Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Intr-o lume ravasita de insatisfactii, lipsuri si pierderi mai mult sau mai putin ireparabile, Pol­ly­anna este cel mai bun tonic si medicament, pen­tru ca are darul sa gaseasca ceva bun in tot ce se intampla, molipsindu-i si pe cei din jur cu atitudinea sa.  Jocul ei ne atrage irezistibil in aceasta aventura a regasirii de sine in ori­zon­tul bucuriei de a fi.

O lectura reconfortanta, pe parcursul ca­re­ia realizam ca schimbarea vietii e inlesnita de o sensibilitate atenta si increzatoare in sensul in­tamplarilor, sub semnul ludicului, al inocentei si al altruismului.

Volumul de fata isi propune sa reuneasca in paginile sale scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul cu privire la viata familiei crestine. Patrunderea spirituala a marelui dascal al Bisericii se vadeste cu stralucire in aceste texte, rezultat al comunicarii vii si iubitoare dintre sfant si fiii sai duhovnicesti. Scrise ?ntr-un limbaj placut si accesibil, ele constituie un excelent indreptar pentru familiile ce navigheaza prin furtunile acestei vieti.

A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat... Cel ce ne-a învăÈ›at să spunem la rugăciune: „Pâinea noastră cea spre fiinÈ›ă dă-ne-o nouă astăzi” nu Se va simÈ›i jignit când ne vom ruga È™i pentru celelalte lucruri lumeÈ™ti – bineînÈ›eles, încredinÈ›ând deznodământul sfintei Lui voi.
Familia este o cruce pentru cap! RăbdaÈ›i supunându-vă Domnului; făcând tot ce vă stă în putere, încredinÈ›aÈ›i totul în voia lui Dumnezeu.

SunteÈ›i soÈ›ie, sunteÈ›i mamă, sunteÈ›i stăpână a casei. Toate îndatoririle soÈ›iei, mamei, stăpânei casei sunt înfăÈ›iÈ™ate în scrierile SfinÈ›ilor Apostoli. CercetaÈ›i-le È™i apucaÈ›i-vă să le împliniÈ›i cu conÈ™tiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziÈ›ia socială È™i ocupaÈ›ia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu È™i se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioÈ™ie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.
Sfåntul Teofan Zăvorâtul

Aceasta lucrare este orientata in primul rand catre cititorii care vin la Dumnezeu nu cu inima, ci cu ratiunea.  Acestia se straduie sa analizeze in mod critic propria persoana si viata pe care au dus-o, sa inteleaga sursele duhovnicesti ale propriilor maladii si ale bolilor celor care le sunt apropiati.  Foarte multi dintre noi se intorc pentru prima data spre Dumnezeu atunci cand li se agraveaza starea de sanatate sau sanatatea rudelor.  Boala il impinge pe om sa isi revizuiasca sistemul de valori si cunostintele despre sine.  Aceasta afirmatie este valabila mai ales in privinta bolii si a mortii unui copil.

K.V. Zorin scrie despre legatura dintre comportamentul parintilor si starea sanatatii copiilor, despre suferintele lor care urmeaza pacatelor parintesti, analizeaza in lumina credintei ortodoxe diferite situatii de viata, se straduie sa previna asupra greselilor care pot surveni in practica.  Astfel cititorul va afla un bun prilej de meditatii cu privire la multe dintre problemele sale.

O poveste te ajută întotdeauna să înÈ›elegi mai uÈ™or orice, chiar È™i cele mai anevoioase lucruri. Ba chiar te poate învăÈ›a cum să îi urmezi povaÈ›a È™i să‑i descoperi tâlcul, mai cu seamă când povestitorul – o bunică, un frate sau un prieten – are puÈ›in răgaz să intre È™i el în poveste. După cum vă amintiÈ›i, o astfel de bunicuÈ›ă a fost Doamna Păresimilor, care, vreme de cincizeci de zile încheiate, ne‑a tot povestit È™i încântat spre a ne purta mai lesnicios paÈ™ii în urcuÈ™ul Postului Mare către Înviere.

Iat‑o de data aceasta pe sora ei, Doamna Cincizecimii, care, pentru alte cincizeci de zile, ne va arăta cum să urcăm alături de ea alte È™apte trepte. Care sunt aceste trepte? Cele È™apte duminici de după Înviere, de la Duminica Tomei până la Cincizecime. Și unde duc treptele? Spre o destinaÈ›ie aflată la o înălÈ›ime ameÈ›itoare, dar nu cu neputinÈ›ă de atins. La propria noastră Cincizecime, la sfinÈ›enie...

Tatiana Petrache

Maxim Mărturisitorul rămâne „un uriaÈ™ al cugetării creÈ™tine, poate cel mai mare dintre toÈ›i” (pr. D. Stăniloae). DeÈ™i un simplu monah, sfinÈ›enia sa vibrează peste veacuri mulÈ›umită nu atât erudiÈ›iei, cât eroismului fără precedent. Cartea de faÈ›ă îÈ™i asumă misiunea de a ne ajuta să descoperim pe omul din spatele marilor tratate È™i scrieri teologice, de a ne apropia mistic de bătăile inimii sale care s-a făcut sălaÈ™ nemincinos al Domnului Hristos È™i trâmbiÈ›ă a adevărului Său.
Căci Maxim Mărturisitorul. Biografia unui martir È™i mărturisitor al lui Hristos nu e un simplu roman, ci literatură sacră, un sinaxar într-o formă extinsă, mai amănunÈ›ită, ce va reuÈ™i să trezească în inimi nostalgia sfinÈ›eniei, iubirea de puritate, conÈ™tiinÈ›a măreÈ›iei invincibile a dragostei mărturisitoare È™i martirice, prin pilduirea strădaniilor sale. 
*  *  *
Oamenii nu sunt însetaÈ›i de învăÈ›ămintele cuprinse în cuvinte – de iubire sunt însetaÈ›i. De iubire È™i adevăr... Să le dăm iubire È™i să fim adevăraÈ›i în ceea ce facem È™i suntem...

*  *  *
RugaÈ›i‑vă, fiindcă ispita, monstrul nesătul, caută să ne nimicească. RugaÈ›i‑vă acum când timpul se va scurta È™i zilele noastre îÈ™i vor pierde lumina... RugaÈ›i‑vă să nu ni se frângă inima È™i să ne facem de râsul demonilor...

In America dintr-un viitor nu foarte indepartat se instaureaza Epoca Tolerantei, unde crestinismul si „rigiditatea” lui nu isi mai au locul. Nenumarati crestini sunt ucisi in noaptea de Inviere, iar cei ramasi se vad constransi sa isi uite credinta, sub ame­­nintarea pedepsei cu moartea.

Insa Euphrosyne, o fetita in varsta de doisprezece ani, nu poate sa uite, caci a vazut o minune: in noap­tea in care si-a pierdut familia, icoana Sfantului Nicolae i-a salvat viata.

Icoana este o poveste contemporana despre des­tinul unui copil care, prins in conflictul dintre indoiala si credinta, gaseste puterea de a porni in cautarea adevarului.