Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

Pline de caldura si omenie, aceste istorisiri venite din inima blanda a Rusiei lui Serafim de Sarov si a nenumaratilor mucenici vor hrani cu dragoste sufletele copiilor, vor odihni cu gingasie sufletele ostenite si impovarate ale parintilor, vor insenina fruntile brazdate de vreme ale bunicilor.

Băiatul din munÈ›i este o zguduitoare poveste inspirată din realitate, pentru adolescenÈ›i È™i nu numai, despre iubirea creÈ™tină È™i spiritul de sacrificiu, despre rolul familiei È™i bunătatea înnăs­cută a sufletului omenesc, care prin răb­da­re È™i perse­verenÈ›ă poate învinge răul, re­dân­du‑ne dreptul la speranÈ›ă.

Cu o intrigă greu de prevăzut È™i întorsături neaÈ™teptate, ce alcătuiesc hăÈ›iÈ™urile unei drame complexe, autoarea Despina Tympanidou ur­mă­­reÈ™te păÈ›ania unui suflet nevinovat care reu­È™eÈ™te să supravieÈ›uiască, regăsindu‑și graiul pier­dut în circumstanÈ›e tragice, pentru a oferi izbăvire tuturor celor ce aleg să‑i fie în preajmă, într‑o lume care tânjeÈ™te după înfăptuirea învă­È›ăturii evanghelice È™i a cuvântului dătător de viaÈ›ă al lui Hristos.

O poveste despre sensul È™i adevărata menire a familiei.

Aceasta carte cuprinde 7 istorisiri minunate pentru copii, parinti si bunici. Nadajduim ca ele sa ne fie un ajutor si o cale spre impartasirea din necuprinsa slava a dragostei lui Dumnezeu pentru firea omeneasca.

Aceasta carte cuprinde opt povestiri despre adevaratul comportament crestin si constituie un minunat dar pentru copii, reusind, prin frumusetea si sensibilitatea naratiunii, sa le modeleze si sa le lumineze sufletul.

Casa unde domneÈ™te iubirea este un roman care ne poartă în vremuri de altădată, într‑o lume ce nu ni se pare deloc străină. 
Într‑o casă dominată de ostilitate È™i nemulÈ›umire, soseÈ™te într‑o seară o orfană. ViaÈ›a de zi cu zi este aspră È™i plină de încercări, dar răbdarea fetei È™i curăÈ›ia ei sufletească pun în miÈ™care o întreagă lume, spre a ne face martori tainei ce dă naÈ™tere binelui. 
GingăÈ™ia È™i dârzenia personajului principal le oferă È™i copiilor de astăzi un model de înfruntare a oricăror greutăÈ›i È™i ne determină să ne întrebăm ce am putea deveni, cât am putea spori duhovniceÈ™te dacă È™i noi am citi în fiecare zi, asemenea acestei copile, din Sfânta Scriptură. 
Elizabeth Cheney (1859‑1953) reuÈ™eÈ™te să se ­aplece asupra perso­na­jelor sale cu dragoste È™i luciditate, îm­părtăÈ™indu‑ne din viaÈ›a lor interioară, din purtările È™i consecinÈ›ele faptelor lor, făcându‑ne sufletele să vi­breze È™i înnoindu‑ne nădejdea că toÈ›i suntem părtaÈ™i lucrării tainice de mântuire a lumii.

Viața unei fetițe de paisprezece ani ajunge să se întretaie, în urma unui accident petrecut într-o seară obișnuită de iarnă, cu viața unei ciudate și misterioase bătrâne, pe nume Ina Ani, care îi descoperă tărâmul sfințeniei și lumea fericită a sfinților, fiindcă „Sfinții nu pot fi dați uitării, pentru că ei fac parte din viețile noastre în fiece clipă. Veghează asupra noastră, cu rugăciunile și cu dragostea lor, chiar fără ca noi să o știm. Dacă, la rândul nostru, învățăm să le vorbim prin rugăciune, își fac simțită prezența în multe și minunate feluri”.

Mulțumită bătrânei, copila o cunoaște pe Sfânta Muceniță Anisia, al cărei nume îl purta, dar despre care nu știuse până atunci nimic. Unde a trăit sfânta, ce fel de viață a dus, cum anume a plecat la Domnul, mutându-se în Lumina cea neînserată, unde se află sfintele ei moaște, acum... toate acestea și încă multe altele le află fetița în seara în care viața avea să-i fie schimbată, o dată cu intrarea pe veșnicie sub paza rugăciunilor tinerei, frumoasei și nobilei Sfinte Anisia, ocrotitoarea bolnavilor, cea pe care o prăznuim în fiece an la data de 30 decembrie.

Traducere din limba bulgară de Gheorghiţă Ciocioi

Am început tălmăcirea de faţă a Rugăciunii Sfântului Efrem prin analiza păcatelor ce par mici: trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire şi grăirea în deşert, dar care în realitate sunt însemnate, şi am încheiat‑o prin analiza osândirii aproapelui, care pentru mulţi pare inofensivă şi chiar virtuoasă, pe când în realitate aceasta aduce mântuirii o vătămare hotărâtoare. La mijloc au rămas virtuţile: curăţia, smerita cugetare, răbdarea şi dragostea. Ni se prezintă un tablou straniu: de‑a stânga şi de‑a dreapta, păcatele, iar la mijloc, virtuţile cele mai înalte!

