. Domnul vă va arăta, la timpul potrivit, cum şi ce veÈ›i avea de făcut.”
Bunelul vostru Selafiil

Dilemele È™i problemele epocii noastre ­asediate de ­ispite tot mai mari sunt sporite continuu de neputinÈ›a de a înÈ›elege È™i practica sfaturile SfinÈ›ilor PărinÈ›i din vechime. Nădejdea pare a nu se afla decât în descoperirea părinÈ›ilor È™i sfinÈ›ilor contemporani nouă, pentru care rostul vieÈ›ii pământene înseamnă mântuirea sinelui È™i a întregii lumi. 
Un asemenea părinte este şi autorul acestei cărţi, ieromonahul Serghie Rîbko, ale cărui îndemnuri, inspirate din sfaturile asceţilor, stareţilor şi duhovnicilor din trecutul îndepărtat sau apropiat nouă, stau ca o stavilă împotriva ademenirilor È™i încercărilor acestor zile „rele” (cf. Efes. 5, 16). 
Ancorat temeinic în etosul TradiÈ›iei ortodoxe È™i al SfinÈ›ilor PărinÈ›i, discursul său este actual, respirând înnoire È™i libertate în Hristos. ProspeÈ›imea duhovnicească a cuvintelor sale izvorăÈ™te dintr-o viaÈ›ă trăită în Dumnezeu, care deschide neîntârziat uÈ™ile pocăinÈ›ei È™i îndrumă sufletul râvnitor pe cărările mântuirii. 
 
Cartea de faţă reprezintă ediţia a doua a volumului "Este posibilă mântuirea în secolul al XXI‑lea?", apărut pentru prima dată la Editura Sophia în 2010. 

Cand omul se instraineaza de Dumnezeu, izvorul vietii, viata pe pamant devine fara sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor placeri. Dar fiindca sufletul, prin firea sa, are trebuinta de Dumnezeu, singuratatea ajunge de neindurat pentru suflet si pricinuieste nemultumire, descurajare si disperare. Depresia (cuvant modern pentru deznadejde) este un fel de plictiseala avand pricina in om, impreunata cu insuflarea pamanteasca de a trai dupa chipul lumii cazute. Omul modern este inchis ca o pasare in cusca sa, fara alta alternativa decat disperarea pricinuita de lipsa libertatii duhovnicesti.
Invatatura ortodoxa despre deprimare este precisa si imbelsugata. Veacuri la rand ea s-a dovedit valida, daca e aplicata cum invata Sfintii Parinti, ajutand astfel milioane de crestini sa infranga duhul demonic al deprimarii, ajungand la libertate si mantuire.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan