Sfanta Traditie a Vechiului Testament este mai veche decat Sfanta Scriptura.  Si dupa aparitia Sfintei Scripturi, in timpul lui Moise, oamenii au invatat credinta in Dumnezeu prin ajutorul Sfintei Traditii.  Sfanta Traditie a Noului Testament este de asemenea mai veche decat Sfanta Scriptura a Testamentului Nou.  Domnul Iisus Hristos a invatat numai prin viu grai, si Sfintii Apostoli mai mult prin viu grai, decat prin scris.

Cei doi luminatori ai lumii materiale, au fost randuiti pe cer de Dumnezeu in a patra zi a creatiei pentru a lumina pamantul: Soarele pentru zi, si luna pentru noapte.  Cum acesti doi luminatori, dupa porunca lui Dumnezeu lumineaza lumea la timpul lor; tot asa si Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura, implinesc aceeasi voie a lui Dumnezeu, adica lumineaza pe cei ce le cerceteaza cu credinta si cu umilinta pentru a se folosi.  Precum Dumnezeu a facut pe Adam si pe Eva - doi - poruncind ca amandoi sa se iubeasca si sa se ajute pentru a duce jugul casatoriei, incat sa fie amandoi un trup, asa si aceste doua calauze insuflate de Dumnezeu: una spusa si alta scrisa, se ajuta si se intregesc una pe alta, incat amandoua alcatuiesc un singur corp al cuvantului Dumnezeiesc.

În ceea ce priveÈ™te tematica volumului de faÈ›ă, aceasta cuprinde o varietate de citate despre lupta împotriva patimilor È™i despre cultivarea virtuÈ›ilor creÈ™tine, teme pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le-a tratat pe larg în scrierile sale. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirmă, în Binecuvântarea de la începutul lucrării: „Pe măsură ce luăm decizii potrivite sau eronate, mintea noastră înclină din ce în ce mai mult în direcÈ›ia respectivă È™i devine mai curată, mai duhovnicească, dacă luăm hotărârile alături de Dumnezeu sau, din contră, mai pătimaÈ™ă, dacă dorim numai să ne facem voia proprie. Iubirea de averi, lăcomia pântecelui, desfrânarea, trândăvia, mândria – toate aceste patimi au la bază alegeri greÈ™ite în care omul persistă chiar dacă observă uneori că nu merge în direcÈ›ia potrivită. La fel, bunătatea, blândeÈ›ea, iubirea de aproapele, hărnicia, ascultarea, înfrânarea sunt rodul unor alegeri potrivite, care decurg unele din altele pe măsură ce discernământul nostru interior sporeÈ™te”.

Sfantul Teodosie din Caucaz este unul din marii nevoitori si facatori de minuni ai veacului al XX‑lea.  Locurile sale de nevointa au fost Sfantul Munte Athos, Constantinopolul, Ierusalimul, Rusia...  S‑a intors in patria sa, dupa ani de indelunga nevointa, pentru a patimi impreuna cu poporul dreptcredincios.  Pe langa aspra viata monahala din sihastriile Muntilor Caucaz, va cunoaste prigoana, deportarile si umilinte de negrait.  Luand asupra‑si nevointa nebuniei pentru Hristos, sfantul va prevesti, prin darul inainte‑vederii sale, cu mult inainte de a incepe, cel de‑al Doilea Razboi Mondial.  Savarsind multime de minuni atat in viata, cat si dupa mutarea sa la cele vesnice, va fi canonizat de Biserica Rusa in anul 1995.

Aceasta carte cuprinde viata, minunile si aca­tistul acestui sfant al zilelor noastre – Sfantul ­Teodosie, facatorul de minuni din Caucaz.

Chipul Sfintei Paraschiva, din icoana cea veche a bunicii, ii fascineaza pe Cristofor si Veronica.  Cand bunica deapana povestea, livada bunicilor ramane departe in urma, iar Cristofor si Veronica sunt, cat ai clipi, alaturi de Sfanta Paraschiva la portile Constantinopolului ori ale Ierusalimului.  Dar miezul povestii le descopera copiilor ca drumul sfintei duce nu inspre cetati minunate, ci inspre bunatati nebanuite.