Ce învăţătură ziditoare ne dă structura aceasta a Rugăciunii Sfântului Efrem? Iat-o: pe tărâmul vieţii pământeşti, virtuţile şi păcatele cresc împreună. Primele conduc către mântuire, iar cele de pe urmă duc la pierzare. Între virtuţi şi păcate, deşi opuse unele faţă de altele, există o anume legătură: ele se dezvoltă pe unul şi acelaşi teren – în inima omului. Păcatele caută să înăbuşe virtuţile, însă virtuţile pot, luptând cu patimile opuse lor, să se întărească şi să prindă rădăcină în suflet. (Arhimandrit Serafim Alexiev)

„Credinta Sfintilor” este un catehism aparte, o carte unica între cele de felul ei. Lucrarea Sfantului Nicolae Velimirovici, mai cu seama cea prin cuvântul ziditor si vindecator, s-a dovedit a fi una providentiala pentru Ortodoxie într-un veac al necredintei si al racirii dragostei între oameni.

Înca de la aparitia lui în Serbia, în mai multe editii, acest catehism a avut darul de a reda oamenilor acel ceva atat de des pierdut,atat de dureros dorit, atat de scump, minunat si neinteles ce s-ar putea numi: ROSTUL FIINTARII NOASTRE PE PAMANT. 

Traducere din limba greaca de Parascheva Grigoriu

Omul creat după chipul lui Dumnezeu este în aşa fel plăsmuit încât, în calitatea lui de fiinţă inteligentă şi de sine stătătoare, să Îl închipuie pe Dumnezeu pe pământ, să facă voia Lui care este scrisă în inimă şi să-şi facă din această lege voie proprie. Scopul plăsmuirii lui era acela ca făptura să îşi (re)cunoască Ziditorul. A fost făcută aşadar, ca să (re)cunoască pe Făcătorul şi Creatorul ei. A fost plăsmuită ca să fie înălţată la Dumnezeu. A fost plăsmuită spre a da slavă lui Dumnezeu. A fost plăsmuită pentru ca făptura zidită să laude întru cunoştinţă pe dumnezeiescul ei creator. Aşadar, independenţa lui, inteligenţa şi libertatea morală i s-au dat ca să împlinească marea raţiune a existenţei sale, marea lui misiune, aceea de a uni pământul şi cerul, de a nu înclina nici la dreapta, nici la stânga, ci să umble în calea cea dreaptă, făcând numai binele, cel înscris în inima lui, ceea ce şi el doreşte prin tendinţa natural sădită în el, fiindcă altminteri, abătându-se de la menirea lui, devine neliber şi se aseamănă „dobitoacelor celor fără de minte”. Omul este liber din punct de vedere moral cât timp nu cade din bine şi în măsura în care îşi identifică voinţa lui cu voinţa dumnezeiască, dar de îndată ce se abate de la calea dreaptă devine neliber moral, iar libertatea lui este falsă, şi starea lui căzută este dovada falsei lui libertăţi. (Sfântul Nectarie de Eghina)

Ediția a patra

Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care È™i le poa­te în­chi­pui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viaÈ›a? Ce binefacere mai de preÈ› poate fi decât vin­de­carea unei boli de netămăduit, care răpea viaÈ›ă după viaÈ›ă, care făcea viaÈ›a asemenea cu o moarte prelungită?
Da­ru­rile văzute au fost îm­păr­ţite oamenilor robiţi sim­ţu­ri­lor, ca aceÈ™tia să crea­dă în fiinţarea darurilor nevăzute È™i să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oa­meni din pră­pas­tia neÈ™tiinţei È™i împătimirii sim­ţu­rilor, îi aduceau la credinţă: credinţa le împăr­tă­È™ea cunoaÈ™­te­rea bună­tă­ţi­lor celor veÈ™nice È™i le ­insufla dorinţa de a le do­bân­di.
Cu ajutorul sem­ne­lor minunate, apostolii au răspândit grab­nic creÈ™tinismul în lume: semnele erau do­vadă lim­pe­de È™i puternică pentru creÈ™tinism, atât pen­tru popoarele cultivate, cât È™i pentru popoarele cu­fun­date în neÈ™tiinţă È™i barbarie; când cre­dinţa a fost ­sădită pretutindeni, a fost sădit cu­vân­tul: atunci au fost înlăturate semnele, fiind­­că îÈ™i termi­na­seră slu­­ji­rea. Ele au încetat să lu­creze la scară ­largă È™i pre­tu­tin­deni: le să­vâr­È™eau, arareori, numai aleÈ™ii lui Dumne­zeu.
Sf. Ignatie BriancianinovEditia a doua

Calauza rugatorului ortodox – piedici, ispite si apropierea de Dumnezeu pe calea ruga­ciunii – un pretios indrumar de rugaciune al arhimandritului Serafim Alexiev – este ilustrata cu alese sfaturi si exemple adunate cu truda din operele Sfintilor Parinti, autorul situandu-se cu adanca modestie in randul ucenicilor acestora.

Ziditoarele cugetari ale teologului bulgar, pildele vii si accesibile, bazate pe o bogata experienta duhovniceasca, fac din aceasta carte un ghid de neinlocuit pentru orice crestin ortodox de astazi, care cauta sa aiba o legatura vie cu Dumnezeu printr-o partasie de rugaciune cu Acesta, cerandu-I pururea: „Doamne, invata-ma sa ma rog, sa cred si sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc!”