Micul Andrei descoperă, în tainicile adâncuri ale Deltei, cât de minunat este Sfântul al cărui nume îl poartă – întâiul chemat Apostol al lui Hristos. Ce alte lucruri fără seamăn i se mai dezvăluie, aici, puteţi afla şi voi, însoţindu-l: repede, sus, în barcă, să prindem, împreună, răsăritul soarelui!
„Porniseră, pe fluviu, în amonte. Cerul, părăsit de lună, apăsa, greu, deasupra apelor. În ritmul lin impus bărcii de mâinile pricepute ale Bunicului, alunecau printre nuferi, despicând fâşii de ceaţă. Stârci, raţe, pescăruşi şi o mulţime de alte păsări mici, pe care copilul nu le cunoştea, se ridicau spre cer, deranjate de trecerea lor. Plecate adânc spre undele fremătânde ale Dunării, sălciile păreau că se privesc în oglinzi de argint, să îşi pieptene pletele de frunze. Din când în când, din înalte tufişuri de stuf, ieşeau şi treceau pe lângă ei, alte bărci.“